Noul capitol " Another love story "

Capitolul 9.

O priveam cum statea calma langa mine si nu spunea nimic. Vru sa spuna ceva dar nu indraznea. Imi imaginez cate zeci de intrebari circula acum prin mintea ei…Cum de sunt un vampir.. ? Ce se va intampla mai departe.. ? Cine este Emilia ? Este cumva acea Emilia ? dar care nu ii pot iesii inca din gurita minunata. Era atat de dulce… Nu cred ca exista ceva mai dulce decat gura ei. Deodata se ridica. Parca ceva rau tocmai se intamplase.

-Ce… ? Ce ? Dumnezeule ce caut aici ?

-Elena ?

-Dumnezeule ce am facut.. ?

-Elena ?

-Cine esti ?

-E lena glumesti nu ?

Deci era o gluma proasta..evident.

-Cine esti?

-Inceteaza..!

Incepu sa caute repede o bluza pe jos si incepu sa o imbrace.

-Dumnezeule…Ce caut aici ?

-Elena.. m-am ridicat incet si am privit si mi-am dat seama ca totul se intampla.

-Elena !

Lua bluza si pantalonii si deschise usa.

Imediat am ajuns langa ea.

-Elena!!

-Cine esti? De unde ma cunosti?

-Elena ,sunt Damon.. !

-Damon ?!! Si mai cum..Auzi..noi…privi spre pat.. Doamne ce tampita sunt…Imi pare rau cred ca trebuie sa ple..

-Nu !!Nu pana nu realizez ce se intampla..

-Auzi baiatule..Nu sunt o tampita..sunt o proasta..nu te cunosc..sigur am baut sau.. appropo unde suntem ?

-Esti tampita sau te prefaci. Ma privi furioasa..

-Deci !!

Imediat i-am luat chipul mic in palme si am sarutat-o..

Incepu sa de-a cu pumni in pieptul meu si apoi se calma..

-Elena…

-Damon ??

Ma privi speriata..

Ce se intampla ?

-Trebuie sa plecam..Mi-e tema ca te poate ucide..

-Ce ? cine ?? ce s-a intamplat mai devreme ? ce caut langa usa ?

-Emilia ne-a gasit..

-Ce ??

-Iubito iesi din camera pana nu incearca iar..

-Ce??

Elena ma privi cand am inceput sa imi trag pantaloni si bluza.

Am luat-o de mana si am inceput sa alergam spre masina. Ce facea Emilia este incredibil de periculos.

-Damon..se opri si cazu in genunchi. Blestematule ai incercat sa ma pacalesti! Va plati precum vei plati si tu!

-Nu iar!

Veni spre mine furioasa. Vru sa ma stranga de gat dar nu reusi pentru ca in secunda urmatoare eram in spatele ei.

-Elena sunt eu..

Se intoarse si vru iar sa ma prinda.

-Sunt Damon. Aminteste-ti te rog. Nu o lasa..Nu pot sa iti fac rau. Strigam in timp ce incercam sa resping loviturile ei.

-Daca nu te calmezi nu imi vei da de ales.

Dar nu exista vreo sansa. Am trantit-o apoi m-am asezat peste ea.

-Te iubesc.Iarta-ma.

Si am sarutat-o in timp ce i-am zis sa adoarma.

-Daca te prind,te omor. Ma jur ca te omor foarte lent. Numai sa gasesc o metoda si esti terminata.

Parca ii auzeam rasul infundat de copil nebun.

Nu cred ca exista o fiinta mai rea ca ea.

Singura mea sansa in acest moment este sa ma intorc si sa incerc sa o distrug.

Dar cum??

Conduceam de aproape doua ore. Era incredibil cu ce viteza mergeam. Pur si simplu eram greu de observat.

-Damon..

Elena incepu sa se miste pe scaunul ei.

-Damon?!

Tipa ea abia apoi realizand ca se afla in masina.

-Dumnezeule esti bine..Nu am vrut..Esti bine..

-Da..perfect.

Am zis zambind.

-Este bine..

Zambi apoi intoarse privirea.

-Auzi Damon,spuse privind pe geam,noi..aseara..s-a,Intre noi aseara s-a intamplat ceva?Sau am visat..Sigur am visat..adica nu ma asculta..aberez..

-Nu Elena,intre noi chiar s-a intamplat ceva..

-A..

Nu zise nimic..

-Cred ca a fost o greseala..nu trebuia sa se intample..Categoric...nu?

-Ba da Elena.Trebuia.  Eu mi-am dorit asta,tu ti-ai dorit asta..Am vrut asta. Si ne-a placut. Foarte mult.

-Nu mai vorbi asa. Ma faci sa ma simpt ca o curva..

-Dar nu esti..Dumnezeule nu esti..Esti..

-Nu ! Cum am zis este o greseala..Nu trebuia sa se intample..

Am luat-o de mana si ma privi usor ezitat.

-Nu nega. Te rog.

-Nu neg..Dar este o..

-Greseala..Nu Elena este destinul..

-Destinul..Damon..am aflat ca esti ..vampir..zise usor..Vampir Damon. Nu exista dragoste. Trebuie sa ma lasi sa plec. Nu este corect. Asta nu este ceva care trebuie uitat..Nu putem fi impreuna..Nu putem..

-Dar te iubesc Elena..al naibi de mult..Nu intelegi..Te iubesc..Pune mana…

I-am luat mana calda si am pus-o pe pieptul meu.

-Bate Elena..Pentru prima data bate cand zic “Te Iubesc”

-Dar..

-Uita de faptul ca sunt un vampir..

-Nu pot..

-Pentru o zi..considera-ma un om care tocmai te-a iubit cum nu a mai facut-o vreodata si care te iubeste..

-Nu...

-Te rog..

Intoarse privirea refuzand sa de-a un raspuns.

-Zi Damon cum ai devenit un vampir?

Ma intreba dupa o lunga perioada de timp.

-O poveste foarte veche..

-Cat de veche..?

-De.. 179 ani..

Inghiti in sec dar nu se intoarse..

-Si esti vampir care bea...

-Sange. Da.

-Omori oameni?

-Da.

Am zis repede.

-Asta faceam defapt pana sa te intalnesc pe tine..

-Pana sa ma intalnesti pe mine..! Adica de cateva zile..

-Da..

-De ce iti pasa de mine..?

-Pai..cand am citit in jurn…

-Stai..Ce ai facut?

-Nu tot..am zis repede..decat povestea ta..Vroiam sa aflu cine esti,unde inveti..nimic mai mult.

-Opreste masina.

-Ce?

-Opreste masina!!Acum !!

Am pus frana iar aceasta cobora grabita. Ne aflam in fata unei paduri superbe..dar ea nici nu observa si incepu sa mearga pe o poteca spre interior. Merse incet apoi incepu sa alerge..

-Elena!! Am spus coborand rapid din masina. Ii simteam mirosul specific..parfumul usor..dar parca imi doream sa nu o fac.Doream sa nu o speri..Ciudat..nu se speriase ca sunt un vampir si de faptul ca stiam prea multe despre ea.

-Elena..te rog vino inapoi..am zis mergand incet pe poteca. Ma luam dupa pasi ei pana am realizat ca nu mai simteam nimic. Parca nici nu era acolo..

-Damon!!!!!

Tipa odata. Incercam sa inteleg de unde venea zgomotul dar imediat am realizat ca nu eram singur.

-Tu!!

Am tipat incepand sa alerg spre javra de caine care statea intr-un colt cu coltii scosi spre mine.

-Tyler..Unde este Elena?? Javra..Unde este??

In dreapta mea mai aparu inca doua javre care ranjeau aceiasi dinti spurcati spre mine..

-Scuze..am alta treaba..!!Bye-Bye!!

Si am sarit in sus pe o ramura in varful unui pom.

Ma concentrez sa o simt pe Elena dar nimic..dar deodata inca un vampir apare si incepe sa creeze panica in randul catelusilor. O parte se iau dupa el dar Tyler ma priveste fara nici um pic de jena de jos.

-Javra..zic sarind intr-un alt pom..

Oare cine este vampirul care tocmai mi-a aparat pielea..

Elena statea sprijinita de un pom chiar langa niste flori splendide. Prinsese mirosul lor si de aceea nu o puteam simti.

-Elena..Am zis ajungand langa o clipa in fata ei.

-Damon!!Ai grija..

Javra sari in spatele meu si incerca sa isi infiga dintii in carnea mea.

-Nu ai tu norocul asta..

Am zis strigand de durere din cauza ghiarelor ce statea fixe in spatele meu..

M-am aruncat direct intr-un pom dar cainele nu ceda.

Deodata un pumn izbi javra care incepu sa urle de durere.

L-am privit pe cel care purta ochelari de soare si hanorac care ii acoperea jumatate din cap. Isi dadu jos atat hanoracul dupa cap cat si ochelarii.

-Sean!

-Prieteneeee..zise zambind.

Cred ca este singura persoana pe care o invidiez ca arata mai bine ca mine. Ma imbratisa frateste si zambi..

-A trecut mult timp.

Heiiii. Sc uze pentru intarziere dar stiti voi , treaba cu tezele , notele si mai ales netu' tampit . x( . Sorryyyyyyyyyyyyyyyyyy !! :X
va pup si va iubesc :*:*:*

ultimul capitol:X Broken heart

Capitolul 14.

Damon.

-Adica vrei sa spui ca a plecat..Unde ?

-Acasa. Te mai intrebi unde..Numai din cauza ta !

Se ridica de la masa aproape trantind-o.

-Eu !! Ce am facut eu de data asta ?

M-am ridicat mergand dupa ea in sufragerie trecand prin aceasta ajungand in bucatarie.

-Tu!! Mai ai tupeu sa zici ca nu stii! Stii foarte bine tampitule cat a suferit din cauza ta..a plecat lasand decat o amarata de scrisoare. Se pare ca decat bunica stie..m-a sunat de dimineata..

-Cine ? Elena ?

-Nu bunica !Si i-am zis ca Elena a plecat..Si nu a zis nimic. Cu siguranta stia..Eu nu ..Stii cum ma simt.

-A lasat o scrisoare !

-Doamne chiar te-ai prostit !

O priveam cum infigea lingura intr-o cutie cu inghetata..

-Ce ? Dispari !

Am urcat scarile..

Elena a plecat..A plecat fara macar sa ma anunte..Sau macar pe cineva..A plecat ca o fugara..Este proasta ? Nu intelege chiar nimic ?Am ajuns in fata usi camerei ei si am ciocanit parca inca mai era acolo iar asta era o gluma proasta gen 1 aprilie..Dar nu raspunse nimeni. Am deschis usa incet parca sa nu speri pe cineva. Am privit in jur. Totul era precum la inceput. O camera goala. Totul era frumos aranjat si se simtea ca nimeni nu statea acolo. M-am asezat pe patul pe care acum cateva seri dormeam cu fiinta care aproape ma distruse prin comportamentul ei si prin ideile ei traznite. Am vazut pe masuta de langa oglinda o poza.Eu si cu ea la restaurant. Era cea pe care Caroline se chinuise sa inteleaga cum functioneaza aparatul. Ma privea iar eu priveam camera. Prima noapte la pensiune, imi amintesc si acum cum era imbracata. Prima data am crezut ca este o copila neajutorata cu acea palarie si cu ochelari iar in seara aceea o tanara minunata.

-Damon ?

Striga Caroline de jos.

 Eu plec la cumparaturi..vreau sa imi ocup timpul cu altceva..

Nu i-am raspuns dar stia ca eu auzisem.

M-am ridicat si am incercat sa o iau iarasi de la capat,de data asta fara Elena. Am intrat in camera mea si am inceput sa caut laptopul pe jos. Stiam ca era descarcat si ca nu il mai folosisem de aproape 2 saptamani…sau trecuse o luna ..

L-am deschis si am gasit exact ca la inceput..plin de porcari care inainte imi ocupau timpul. Un fisier se deschise usor si am realizat ca se afla un document unde scria foarte mare.

<< NU UITA !!!!!>>

L-am deschis si inauntru aparea notata o data..

Ce era!

Am realizat apoi ca data in care Caroline venea aici..

-Unchiule!!!

Striga Marc pe scari.

-Da..

Intra in camera mea aproape plangand.

-Sara nu este in camera ei!

-Ce??

Elena.

Ma aflam in fata apartamentului pe care il cumparasem inainte sa plec cu Caroline.Era foarte mic dar lucrurile mele nu ocupau un spatiu mare asa ca parea urias. Am pasit usor parca sa nu tulbur pe cineva. Am inchis usa si m-am dus direct la geam si l-am deschis deoarece aerul inchis era insuportabil.

Am privit pe geam si am observat iar vecinul chipes pe care il priveam in fiecare zi pe geam pe ascuns. De data asta el sa ma priveasca. Pot spune ca m-am saturat pentru o perioada de barbati.

Lipsea cineva. Nu ?

Am deschis usa si am inceput sa alerg pe scari pana la vecinul meu scump. Am batut in usa iar aceasta se deschise usor.

-Da ?

Zise Sam.

-Hey..asa iti primesti prietenii?

-Elena!! Ce cauti acasa acum?

-Deschide usa si iti voi zice.. de ce tii usa inchisa ??

-Paii..nu am platit chiria..

Zise amuzat. Era minunat..pe langa faptul ca avea 75 de ani.. inca se mai purta ca un copil..

-Daca vrei iti dau eu bani..

-Nu Elena ! E de ajuns ce mi-ai dat pana acum..Sa inteleg ca acum te-ai intors..

-Da. Am zis zambind.

-Ia loc. Zise aratand spre fotoliul din coltul camerii.

Zeus imi auzi glasul iar acum alerga dintr-o alta camera direct in bratele mele. Era precum un copil mare. Chiar daca avea decat 5 luni era foarte mare. Singurul barbat care nu ma va insela,care ma va iubii neconditionat si pentru toata viata.

-Ti-a simtit lipsa. Zise Sam razand.

-Se pare ca da.. sper ca nu a creat probleme..

-Nicidecum.

-Minunat..

-Zii te-ai distrat ?

-Da..am zis usor ezitat..

-Dar..

-M-am intors mai devreme. Dean se casatoreste.

-Glumesti !!

-Nu !!

Radeam impreuna..Stiam ca Dean era genul care sa cedeze mai usor decat o fata..

-Pai e bine ca l-a luat cineva si pe el.

-Da..

-Cand e..

-Saptamana viitoare…pe 13.

-Chiar de ziua ta..

-Da..radeam parca pana acum plansesem si acum acest domn simpatic este pastila mea de buna dispozitie.

-Zii cum a fost..

-Minunat..familia superba, o casa uriasa..minunatii oameni.Caroline este atat de norocoasa.

-Ea nu a venit ?

-Nu..

-Aha..

-Eu trebuie sa ma duc sa despachetez..

-Da..sigur.

M-am indreptat inspre usa..Credeam ca este mult mai bine daca eram singura..

-Ne vedem mai tarziu. Hai Zeus.

Zeus incepu sa alerge pe scari si se opri fix in fata usi parca abia astepta sa ajunga acasa.

-Stai iubirea vietii mele..

Damon.

-Sara m-ai speriat. Urca in masina.

Am oprit masina in fata copilului ce se afla pe drum strangand in brate o jucarie.

-Vreau la buni..

Zise plangand.

-Promit ca mergem chiar acum.

-Promiti ?

-Promit.

Aceasta se urca in masina si se ancora in bratele mele.

-Ne-ai speriat,zise Marc. Esti nebuna !

-Taci gura mare.

Acestia incepura sa se certe.

-Daca pateai ceva ??

-Daca ma duceai la buni nu faceam asta..zise usor.

-Dar nici..

-Elena a zis ca ne vei duce mai tarziu..dar nu am mai asteptat..

-Ai vorbit cu Elena ?

-Da..o durea burta iarasi..Si cara niste bagaje dupa ea. Mi-a zis ca pleaca ca trebuie sa rezolve ceva acasa. Ca se bucura ca ne-a cunoscut..ceva de genul acesta..Marc vreau si eu masina !

Striga la fratele sau..

-Pacat ca a plecat..imi placea de ea foarte mult..

-Si mie..zisera copii din spate facandu-ma sa ma simt si mai ciudat decat inainte.

Am ajuns la bunica intr-un timp record. Abia astepta sa ne vada.

-Bunicooo !

Tipara copii in cor inca din hol.

-Dragii mei..

-Imi era dor de tine bunico si am luat-o pe joss a vin pana aici dar unchiul ma prins din urma si m-a adus aici. Stiai ca Elena a plecat ?

Zise Sara aproape atat de rapid incat abia o puteai intelege.

-Da..zise usor privindu-ma.

Am vorbit cu ea..a fost acum ceva timp aici..

-Serios?

Zise Marc.

-Da..era fericita. Pentru prima oara a zambit spunandu-mi ca abia asteapta sa ajunga acasa la copilul ei.

-La copilul ei ??

Zise Sara si Marc in cor.

-Da..

Am ramas usor surprins..

-La cine?

Am intrebat privind-o aproape furios.

-A stai calm…zicea de catelul ei..

Spuse razand.

-A..

-Cat de tare..Unchiule vreau si eu un catel!!

Zise Sara.

-Il ai pe Leon.

-Leon e cal unchiule..

-Da..dar este tot un animal.

Acesta se bosunfla..

-Copii ce ai fii sa mergeti sa imi aduceti de pe coltul salonului un ceai de la asistente.

-Sigur bunico.

-Multumesc.

Stiam ca defapt vroia sa vorbeasca cu mine.

Dupa ce copii plecara aceasta incepu.

-Ce se intampla Damon ! De ce ai lasat-o sa plece ? Chiar..

-Bunicoo este decizia ei..nu pot face nimic.

-Nu..sigur ca nu..doar ca ai lasat-o sa plece. Probabil ca ti-ai zis ca asta este cel mai bine pentru ea..

-Da..este cel mai bine pentru ea.

-Nu..nu este mai bine pentru ea..este pentru tine..

O priveam realizand ca avea dreptate dar eu nu acceptam adevarul.

-Abia astept sa ajung acasa.

Zise dupa o liniste profunda.

-Da..

-Apropo.. Caroline?

-La cumparaturi..

-Fetita asta stie ce vrea..

-Da..

Copiii intrara cu un carucior unde se afla o tava cu ceai si dulciuri pe care deja incepura sa le devoare murdarindu-se de zahar.

-Mergem acasa?

Intreba Sara.

-Da..Trebuie decat sa vorbim pentru bunica.

-Da...Abia astept.

Calatoria spre casa a fost atat de plictisitoare precum si zilele care au urmat. Nu realizam cat trecuse timpul. Stateam in camera mea ocupat cu munca mea..cu ferma mea si cu gandurile pe care nu le suportam deoarece toate imi spuneau ca sunt un prost si ca nu fac nimic.

-DAMON!

Striga Caroline.

-Da?

-Mergi?

-Unde?

-Dumnezeule..la nunta!

-La care nunta?

-Fratele Elenei cu...fata aia..

-Nu stiu..

-Suna-l macar si vorbeste cu el..

Cavaler de onoare..minunat. Va trebui sa fac ceva. Stiu ca nu l-am refuzat..Pentru o clipa zmbetul mi-a reaparut pe fata cand am realizat ca Elena era acolo dar rapid mi-a disparut deoarece Stiam ca nu voi avea ce sa ii spun

-Damon..Eu plec. Zise venind spre mine. Sper ca vi nu?

Elena.

Ce repede a trecut saptamana asta! Aproape ca uitasem cat de dor imi era de Damon. Vroiam atat de mult sa vorbesc cu el sau macar cu cineva. Caroline sunase dar nu i-am raspuns. Imi lasa-se mesaje dar nu i-am raspuns la ele considerandu-le neimportante.

Si nici un mesaj sau telefon de la Damon.

-Elena??

Intreba viitoarea mea cumnata..

-Da?

-Crezi ca va fii bine?

-Ce?!

-Totul..adica..il iubesc dar crezi ca este bine ce facem?

-Absolut..adica se vede cat de mult va iubiti.

-Il iubesc foarte mult..si stiu ca si el ma iubeste.

-Macar e bine ca recunoaste..

-I-a fost atat de greu..dar a zis “te iubesc”.

-Ma bucur pentru voi..

Am zis imbratisand-o si privind-o cu lacrimi in ochi cat de minunata era intr-o rochie de mireasa alba.

Fratele meu era jos imbracat la fel de minunat intr-un costum alb.

Erau minunati impreuna..Saptamana asta am stat atat de mult pe la ei incat am uitat aproape de toate saptamanile petrecute cu Damon.Pe cine mint? Nu il uitasem..Era tot acolo..ascuns int-un colt de suflet si inima.

-Nici nu stii cat ma bucur ca ai acceptat sa fii domnisoara mea de onoare..

-Nici nu trebuie sa ma intrebi si a doua oara deoarece stii deja raspunsul.

-Da...iti multumesc.

-Cu placere..Dar nu stiu cine este cavalerul de onoare..

Am spus zambind.

-Nici eu nu stiu..cineva pe care Dean la ales..

-Aha..

Se auzi o melodie atat de lenta si frumoasa care o puteam recunoaste atat de usor..

-A sosit momentul..

-Da..trebuie sa plec..ne vedem acolo..

Am ajuns in fata altarului si mi-am privit singurul frate ce astazi devine barbat. Era atat de dragut.

I-am zambit si m-am asezat in fata lui privind spre oameni ce erau in numar destul de mare. Prietenii lui,matusa, prietenii ei,cateva rude indepartate si preotul.Melodia de inceput tocmai incepu..mireasa mergea incet,zambind insotita la brat de tatal sau. Era minunata. Foarte frumoasa.

Se aseza luandu-l de brat pe fratele meu in fata preotului.

Usa se deschise si inauntru navali Damon imbracat in costum ce privi fix spre mine.

-Imi pare rau ca am intarziat..

Zise usor.

Se aseza langa Dean si privi spre mine.

Mi-am intors privirea rapid deoarece nu vroiam sa vada durerea din privirea mea  sau bucuria ca il revazusem.

-Putem continua? Zise preotul observand ca nici unul dintre cei prezenti nu era linistit.

-Sigur..raspunsera miri in cor.

Se priveau cu atat privire incat ochii ma intepau iar lacrimile vroiau sa isi faca loc. Fata prostuta,tu nu iti afisezi sentimentele,le ascunzi in sufletul tau..nu plangi la nunti.

Stiam ca ma privea..mi-am intors chipul in dreapta mea ca sa nu ma observe..va spune ca plang din cauza lui. Nu plangeam. Il urasc ca a venit sa imi tulbure existenta.

Preotul ne sfatui sa ne intoarcem pentru ai vedea pe miri.

Damon ma privea iar ochii sai coborau incet pe trupul meu si urcau oprinduse spre urma discreta lasata de lacrima cazuta.

Mi-am lasat chipul in jos dar parca am simtit cum imi zicea sa il privesc,sa ii privesc ochii albastri care erau tulburi.

-TE IUBESC! Zise pe litere soptit.

Mi-am lasat chipul in jos.

-TE IUBESC!!

Zise de data asta mai tare dar incat decat eu si miri dar si preotul auzise oprindu-se. Ne priveau parca tocmai facusem ceva rau..

-Priveste-ma Elena! Te iubesc..am recunoscut..nu pot trai fara tine..la naiba priveste-ma!!

Refuzam sa il privesc..Asta il infurie si mai tare..

Ma trase spre el si imi forta chipul sa il privesc. Inca priveam spre fratele meu ce era amuzat de tot ce se intampla,spre preotul ce ca aproape privea uimit spre cei doi nebuni ce se gasisera in mijlocul biserici si unei nunti sa faca scandal.

L-am privit.

-Prea tarziu..

-Nu..nu este!!

Imi lua chipul in palmele sale mari si imi saruta buzele uscate de suspine. Avea mainile reci iar chipul meu imediat de raci provocand o placere si mai intensa. Eram doi nebuni in mijlocul biserici. La inceput am incercat sa rezist dar nu puteam..imi era prea dor de el,de trupul meu lipit de al sau,de..

-Hmm!!

incepura cei doi miri..

Ne-am oprit privindu-i pe acestia..

-Asta dupa..zise Dean..zambind..E momentul meu acum!!

-Da..momentul nostru.

Zise minunata mea cumnata.

-Continuati..am zis preotului care privea uimit,mirat,

plictisit, de toata povestea.

-Inca nu te iert..am zis repede soptit incat el sa poata auzi.

-Te pot convinge altfel..zise facand cu ochiul in stilul sau vulgar. Era atat de ironic. Chiar credea ca il voi ierta dupa cate a facut? Eu zic ca nu. Il voi lasa sa fiarba pana se enerveaza si mai rau.

Slujba se termina rapid iar totul era pregatit pentru petrecerea ce va urma. Mi-am imbratisat fratele repede cu dragoste si putina jena pentru ca noi nu ne aratam atata dragoste “in public”.

-Hey!?

Striga mireasa cu buchetul sau extraordinar de trandafiri albi care tocmai trebuia aruncat pentru ca zeci de domnisoare sa se moare dupa el.

-Trebuie sa ramai mai este putin pana la aruncarea buchetului..

-Nu cred in astfel de obiceiuri..

-Cine stie! Haide macar sa vezi cum e!

-Bine..

M-am asezat intr-un colt retras si am privit spre cele 15 fete si 2 babute care aproape ca ziceau”Eu sunt tanara nemaritata si v....na”. Am inceput sa rad. Damon  veni inspre mine dupa ce terminase de discutat cu fratele meu.

-Tu  nu participi?

-Glumesti..las babutele sa castige nu vezi!

Am zis razand spre barbatul suberb din fata mea la care domnisoarele oftau cand il vedeau. Ochii aceia albastri erau atat de stralucitori precum soarele ce aproape ma ardea de vie aici si sub pavilionul mare.

-Ei bine eu zic ca ar trebui..sa nu le lasi pe babute sa castige..Sunt tinere mai pot astepta. Zise razand spre babuta care il pupa de la distanta.

-Nu. Am zis privindu-l direct in ochii sai patrunzatori.

-O..ba da. Zise tragandu-ma de mana spre grupul strans in fata mea.

-Cred ca glumesti..nu vreau sa parti..

-Unu..Doi..Trei..

Buchetul sari drept in sus cazand direct in brate.

-Felicitari,spuse o tanara blonda care zambea foarte mult si statea foarte aproape de Damon privindu-l intens. De ce vroiam sa ii dau un pumn in fata aia de portelan.

-Multumesc. Am zambit eu la fata care credea ca produce un efect in fata baiatului care nu isi lua ochii acum de la buchetul de flori. L-am privit apoi m-am retras lasandul pe acesta suspendat in gandurile sale. Locul meu fu repede inlocuit de blonda care incerca sa ii atraga atentia spre formele sale dar imediat acesta se trezi si observand lipsa mea veni repede dupa mine.

-Hey..doar nu pleci asa..

-Urmareste-ma!

-Ce vrei sa fac? Zise punandu-se in fata mea. Vrei sa te implor? O fac..spuse asezandu-se in genunchi, uite..Te iubesc,poate ca aceasta confesiune vine mai tarziu dar eu te iubesc foarte mult..mi-a fost greu sa recunosc nu pentru ca dragostea pentru tine nu ar fi existat dar gandul ca te voi putea face sa suferi imi infrangea visul de a putea sa te iubesc. Scuza-ma pentru ca am fost un ticalos,un nemernic ca te-am facut sa treci prin acest chin dar sunt pregatit cu adevarat sa te iubesc cum numai eu stiu..Ma ierti?

-Ce pot spune..un discurs superb..dar crezi ca eu te pot ierta asa fara sa te fac mai intai sa fierbi?

L-am intrebat zambind. Era o gluma pe care eu o consider un bun prilej de a trece peste un moment de      gandire sau liniste. Se mira apoi zambi.

-Pot fi sclavul tau personal..

-Sclavul meu..Hmm,suna minunat.

Am ras amandoi. Dece inca imi este greu sa ii spun ca il iubesc pentru a doua oara.

-Sa ma gandesc..tocmai am vazut un tanar minunat care ..

-Te iubesc. Zise venind aproape de mine.

-Nu prea aud cu urechea asta.

Am zis serioasa.

-Te iubesc.

-Scuze,nu te-am auzit nici acum..

-Atunci lasa-ma sa iti arat..zise tragandu-ma spre trupul sau,punandu-si palmele mari pe fata mea rece. Se mira apoi intreba.

-De ce esti rece? Te simti bine?!

-Da..minunat.

Zambi apoi ma saruta in stilul sau caracteristic. Imi era atat de greu sa nu ma inrosesc cand langa mine cel mai minunat barbat tocmai imi zise ca ma iubeste.

-Stii la ce m-am gandit?

L-am privit si am zambit. Era normal sa se gandeasca la ceva. Sunt convinsa ca era ceva pervers. Stilul sau nu?

-La ce? Am zis dand din gene parand amuzata de chipul sau ce incerca sa nu rada.

-Stii..Nunta fratelui tau ma facut sa ma gandesc la faptul ca inca o nunta nu va aduce decat bucuri..

-Asta e felul tau de a ma cere in casatorie? Am zis eu razand.

Zambi.

-Credeam ca esti genul neconventional..

-Sa stii ca mai mult prefer sa te vad in genunchi..

Se aseza,imi lua mana intre mainile sale si zise.

-Vrei sa te casatoresti cu mine?

-O sa ma mai gandesc,am zis indepartandu-ma de el.

Incepu sa rada de raspunsul meu.

Ma indepartasem ceva de el cand alerga luandu-ma in brate si zicand.

-Sa stii ca nu cer si a doua ora..si sa stii ca e prima oara cand m-am asezat in genunchi pentru cineva..

-Daca atat insemn pentru tine..i-am zis suparata.

-Insemni totul pentru mine,dar a doua oara ma ceri tu.

-Serios? Am zis razand. Mie teama ca o sa ramai baiat batran.

-Chiar atat de mult ma iubesti.

-Stii cat te iubesc..ti-am zis dar..se pare ca ai uitat..

-Nu am uitat. Iti mai zic inca o data..Te iubesc si vreau sa fi sotia mea.

-Te    iubesc    si    vreau     sa    fi     sotul     meu.

Am zis rar facand pauza intre fiecare cuvant pentru a intelege. Acesta sari in sus apoi ma ridica si pe mine. Depuse pe chipul meu mii de sarutari. Acestea erau amintiri care vor ramane in sufletul meu, va fi trecutul meu, si vorbele viitorului. Cum tatal copiilor mei m-a cerut in casatorie intr-o parcare. Am zambit,strangadu-l pe barbatul pentru care am plans pentru prima data,pentru care mi-am incalcat toate conditiile,pentru care viata mea nu ar fi fost inteaga fara el. Am plans,am ras in acelasi timp. Era o poveste cu un final fericit. Cel putin pentru mine,pentru noi,genu, de poveste in care toate se termina frumos,unde printul si printesa se casatoresc,au multi copii si se iubesc intens.

Ultimele randuri.

-Dragule?

-Da..?

zise somnoros dupa ce toata ziua muncise la construirea unui frumos patut pentru copilasul nostru inca nenascut.

-Cred ca a venit momentul..

-Draga mea..sunt putin obosit iar tu putin gravida..sigur e bine..?

-Pervers mai esti! A venit momentul..copilul.

-Copilul..este ceva ineregula cu copilul? Zise ridicandu-se de pe pat foarte speriat.

-Nu este bine dar trebuie sa ajung la spital. Auzi suna si tu pana nu este prea tarziu pe toata lumea...pe fratele meu..pe..

-Esti bolnva? Te simti rau?

-Nu m-am simtit niciodata mai bine ca acum..Trebuie sa iti aduc copilul pe lume..Acum trebuie sa faci cum ti-am zis pana nu..

-Pana nu?

-Mi s-a rupt apa..

-CE?

-Acum chiar trebuie sa ajungem la spital..

Nu stia ce sa faca, pe ce sa puna mana mai intai..dar dupa un minut de gandire se gandi ca cel mai bine este sa ajung la spital iar cumnata sa se ocupe de cele necesare.

-Ok..iubito trebuie sa respiri..Asa..

Se uita la el..barbatul care mereu este concentrat la cea ce face..acum pierdut precum un copil.

-Dragul meu..ia si o camasa pe tine..doar nu vrei sa incep sa bat la femeile care se uita la tine..

Zambi,sarutandu-i fruntea fierbinte.

Se urcara in masina. Conducea cu grija.Analizand-o si ncercand sa inteleaga de ce venea atat de devreme. Ii ascunsese ceva.

-Draga mea dar de ce vine mult mai devreme? Este ceva ineregula cu copilul?

-Nu vine la momentul potrivit..O sa iti povestesc mai tarziu..

-Cred ca acum este momentul..voi incerca sa te tin ocupata.Tu respira..

-Haide sa iti..zic o poveste,zise printre respiratiile profunde.Era odata o fata prostuta care sa indragostit de un........ magarus care nu putea sa spuna:”Te iubesc”. ...Sau iubit intens iar aceasta a ramas insarcinta ...nespunandui acestuia. Stia ca daca ii va spune acesta ….se va considera reponsabil iar iubirea lor va deveni decat un armisticiu. Atunci cand acesta nu accepta ...dragostea ei s-a hotarat sa plece fara nici un cuvant. Deja devenise suspecta dupa ce multi  o vazura respirand greu sau avand greturi sau ameteli..Dar iubitul ei magarus se intoarse.

O asculta cu zambetul pe buze. Era femeia lui minunata si mama viitorului lui copil.

-Te iubesc.

Zise privind—o cu o adevarata dragoste in chip si suflet. Era atat de fericit..locuia cu sotia lui, in casa in care locuiesc si persoanele adorabile precum si catelul lor. Era povestea minunata a lui Damon Salvatore si a minunatei sale sotii Elena Savatore.

Comm:

Hey..sper ca va placut:d:*..m-am chinuit enorm sa incerc sa mai realizez ceva la el dar acesta era sfarsitul care merita citit.. Nu sunteti suparate pe mine sper..deoarece sper ca merita...Sincere scuze celor care m-au cercat ca nu am mai publicat dar..calculatorul este defect iar acum am laptop:P pentru a scrie in fiecare zi la orice ora. Poate cele care sunteti din Bucuresti doriti sa ne vedem vrodata.trimiteti mesaj la numarul 0767063520..chiar e nr meu:P asa ca cine are chef de conversatii ne auzim la telefon.:P Va iubesc si cititi in continuare daca va place si urmatarea poveste:> hey..Sunt D. sper ca nu ma urati..ca sunt foarte vorbareata.:P :*

capitolul 13:X

Damon.

-Alexandra eu nu pot veni!

Ma privi suparata cand m-am oprit din drumul meu spre cafeneaua spitalului.

Am incercat sa ma intorc dar ma prinse de mana.

-Te duci dupa ea! Nu?

M-am intors usor si am zis.

-Da. O iubesc.

Am pivit blonda cu par lung si ochii albastrii. Era o fosta iubita. Se pare ca nu a trecut peste.

-Atunci..

Zise retragandu-si mana.

  Ma bucur ca te-am revazut si ca bunica ta se va face bine.

-Multumesc.

Am plecat mai mult alergand incercand sa o gasesc pe Elena.

Am intrebat fiecare asistenta de o bruneta cu par lung dar se pare ca nici una nu o vazuse. Deja imi pierdusem speranta cand am vazut-o. Era intr-un salon de copii unde le povestea copiilor “Mica Sirena”. Copii o priveau incantati. Cum puteai sa ranesti o asemenea fata. Imi era rusine sa mai dau ochii cu ea dupa cate ii facusem. Mi-am amintit chipul ei cand am spus acele cuvinte pe care nici eu nu inteleg de ce le-am rostit : « …imi este sila de tine »,lacrima care ii alunecase pe obraz.

Un zgomot de tocuri se auzi. Puteam ghici usor cui ii apartine acel zgomot.

-Damon..

-Caroline.

-Cum se simte? zise ea privind spre salonul in care Elena se afla.

-Este mult mai bine. Se odihneste.

Elena auzind zgomote se intoarse si ii zambi Carolinei. Apoi privi spre mine si nu schita nici un gest.

-Stii ca esti un prost nu ?

-Poftim ?

Nu auzisem ce zise.

-Stii ca esti un prost nu ?

-Stiu..

Am zis amuzat.

-Sii unul foarte mare.

-Da stiu.

-Sa nu uiti niciodata asta.

Am privit-o si am vazut cum zambea spre copii care se distrau in timp ce o ascultau.

Era foarte frumoasa. Si era a mea. Inca era a mea.

-Buna !

Si visarea sa spulberat.

-Buna Zac !

-Buna Caroline.

Privi in jur,probabil se astepta sa o zareasca si pe Elena.

-Elena este acolo.

Zise Caroline usor aratand spre camera cu copii in care se afla.

-Fata asta chiar este perfecta.

Imi venea sa ii zic doua dar m-am aptinut deoarece el nu gresise cu nimic. Nu el o facuse pe Elena sa sufere si eu.

Nu el o facuse sa planga si eu. Din cauza mea suferea. Probabil ca langa mine soarta noastra nu va exista.

L-am privit pe cel ce mi-o fura fara sa participe macar la lupta. Cred ca era foarte potrivit pentru ea.

« Ce vei face Damon..vei fugi la paharul tau ? » intreba dracusorul ce mereu se tinea scai de mine in situati ca acestea.

« Va face totul sa il priveasca inapoi nu ? »

Ma intreba ingerasul ce nu ma apara niciodata.

-Nu pot face nimic…

-Ce ?

Intreba Caroline.

-Nimic..trebuie sa plec sa vad daca bunica s-a trezit.

-Bine..vin si eu imediat.

Zise usor privind spre Zac care inca era fermecat de tanara ce aproape imi distruse viata si imi luase mintea.

Am privit-o pentru ultima oara si am plecat. Stiam ca tocmai pierdusem un razboi. Dar stiam ca este pentru binele ei.

Am plecat privind decat inainte spre calea pe care o alesesem.

Stiam era..

“Spre binele ei? Prostule” zise dracusorul.

Elena.

Ma uitam spre cel pe care il consideram iubirea vietii mele si cel care si-ar da viata pentru mine. Poate nu in acel sens…

Imi facea cu mana.Am zambit. Damon se intoarse si pleca. I-am privit spatele ce usor scapa de tensiune si mersul leganat.

Se pare ca renuntase la batalie. Am lasat capul in jos.

-Eu trebuie sa plec copii.

-Mai staiii..te rugam.

-Poate maine sau altadata. Trebuie sa vad pe cineva.

Promit sa ma intorc cand va trebui sa plec acasa.

-Bine..zisera copii zambind.

M-am ridicat usor si am iesit spre prietenii mei.

-Hey! Zise Caroline. Ma intrebam pe unde ai disparut! Trebuia sa te caut aici.

-Ce faci ?

Intreba Zac.

-Bine…

-Hey..haideti sa bem o cafea..se pare ca ai nevoie..

Zise venind spre mine. Ma lua in brate parca dandu-si seama ca vroiam un umar pe care sa imi descarc oful si pe care sa pot plange fara sa ma ascund. Dar nu puteam in acel moment din cauza Carolinei. Nu vroiam sa o anunt ca prostul de var al sau se tine de glume proaste si pur si simplu ma inebuneste.

-Sigur…am zis usor.

-Dupa mergem la buni..am auzit ca si-a revenit. Dar probabil nu poate vorbi pentru un moment..

-Desigur..

Caroline aproape ca incepuse sa ii faca ochi dulci unui doctor. Nu era genul ei. Blond..ochi albastrii. Isi incalca propriile reguli. Cea ce eu nu am facut niciodata. Ma uram ca devenisem prea « maicuta ».

Am zambit.

-Hey..ai zambit asta e bineee.

Zise Zac care parea foarte fericit de realizarea mea. Probabil isi daduse seama ca ce fusese mai devreme era decat o proasta incercare. A ajuns sa ma cunoasca atat de bine. Am luat o gura din suc care pur si simplu isi pierduse gustul.

M-am strambat si am citit eticheta. « fara zahar. » minunat.

-Stiu..

Zise Caroline tocmai venind de la discutia cu « super sexi baiatul ce mi-a luat mintile » (Caroline)

-Fara zahar…Mi-a spus doctorul acela super sexi care aproape mi-a luat mintile..Nu-i asa ca e dragut.

Ce spuneam !

-Da este…dar..

-Stai calma nu il insel pe iubitu meu. Zise facand cu ochiul.

Chiar avea de gand sa ma minta ?

Pe mine ? prietena ei care o cunosc cel mai bine ?

Incredibil.

-Deci ce ai de gand sa faci ? intreba Caroline repede.

Zac lasa capul usor aplecat parca subiectul »Damon »il enerva.

-Nimic..am zis usor.

-Nimic ? nimic?

-Nimic. Si haide sa nu mai discutam despre asta.

Caroline ma privi putin mirata apoi inchise gura usor parca ar fi inteles. Zac zambi pe ascuns. Nu avea de ce sa mai fie ingrijorat. Castigase batalia ..nu ?

-Mai bine ma duc sa vad daca bunica s-a trezit..

-Stai ca vin si eu cu tine. Zise Caroline.

-Si eu..

Zise Zac.

Deci nu inteleg…Vreau sa fiu singura. Dar voi accepta pentru ca isi fac griji pentru mine.

Mergeam incet parca ne temeam sa nu sune prea ciudat si mersul pasilor mei. Caroline care de obicei topaie pe tocurile ei mergea usor.

Zac nu spunea nimic decat privea in fata.

Am ajuns repede in fata camerei. Usa era crapata. Tocmai in acel moment Damon se pregatea sa plece.

Ma privi putin ciudat apoi pleca. Nu il intelegeam. Dece se poarta asa. Este gelos. Nu mai este. Este furios. Este calm. Ce vrea sa fac ? Sa ma arunc in genunchi si sa ii zic cat este de dobitoc ?

M-am intors usor dar am realizat ca nu avea nici un rost sa strig dupa el. Pleca. (Fundal: Sam tsui feat christina Grimmie:Just a dream.)

-Elena!

Striga bunica vazandu-ma in fata usii.

Am privit-o. parea mult mai bine acum decat de dimineata.

-Bunico ! striga Caroline. Intrand rapid pe usa.

-Ne-am facut atatea griji. Nebunoo..ne-ai speriat!

-Imi pare rau dragele mele..Caroline putem vorbi mai tarziu vreau sa discut ceva important cu Elena.

-Bine..ne vedem putin mai incolo.

-Sigur..

Ma privi putin suparata dar accepta situatia si pleca. Inchise usa aproape fara sa se auda.

-Elena..

M-am asezat pe un fotoliu exact langa ea.

 Stiu ca Damon este mai nebun si mai prostut de felul lui dar te implor sa ii ierti. Am vorbit cu el si parea foarte suparat. Stiu ca v-ati certat si fara sa imi zica el. Am vazut suferinta din ochii lui si mi-am dat seama..

-Suferinta ? Sa il iert? Nu pot. Nu am ce sa mai iert.

Nu exista nimic ce sa pot ierta. Nici macar nu a existat acel noi.

-Dar..

-Am ceva sa va anunt. Fratele meu se va casatori saptamana viitoare. Chiar daca sunt inca suparata pe el este fratele meu si nu am de gand sa ii fac sa sufere..asa ca in cateva zile voi pleca. Pana va intoarceti acasa desigur voi avea eu grija de copii. Nu va faceti griji. Sunt sigura ca regretati asta dar vacanta pentru mine se terminase de foarte mult timp…

-Dar..

-Asa ca va multumesc pentru tot ce mi-ati daruit si sa stiiti ca m-am simtit foarte bine.

-Elena..

-Acum trebuie sa plec sunt asteptata de cei mici.

-Elena ! Te rog asculta-ma.

Chiar cand ajunsesem la usa aceasta ma oprii. Stiu ca ce facusem era chiar nerespectos dar nu mai suportam sa mai aud « cat de rau ii pare lui Damon.. »

-Imi pare foarte rau ca nepotul meu tampit te-a facut sa suferi.. Nu este corect..stiu dar imi cer scuze in numele lui te implor sa ma ierti.

-Nu aveti de ce va cere scuze,am zis venind spre ea repede,nu dumneavoastra mi-ati zis ca « va e sila de mine » .

-Ce ?

-Nimic..am zis usor. Imi scapase vorba aceea. Dar parca vroiam sa o auda sa pot sa ma simt si eu bine.

-Atunci Elena..daca asta iti doresti esti libera sa poti pleca in orice moment doresti.

-Va multumesc..am zis usor si am plecat repede. Lasand-o pe Caroline sa navaleasca in camera.

-Bunicooo !

Am inceput cu pasi repezi sa ma indrept spre iesirea din spital. Si uitasem de Zac pana cand nu incepu sa strige dupa mine.

-Elena staii !

Dar nu il ascultam. Facea ce imi dicta inima. Mergeam. Si nu vroiam sa ma opresc. Nu aveam de ce. Pur si simplu alergam.

Zac inceta sa ma mai urmareasca.

Am ajuns in masina si am inceput sa conduc. Doream atat de mult sa fiu singura incat nici nu am realizat ca nici macar nu aveam o destinatie anume. Am oprit masina chiar pe malul lacului. Am coborat. Era destul de frumos dar nimeni nu era pe plaja. Am inceput sa caut cu privirea ceva cunoscut pana am dat de « Zona interzisa pentru scaldat ». M-am asezat pe botul masini si am inceput sa privesc marea. Acea apa atat de frumoasa ce se legana din cauza valurilor. Am privit spre ceasul de la mana si am observat ca era aproape ora 15 :00. nu mai era jocul acela..cineva ma iubeste. Nu il voi mai juca deja nu era un moment in care sa imi amintesc toate nebuniile copilariei.

Telefonul suna. L-am lasat sa sune. Adoram melodia. Incet am auzit cum melodia se schimba. Insemna ca altcineva ma suna. Am pus mana pe el si am realizat ca era un numar mult mai diferit de celelalte.

-DA!

-Pentru Dumnezeu nu poti sa raspunzi?

-Caroline ?

-Da cine poate fii ?

Am inchis. Mai suna odata..si inca odata. Pana se opri de tot.

Nu mai aveam baterie. Super…

-Hey tu..ce cauti aici ?

Striga cineva. M-am urcat repede la volan si am gonit pe strada care avea o poarta dar aceasta era deschisa deci..nu era vina mea. Ok?

Am condus spre casa. Adica resedinta Salvatore.

Am parcat fix pe alea unde intrau masinile blocandu-le acestora intrarea.

-Domnisoara Elena ! Ati sosit !

-Da..

-Trebuie sa veniti imediat..

-Ce s-a intamplat ?

-Trebuie..

-Matusa ??

-Elena !!

Nu imi puteam crede ochilor. Matusa mea aici?

-Elena am incercat sa te sun..dar nu ai raspuns..oricum ma bucur ca ti-am facut o surpriza..

Zise zambind.

-Chiar este o surpriza..

-Cat ma bucur..

Matusa mea este precum prietena mea cea mai buna. Chiar daca la inceput ne-am cam urat deoarece nu era chiar priceputa in noua ei meserie de mama.

-Ti-am zis ca va fii o surpriza placuta.

-Chiar este..am zis usor. Dar ce cauti aici ?

Ne-am asezat pe fotoliile din sufrageria mare. Privea camera parca era la un muzeu de arta.

-Dar este minunata casaaa ! Cui apartine aceasta minunata casa !

Privi spre Penelope si spre Caroline.

-A mea !

Se auzi o voce din spatele meu.

Un fior rece imi trecu pe sira spinari producand iarasi o imensa durere in piept.

-Este superba !

-Multumesc mult.

Acesta inainta asezandu-se pe un fotoliu din apropiere.

-Eu sunt matusa Elenei.

-Incantat. Damon Salvatore.

Matusa mea zambi apoi se intoarse spre mine. Brusc zambetul ii disparu cand observa tristetea din chipul meu.

-Draga mea te simti bine ?

-Da..am zis repede.

-Elena..vrei un pahar cu apa,pari foarte palida.

-Nu..i-am zis Carolinei.

Matusa spune-mi ce te aduce aici?

-Pai..nunta fratelui tau..stii cred ca este o decizie atat de grea..si inca cred ca este foarte tanar stii !

Am privit-o dar aceasta se ridica si veni spre mine..

-Vreau sa vorbesti cu el..

-Nu pot.

-De ce ? zise aproape furioasa.

-Pentru ca este fratele meu iar orice hotarare va lua acesta este cea mai potrivita pentru el.

-Poftim..nu stii cat de mult gresesti. Este tanar Elena.

-Nu..s-a maturizat de foarte mult timp. Nu mai este un copil de la moartea parintilor mei. Ai nostrii.

-Dar..

-Am hotarat. Ii voi fi aproape. Am zis ridicandu-ma.

Acum..mai este altceva ce doresti sa imi spui ?

-Dar..

-Sper ca bunul tau verisor va intelege daca pentru astazi matusa mea va locui aici..

-Desigur ca va intelege..

Zise acesta auzind cum vorbeam cu Caroline parca nu ar fi existat in incapere.

-Multumesc..I-am zis tot Carolinei care ma privea mirata neintelegandu-ma.  Acum dati-mi voie sa plec..

Am plecat lasand o ampreta clara. Nu ma simteam bine.

Aproape am alergat pe scari. Nu ma urmarea nimeni asta este bine.

Damon.

-Deci nu o inteleg pe aceasta fetita !

Zise matusa Elenei.

De ce nu vrea sa ma inteleaga. Se poarta atat de ciudat..Nu stiu ce sa mai cred.

-Vreti sa va conduc in camera..

-Nu draga mea..Trebuie sa plec deoarece maine trebuie sa fiu la o conferinta in alta parte. Oricum va multumesc. Zise incet catre Caroline dar si spre mine. Ma privi atat de ciudat. Parca ar fi inteles ca durerea si comportamentul Elenei are legatura cu mine.

-Ai grija de ea.. zise spre Caroline.

-Stati fara grija.

-Te pup. Zise iesid pe usa.

Am intrat iar in sufragerie si m-am asezat pe fotoliu.

-Deci..ce draq se intampla aici??

Se aseza pe fotoliu fix in fata mea enervandu-ma cu privirea ei de fetita suparata.

Am oftat..

-Pentru a mia oara..Habar nu am !!

Am zis plecand in camera mea.

Sara intra brusc la un minut dupa intrarea mea in camera.

-Unchiuleeee…

Avea ochii in lacrimi. Veni in bratele mele in mijlocul patului.

Plangea. Nu o vazusem niciodata mai plansa ca acum.

Intra si Marc repede aruncandu-se in pat.

-Este adevarat ca bunica a lesinat si acum e la spital ?

Zise printre lacrimi Sara.

-Da..dar este bine scumpo. Nu ai de ce sa iti faci griji.

-Putem sa o vedem ??

Zise Marc.

-Pai maine vine acasa..

-Da!!

Striga Sara.

-Da !

Sari in pat de fericire impreuna cu Marc.

Apoi se aseza iar obositi.

-Putem sa dormim cu tine ??

-Sigur..Dar sa mergem sa ne schimbam dupa ce facem o baitaaaa !

Am zis fericit. Pentru prima data in aceasta zi.

-Uraaa!

Le-am facut baita apoi i-am imbracat in hainute noi si i-am asezat frumos in patut adormind imediat ce incepusem sa le povestesc “Printesa si broscoiul”.

M-am asezat si eu adormind la randul meu.

-Buna dimineata..

I-am zis Carolinei care lua micul de jun singura.

-Ce s-a intamplat de esti singura ?

Ma privi parca era vinovat de o crima.

-Elena a plecat.

Zise simplu.

-Ce ?