Capitolul 14.
Damon.
-Adica vrei sa spui ca a plecat..Unde ?
-Acasa. Te mai intrebi unde..Numai din cauza ta !
Se ridica de la masa aproape trantind-o.
-Eu !! Ce am facut eu de data asta ?
M-am ridicat mergand dupa ea in sufragerie trecand prin aceasta ajungand in bucatarie.
-Tu!! Mai ai tupeu sa zici ca nu stii! Stii foarte bine tampitule cat a suferit din cauza ta..a plecat lasand decat o amarata de scrisoare. Se pare ca decat bunica stie..m-a sunat de dimineata..
-Cine ? Elena ?
-Nu bunica !Si i-am zis ca Elena a plecat..Si nu a zis nimic. Cu siguranta stia..Eu nu ..Stii cum ma simt.
-A lasat o scrisoare !
-Doamne chiar te-ai prostit !
O priveam cum infigea lingura intr-o cutie cu inghetata..
-Ce ? Dispari !
Am urcat scarile..
Elena a plecat..A plecat fara macar sa ma anunte..Sau macar pe cineva..A plecat ca o fugara..Este proasta ? Nu intelege chiar nimic ?Am ajuns in fata usi camerei ei si am ciocanit parca inca mai era acolo iar asta era o gluma proasta gen 1 aprilie..Dar nu raspunse nimeni. Am deschis usa incet parca sa nu speri pe cineva. Am privit in jur. Totul era precum la inceput. O camera goala. Totul era frumos aranjat si se simtea ca nimeni nu statea acolo. M-am asezat pe patul pe care acum cateva seri dormeam cu fiinta care aproape ma distruse prin comportamentul ei si prin ideile ei traznite. Am vazut pe masuta de langa oglinda o poza.Eu si cu ea la restaurant. Era cea pe care Caroline se chinuise sa inteleaga cum functioneaza aparatul. Ma privea iar eu priveam camera. Prima noapte la pensiune, imi amintesc si acum cum era imbracata. Prima data am crezut ca este o copila neajutorata cu acea palarie si cu ochelari iar in seara aceea o tanara minunata.
-Damon ?
Striga Caroline de jos.
Eu plec la cumparaturi..vreau sa imi ocup timpul cu altceva..
Nu i-am raspuns dar stia ca eu auzisem.
M-am ridicat si am incercat sa o iau iarasi de la capat,de data asta fara Elena. Am intrat in camera mea si am inceput sa caut laptopul pe jos. Stiam ca era descarcat si ca nu il mai folosisem de aproape 2 saptamani…sau trecuse o luna ..
L-am deschis si am gasit exact ca la inceput..plin de porcari care inainte imi ocupau timpul. Un fisier se deschise usor si am realizat ca se afla un document unde scria foarte mare.
<< NU UITA !!!!!>>
L-am deschis si inauntru aparea notata o data..
Ce era!
Am realizat apoi ca data in care Caroline venea aici..
-Unchiule!!!
Striga Marc pe scari.
-Da..
Intra in camera mea aproape plangand.
-Sara nu este in camera ei!
-Ce??
Elena.
Ma aflam in fata apartamentului pe care il cumparasem inainte sa plec cu Caroline.Era foarte mic dar lucrurile mele nu ocupau un spatiu mare asa ca parea urias. Am pasit usor parca sa nu tulbur pe cineva. Am inchis usa si m-am dus direct la geam si l-am deschis deoarece aerul inchis era insuportabil.
Am privit pe geam si am observat iar vecinul chipes pe care il priveam in fiecare zi pe geam pe ascuns. De data asta el sa ma priveasca. Pot spune ca m-am saturat pentru o perioada de barbati.
Lipsea cineva. Nu ?
Am deschis usa si am inceput sa alerg pe scari pana la vecinul meu scump. Am batut in usa iar aceasta se deschise usor.
-Da ?
Zise Sam.
-Hey..asa iti primesti prietenii?
-Elena!! Ce cauti acasa acum?
-Deschide usa si iti voi zice.. de ce tii usa inchisa ??
-Paii..nu am platit chiria..
Zise amuzat. Era minunat..pe langa faptul ca avea 75 de ani.. inca se mai purta ca un copil..
-Daca vrei iti dau eu bani..
-Nu Elena ! E de ajuns ce mi-ai dat pana acum..Sa inteleg ca acum te-ai intors..
-Da. Am zis zambind.
-Ia loc. Zise aratand spre fotoliul din coltul camerii.
Zeus imi auzi glasul iar acum alerga dintr-o alta camera direct in bratele mele. Era precum un copil mare. Chiar daca avea decat 5 luni era foarte mare. Singurul barbat care nu ma va insela,care ma va iubii neconditionat si pentru toata viata.
-Ti-a simtit lipsa. Zise Sam razand.
-Se pare ca da.. sper ca nu a creat probleme..
-Nicidecum.
-Minunat..
-Zii te-ai distrat ?
-Da..am zis usor ezitat..
-Dar..
-M-am intors mai devreme. Dean se casatoreste.
-Glumesti !!
-Nu !!
Radeam impreuna..Stiam ca Dean era genul care sa cedeze mai usor decat o fata..
-Pai e bine ca l-a luat cineva si pe el.
-Da..
-Cand e..
-Saptamana viitoare…pe 13.
-Chiar de ziua ta..
-Da..radeam parca pana acum plansesem si acum acest domn simpatic este pastila mea de buna dispozitie.
-Zii cum a fost..
-Minunat..familia superba, o casa uriasa..minunatii oameni.Caroline este atat de norocoasa.
-Ea nu a venit ?
-Nu..
-Aha..
-Eu trebuie sa ma duc sa despachetez..
-Da..sigur.
M-am indreptat inspre usa..Credeam ca este mult mai bine daca eram singura..
-Ne vedem mai tarziu. Hai Zeus.
Zeus incepu sa alerge pe scari si se opri fix in fata usi parca abia astepta sa ajunga acasa.
-Stai iubirea vietii mele..
Damon.
-Sara m-ai speriat. Urca in masina.
Am oprit masina in fata copilului ce se afla pe drum strangand in brate o jucarie.
-Vreau la buni..
Zise plangand.
-Promit ca mergem chiar acum.
-Promiti ?
-Promit.
Aceasta se urca in masina si se ancora in bratele mele.
-Ne-ai speriat,zise Marc. Esti nebuna !
-Taci gura mare.
Acestia incepura sa se certe.
-Daca pateai ceva ??
-Daca ma duceai la buni nu faceam asta..zise usor.
-Dar nici..
-Elena a zis ca ne vei duce mai tarziu..dar nu am mai asteptat..
-Ai vorbit cu Elena ?
-Da..o durea burta iarasi..Si cara niste bagaje dupa ea. Mi-a zis ca pleaca ca trebuie sa rezolve ceva acasa. Ca se bucura ca ne-a cunoscut..ceva de genul acesta..Marc vreau si eu masina !
Striga la fratele sau..
-Pacat ca a plecat..imi placea de ea foarte mult..
-Si mie..zisera copii din spate facandu-ma sa ma simt si mai ciudat decat inainte.
Am ajuns la bunica intr-un timp record. Abia astepta sa ne vada.
-Bunicooo !
Tipara copii in cor inca din hol.
-Dragii mei..
-Imi era dor de tine bunico si am luat-o pe joss a vin pana aici dar unchiul ma prins din urma si m-a adus aici. Stiai ca Elena a plecat ?
Zise Sara aproape atat de rapid incat abia o puteai intelege.
-Da..zise usor privindu-ma.
Am vorbit cu ea..a fost acum ceva timp aici..
-Serios?
Zise Marc.
-Da..era fericita. Pentru prima oara a zambit spunandu-mi ca abia asteapta sa ajunga acasa la copilul ei.
-La copilul ei ??
Zise Sara si Marc in cor.
-Da..
Am ramas usor surprins..
-La cine?
Am intrebat privind-o aproape furios.
-A stai calm…zicea de catelul ei..
Spuse razand.
-A..
-Cat de tare..Unchiule vreau si eu un catel!!
Zise Sara.
-Il ai pe Leon.
-Leon e cal unchiule..
-Da..dar este tot un animal.
Acesta se bosunfla..
-Copii ce ai fii sa mergeti sa imi aduceti de pe coltul salonului un ceai de la asistente.
-Sigur bunico.
-Multumesc.
Stiam ca defapt vroia sa vorbeasca cu mine.
Dupa ce copii plecara aceasta incepu.
-Ce se intampla Damon ! De ce ai lasat-o sa plece ? Chiar..
-Bunicoo este decizia ei..nu pot face nimic.
-Nu..sigur ca nu..doar ca ai lasat-o sa plece. Probabil ca ti-ai zis ca asta este cel mai bine pentru ea..
-Da..este cel mai bine pentru ea.
-Nu..nu este mai bine pentru ea..este pentru tine..
O priveam realizand ca avea dreptate dar eu nu acceptam adevarul.
-Abia astept sa ajung acasa.
Zise dupa o liniste profunda.
-Da..
-Apropo.. Caroline?
-La cumparaturi..
-Fetita asta stie ce vrea..
-Da..
Copiii intrara cu un carucior unde se afla o tava cu ceai si dulciuri pe care deja incepura sa le devoare murdarindu-se de zahar.
-Mergem acasa?
Intreba Sara.
-Da..Trebuie decat sa vorbim pentru bunica.
-Da...Abia astept.
Calatoria spre casa a fost atat de plictisitoare precum si zilele care au urmat. Nu realizam cat trecuse timpul. Stateam in camera mea ocupat cu munca mea..cu ferma mea si cu gandurile pe care nu le suportam deoarece toate imi spuneau ca sunt un prost si ca nu fac nimic.
-DAMON!
Striga Caroline.
-Da?
-Mergi?
-Unde?
-Dumnezeule..la nunta!
-La care nunta?
-Fratele Elenei cu...fata aia..
-Nu stiu..
-Suna-l macar si vorbeste cu el..
Cavaler de onoare..minunat. Va trebui sa fac ceva. Stiu ca nu l-am refuzat..Pentru o clipa zmbetul mi-a reaparut pe fata cand am realizat ca Elena era acolo dar rapid mi-a disparut deoarece Stiam ca nu voi avea ce sa ii spun
-Damon..Eu plec. Zise venind spre mine. Sper ca vi nu?
Elena.
Ce repede a trecut saptamana asta! Aproape ca uitasem cat de dor imi era de Damon. Vroiam atat de mult sa vorbesc cu el sau macar cu cineva. Caroline sunase dar nu i-am raspuns. Imi lasa-se mesaje dar nu i-am raspuns la ele considerandu-le neimportante.
Si nici un mesaj sau telefon de la Damon.
-Elena??
Intreba viitoarea mea cumnata..
-Da?
-Crezi ca va fii bine?
-Ce?!
-Totul..adica..il iubesc dar crezi ca este bine ce facem?
-Absolut..adica se vede cat de mult va iubiti.
-Il iubesc foarte mult..si stiu ca si el ma iubeste.
-Macar e bine ca recunoaste..
-I-a fost atat de greu..dar a zis “te iubesc”.
-Ma bucur pentru voi..
Am zis imbratisand-o si privind-o cu lacrimi in ochi cat de minunata era intr-o rochie de mireasa alba.
Fratele meu era jos imbracat la fel de minunat intr-un costum alb.
Erau minunati impreuna..Saptamana asta am stat atat de mult pe la ei incat am uitat aproape de toate saptamanile petrecute cu Damon.Pe cine mint? Nu il uitasem..Era tot acolo..ascuns int-un colt de suflet si inima.
-Nici nu stii cat ma bucur ca ai acceptat sa fii domnisoara mea de onoare..
-Nici nu trebuie sa ma intrebi si a doua oara deoarece stii deja raspunsul.
-Da...iti multumesc.
-Cu placere..Dar nu stiu cine este cavalerul de onoare..
Am spus zambind.
-Nici eu nu stiu..cineva pe care Dean la ales..
-Aha..
Se auzi o melodie atat de lenta si frumoasa care o puteam recunoaste atat de usor..
-A sosit momentul..
-Da..trebuie sa plec..ne vedem acolo..
Am ajuns in fata altarului si mi-am privit singurul frate ce astazi devine barbat. Era atat de dragut.
I-am zambit si m-am asezat in fata lui privind spre oameni ce erau in numar destul de mare. Prietenii lui,matusa, prietenii ei,cateva rude indepartate si preotul.Melodia de inceput tocmai incepu..mireasa mergea incet,zambind insotita la brat de tatal sau. Era minunata. Foarte frumoasa.
Se aseza luandu-l de brat pe fratele meu in fata preotului.
Usa se deschise si inauntru navali Damon imbracat in costum ce privi fix spre mine.
-Imi pare rau ca am intarziat..
Zise usor.
Se aseza langa Dean si privi spre mine.
Mi-am intors privirea rapid deoarece nu vroiam sa vada durerea din privirea mea sau bucuria ca il revazusem.
-Putem continua? Zise preotul observand ca nici unul dintre cei prezenti nu era linistit.
-Sigur..raspunsera miri in cor.
Se priveau cu atat privire incat ochii ma intepau iar lacrimile vroiau sa isi faca loc. Fata prostuta,tu nu iti afisezi sentimentele,le ascunzi in sufletul tau..nu plangi la nunti.
Stiam ca ma privea..mi-am intors chipul in dreapta mea ca sa nu ma observe..va spune ca plang din cauza lui. Nu plangeam. Il urasc ca a venit sa imi tulbure existenta.
Preotul ne sfatui sa ne intoarcem pentru ai vedea pe miri.
Damon ma privea iar ochii sai coborau incet pe trupul meu si urcau oprinduse spre urma discreta lasata de lacrima cazuta.
Mi-am lasat chipul in jos dar parca am simtit cum imi zicea sa il privesc,sa ii privesc ochii albastri care erau tulburi.
-TE IUBESC! Zise pe litere soptit.
Mi-am lasat chipul in jos.
-TE IUBESC!!
Zise de data asta mai tare dar incat decat eu si miri dar si preotul auzise oprindu-se. Ne priveau parca tocmai facusem ceva rau..
-Priveste-ma Elena! Te iubesc..am recunoscut..nu pot trai fara tine..la naiba priveste-ma!!
Refuzam sa il privesc..Asta il infurie si mai tare..
Ma trase spre el si imi forta chipul sa il privesc. Inca priveam spre fratele meu ce era amuzat de tot ce se intampla,spre preotul ce ca aproape privea uimit spre cei doi nebuni ce se gasisera in mijlocul biserici si unei nunti sa faca scandal.
L-am privit.
-Prea tarziu..
-Nu..nu este!!
Imi lua chipul in palmele sale mari si imi saruta buzele uscate de suspine. Avea mainile reci iar chipul meu imediat de raci provocand o placere si mai intensa. Eram doi nebuni in mijlocul biserici. La inceput am incercat sa rezist dar nu puteam..imi era prea dor de el,de trupul meu lipit de al sau,de..
-Hmm!!
incepura cei doi miri..
Ne-am oprit privindu-i pe acestia..
-Asta dupa..zise Dean..zambind..E momentul meu acum!!
-Da..momentul nostru.
Zise minunata mea cumnata.
-Continuati..am zis preotului care privea uimit,mirat,
plictisit, de toata povestea.
-Inca nu te iert..am zis repede soptit incat el sa poata auzi.
-Te pot convinge altfel..zise facand cu ochiul in stilul sau vulgar. Era atat de ironic. Chiar credea ca il voi ierta dupa cate a facut? Eu zic ca nu. Il voi lasa sa fiarba pana se enerveaza si mai rau.
Slujba se termina rapid iar totul era pregatit pentru petrecerea ce va urma. Mi-am imbratisat fratele repede cu dragoste si putina jena pentru ca noi nu ne aratam atata dragoste “in public”.
-Hey!?
Striga mireasa cu buchetul sau extraordinar de trandafiri albi care tocmai trebuia aruncat pentru ca zeci de domnisoare sa se moare dupa el.
-Trebuie sa ramai mai este putin pana la aruncarea buchetului..
-Nu cred in astfel de obiceiuri..
-Cine stie! Haide macar sa vezi cum e!
-Bine..
M-am asezat intr-un colt retras si am privit spre cele 15 fete si 2 babute care aproape ca ziceau”Eu sunt tanara nemaritata si v....na”. Am inceput sa rad. Damon veni inspre mine dupa ce terminase de discutat cu fratele meu.
-Tu nu participi?
-Glumesti..las babutele sa castige nu vezi!
Am zis razand spre barbatul suberb din fata mea la care domnisoarele oftau cand il vedeau. Ochii aceia albastri erau atat de stralucitori precum soarele ce aproape ma ardea de vie aici si sub pavilionul mare.
-Ei bine eu zic ca ar trebui..sa nu le lasi pe babute sa castige..Sunt tinere mai pot astepta. Zise razand spre babuta care il pupa de la distanta.
-Nu. Am zis privindu-l direct in ochii sai patrunzatori.
-O..ba da. Zise tragandu-ma de mana spre grupul strans in fata mea.
-Cred ca glumesti..nu vreau sa parti..
-Unu..Doi..Trei..
Buchetul sari drept in sus cazand direct in brate.
-Felicitari,spuse o tanara blonda care zambea foarte mult si statea foarte aproape de Damon privindu-l intens. De ce vroiam sa ii dau un pumn in fata aia de portelan.
-Multumesc. Am zambit eu la fata care credea ca produce un efect in fata baiatului care nu isi lua ochii acum de la buchetul de flori. L-am privit apoi m-am retras lasandul pe acesta suspendat in gandurile sale. Locul meu fu repede inlocuit de blonda care incerca sa ii atraga atentia spre formele sale dar imediat acesta se trezi si observand lipsa mea veni repede dupa mine.
-Hey..doar nu pleci asa..
-Urmareste-ma!
-Ce vrei sa fac? Zise punandu-se in fata mea. Vrei sa te implor? O fac..spuse asezandu-se in genunchi, uite..Te iubesc,poate ca aceasta confesiune vine mai tarziu dar eu te iubesc foarte mult..mi-a fost greu sa recunosc nu pentru ca dragostea pentru tine nu ar fi existat dar gandul ca te voi putea face sa suferi imi infrangea visul de a putea sa te iubesc. Scuza-ma pentru ca am fost un ticalos,un nemernic ca te-am facut sa treci prin acest chin dar sunt pregatit cu adevarat sa te iubesc cum numai eu stiu..Ma ierti?
-Ce pot spune..un discurs superb..dar crezi ca eu te pot ierta asa fara sa te fac mai intai sa fierbi?
L-am intrebat zambind. Era o gluma pe care eu o consider un bun prilej de a trece peste un moment de gandire sau liniste. Se mira apoi zambi.
-Pot fi sclavul tau personal..
-Sclavul meu..Hmm,suna minunat.
Am ras amandoi. Dece inca imi este greu sa ii spun ca il iubesc pentru a doua oara.
-Sa ma gandesc..tocmai am vazut un tanar minunat care ..
-Te iubesc. Zise venind aproape de mine.
-Nu prea aud cu urechea asta.
Am zis serioasa.
-Te iubesc.
-Scuze,nu te-am auzit nici acum..
-Atunci lasa-ma sa iti arat..zise tragandu-ma spre trupul sau,punandu-si palmele mari pe fata mea rece. Se mira apoi intreba.
-De ce esti rece? Te simti bine?!
-Da..minunat.
Zambi apoi ma saruta in stilul sau caracteristic. Imi era atat de greu sa nu ma inrosesc cand langa mine cel mai minunat barbat tocmai imi zise ca ma iubeste.
-Stii la ce m-am gandit?
L-am privit si am zambit. Era normal sa se gandeasca la ceva. Sunt convinsa ca era ceva pervers. Stilul sau nu?
-La ce? Am zis dand din gene parand amuzata de chipul sau ce incerca sa nu rada.
-Stii..Nunta fratelui tau ma facut sa ma gandesc la faptul ca inca o nunta nu va aduce decat bucuri..
-Asta e felul tau de a ma cere in casatorie? Am zis eu razand.
Zambi.
-Credeam ca esti genul neconventional..
-Sa stii ca mai mult prefer sa te vad in genunchi..
Se aseza,imi lua mana intre mainile sale si zise.
-Vrei sa te casatoresti cu mine?
-O sa ma mai gandesc,am zis indepartandu-ma de el.
Incepu sa rada de raspunsul meu.
Ma indepartasem ceva de el cand alerga luandu-ma in brate si zicand.
-Sa stii ca nu cer si a doua ora..si sa stii ca e prima oara cand m-am asezat in genunchi pentru cineva..
-Daca atat insemn pentru tine..i-am zis suparata.
-Insemni totul pentru mine,dar a doua oara ma ceri tu.
-Serios? Am zis razand. Mie teama ca o sa ramai baiat batran.
-Chiar atat de mult ma iubesti.
-Stii cat te iubesc..ti-am zis dar..se pare ca ai uitat..
-Nu am uitat. Iti mai zic inca o data..Te iubesc si vreau sa fi sotia mea.
-Te iubesc si vreau sa fi sotul meu.
Am zis rar facand pauza intre fiecare cuvant pentru a intelege. Acesta sari in sus apoi ma ridica si pe mine. Depuse pe chipul meu mii de sarutari. Acestea erau amintiri care vor ramane in sufletul meu, va fi trecutul meu, si vorbele viitorului. Cum tatal copiilor mei m-a cerut in casatorie intr-o parcare. Am zambit,strangadu-l pe barbatul pentru care am plans pentru prima data,pentru care mi-am incalcat toate conditiile,pentru care viata mea nu ar fi fost inteaga fara el. Am plans,am ras in acelasi timp. Era o poveste cu un final fericit. Cel putin pentru mine,pentru noi,genu, de poveste in care toate se termina frumos,unde printul si printesa se casatoresc,au multi copii si se iubesc intens.
Ultimele randuri.
-Dragule?
-Da..?
zise somnoros dupa ce toata ziua muncise la construirea unui frumos patut pentru copilasul nostru inca nenascut.
-Cred ca a venit momentul..
-Draga mea..sunt putin obosit iar tu putin gravida..sigur e bine..?
-Pervers mai esti! A venit momentul..copilul.
-Copilul..este ceva ineregula cu copilul? Zise ridicandu-se de pe pat foarte speriat.
-Nu este bine dar trebuie sa ajung la spital. Auzi suna si tu pana nu este prea tarziu pe toata lumea...pe fratele meu..pe..
-Esti bolnva? Te simti rau?
-Nu m-am simtit niciodata mai bine ca acum..Trebuie sa iti aduc copilul pe lume..Acum trebuie sa faci cum ti-am zis pana nu..
-Pana nu?
-Mi s-a rupt apa..
-CE?
-Acum chiar trebuie sa ajungem la spital..
Nu stia ce sa faca, pe ce sa puna mana mai intai..dar dupa un minut de gandire se gandi ca cel mai bine este sa ajung la spital iar cumnata sa se ocupe de cele necesare.
-Ok..iubito trebuie sa respiri..Asa..
Se uita la el..barbatul care mereu este concentrat la cea ce face..acum pierdut precum un copil.
-Dragul meu..ia si o camasa pe tine..doar nu vrei sa incep sa bat la femeile care se uita la tine..
Zambi,sarutandu-i fruntea fierbinte.
Se urcara in masina. Conducea cu grija.Analizand-o si ncercand sa inteleaga de ce venea atat de devreme. Ii ascunsese ceva.
-Draga mea dar de ce vine mult mai devreme? Este ceva ineregula cu copilul?
-Nu vine la momentul potrivit..O sa iti povestesc mai tarziu..
-Cred ca acum este momentul..voi incerca sa te tin ocupata.Tu respira..
-Haide sa iti..zic o poveste,zise printre respiratiile profunde.Era odata o fata prostuta care sa indragostit de un........ magarus care nu putea sa spuna:”Te iubesc”. ...Sau iubit intens iar aceasta a ramas insarcinta ...nespunandui acestuia. Stia ca daca ii va spune acesta ….se va considera reponsabil iar iubirea lor va deveni decat un armisticiu. Atunci cand acesta nu accepta ...dragostea ei s-a hotarat sa plece fara nici un cuvant. Deja devenise suspecta dupa ce multi o vazura respirand greu sau avand greturi sau ameteli..Dar iubitul ei magarus se intoarse.
O asculta cu zambetul pe buze. Era femeia lui minunata si mama viitorului lui copil.
-Te iubesc.
Zise privind—o cu o adevarata dragoste in chip si suflet. Era atat de fericit..locuia cu sotia lui, in casa in care locuiesc si persoanele adorabile precum si catelul lor. Era povestea minunata a lui Damon Salvatore si a minunatei sale sotii Elena Savatore.
Comm:
Hey..sper ca va placut:d:*..m-am chinuit enorm sa incerc sa mai realizez ceva la el dar acesta era sfarsitul care merita citit.. Nu sunteti suparate pe mine sper..deoarece sper ca merita...Sincere scuze celor care m-au cercat ca nu am mai publicat dar..calculatorul este defect iar acum am laptop:P pentru a scrie in fiecare zi la orice ora. Poate cele care sunteti din Bucuresti doriti sa ne vedem vrodata.trimiteti mesaj la numarul 0767063520..chiar e nr meu:P asa ca cine are chef de conversatii ne auzim la telefon.:P Va iubesc si cititi in continuare daca va place si urmatarea poveste:> hey..Sunt D. sper ca nu ma urati..ca sunt foarte vorbareata.:P :*
