capitolul 13:X

Damon.

-Alexandra eu nu pot veni!

Ma privi suparata cand m-am oprit din drumul meu spre cafeneaua spitalului.

Am incercat sa ma intorc dar ma prinse de mana.

-Te duci dupa ea! Nu?

M-am intors usor si am zis.

-Da. O iubesc.

Am pivit blonda cu par lung si ochii albastrii. Era o fosta iubita. Se pare ca nu a trecut peste.

-Atunci..

Zise retragandu-si mana.

  Ma bucur ca te-am revazut si ca bunica ta se va face bine.

-Multumesc.

Am plecat mai mult alergand incercand sa o gasesc pe Elena.

Am intrebat fiecare asistenta de o bruneta cu par lung dar se pare ca nici una nu o vazuse. Deja imi pierdusem speranta cand am vazut-o. Era intr-un salon de copii unde le povestea copiilor “Mica Sirena”. Copii o priveau incantati. Cum puteai sa ranesti o asemenea fata. Imi era rusine sa mai dau ochii cu ea dupa cate ii facusem. Mi-am amintit chipul ei cand am spus acele cuvinte pe care nici eu nu inteleg de ce le-am rostit : « …imi este sila de tine »,lacrima care ii alunecase pe obraz.

Un zgomot de tocuri se auzi. Puteam ghici usor cui ii apartine acel zgomot.

-Damon..

-Caroline.

-Cum se simte? zise ea privind spre salonul in care Elena se afla.

-Este mult mai bine. Se odihneste.

Elena auzind zgomote se intoarse si ii zambi Carolinei. Apoi privi spre mine si nu schita nici un gest.

-Stii ca esti un prost nu ?

-Poftim ?

Nu auzisem ce zise.

-Stii ca esti un prost nu ?

-Stiu..

Am zis amuzat.

-Sii unul foarte mare.

-Da stiu.

-Sa nu uiti niciodata asta.

Am privit-o si am vazut cum zambea spre copii care se distrau in timp ce o ascultau.

Era foarte frumoasa. Si era a mea. Inca era a mea.

-Buna !

Si visarea sa spulberat.

-Buna Zac !

-Buna Caroline.

Privi in jur,probabil se astepta sa o zareasca si pe Elena.

-Elena este acolo.

Zise Caroline usor aratand spre camera cu copii in care se afla.

-Fata asta chiar este perfecta.

Imi venea sa ii zic doua dar m-am aptinut deoarece el nu gresise cu nimic. Nu el o facuse pe Elena sa sufere si eu.

Nu el o facuse sa planga si eu. Din cauza mea suferea. Probabil ca langa mine soarta noastra nu va exista.

L-am privit pe cel ce mi-o fura fara sa participe macar la lupta. Cred ca era foarte potrivit pentru ea.

« Ce vei face Damon..vei fugi la paharul tau ? » intreba dracusorul ce mereu se tinea scai de mine in situati ca acestea.

« Va face totul sa il priveasca inapoi nu ? »

Ma intreba ingerasul ce nu ma apara niciodata.

-Nu pot face nimic…

-Ce ?

Intreba Caroline.

-Nimic..trebuie sa plec sa vad daca bunica s-a trezit.

-Bine..vin si eu imediat.

Zise usor privind spre Zac care inca era fermecat de tanara ce aproape imi distruse viata si imi luase mintea.

Am privit-o pentru ultima oara si am plecat. Stiam ca tocmai pierdusem un razboi. Dar stiam ca este pentru binele ei.

Am plecat privind decat inainte spre calea pe care o alesesem.

Stiam era..

“Spre binele ei? Prostule” zise dracusorul.

Elena.

Ma uitam spre cel pe care il consideram iubirea vietii mele si cel care si-ar da viata pentru mine. Poate nu in acel sens…

Imi facea cu mana.Am zambit. Damon se intoarse si pleca. I-am privit spatele ce usor scapa de tensiune si mersul leganat.

Se pare ca renuntase la batalie. Am lasat capul in jos.

-Eu trebuie sa plec copii.

-Mai staiii..te rugam.

-Poate maine sau altadata. Trebuie sa vad pe cineva.

Promit sa ma intorc cand va trebui sa plec acasa.

-Bine..zisera copii zambind.

M-am ridicat usor si am iesit spre prietenii mei.

-Hey! Zise Caroline. Ma intrebam pe unde ai disparut! Trebuia sa te caut aici.

-Ce faci ?

Intreba Zac.

-Bine…

-Hey..haideti sa bem o cafea..se pare ca ai nevoie..

Zise venind spre mine. Ma lua in brate parca dandu-si seama ca vroiam un umar pe care sa imi descarc oful si pe care sa pot plange fara sa ma ascund. Dar nu puteam in acel moment din cauza Carolinei. Nu vroiam sa o anunt ca prostul de var al sau se tine de glume proaste si pur si simplu ma inebuneste.

-Sigur…am zis usor.

-Dupa mergem la buni..am auzit ca si-a revenit. Dar probabil nu poate vorbi pentru un moment..

-Desigur..

Caroline aproape ca incepuse sa ii faca ochi dulci unui doctor. Nu era genul ei. Blond..ochi albastrii. Isi incalca propriile reguli. Cea ce eu nu am facut niciodata. Ma uram ca devenisem prea « maicuta ».

Am zambit.

-Hey..ai zambit asta e bineee.

Zise Zac care parea foarte fericit de realizarea mea. Probabil isi daduse seama ca ce fusese mai devreme era decat o proasta incercare. A ajuns sa ma cunoasca atat de bine. Am luat o gura din suc care pur si simplu isi pierduse gustul.

M-am strambat si am citit eticheta. « fara zahar. » minunat.

-Stiu..

Zise Caroline tocmai venind de la discutia cu « super sexi baiatul ce mi-a luat mintile » (Caroline)

-Fara zahar…Mi-a spus doctorul acela super sexi care aproape mi-a luat mintile..Nu-i asa ca e dragut.

Ce spuneam !

-Da este…dar..

-Stai calma nu il insel pe iubitu meu. Zise facand cu ochiul.

Chiar avea de gand sa ma minta ?

Pe mine ? prietena ei care o cunosc cel mai bine ?

Incredibil.

-Deci ce ai de gand sa faci ? intreba Caroline repede.

Zac lasa capul usor aplecat parca subiectul »Damon »il enerva.

-Nimic..am zis usor.

-Nimic ? nimic?

-Nimic. Si haide sa nu mai discutam despre asta.

Caroline ma privi putin mirata apoi inchise gura usor parca ar fi inteles. Zac zambi pe ascuns. Nu avea de ce sa mai fie ingrijorat. Castigase batalia ..nu ?

-Mai bine ma duc sa vad daca bunica s-a trezit..

-Stai ca vin si eu cu tine. Zise Caroline.

-Si eu..

Zise Zac.

Deci nu inteleg…Vreau sa fiu singura. Dar voi accepta pentru ca isi fac griji pentru mine.

Mergeam incet parca ne temeam sa nu sune prea ciudat si mersul pasilor mei. Caroline care de obicei topaie pe tocurile ei mergea usor.

Zac nu spunea nimic decat privea in fata.

Am ajuns repede in fata camerei. Usa era crapata. Tocmai in acel moment Damon se pregatea sa plece.

Ma privi putin ciudat apoi pleca. Nu il intelegeam. Dece se poarta asa. Este gelos. Nu mai este. Este furios. Este calm. Ce vrea sa fac ? Sa ma arunc in genunchi si sa ii zic cat este de dobitoc ?

M-am intors usor dar am realizat ca nu avea nici un rost sa strig dupa el. Pleca. (Fundal: Sam tsui feat christina Grimmie:Just a dream.)

-Elena!

Striga bunica vazandu-ma in fata usii.

Am privit-o. parea mult mai bine acum decat de dimineata.

-Bunico ! striga Caroline. Intrand rapid pe usa.

-Ne-am facut atatea griji. Nebunoo..ne-ai speriat!

-Imi pare rau dragele mele..Caroline putem vorbi mai tarziu vreau sa discut ceva important cu Elena.

-Bine..ne vedem putin mai incolo.

-Sigur..

Ma privi putin suparata dar accepta situatia si pleca. Inchise usa aproape fara sa se auda.

-Elena..

M-am asezat pe un fotoliu exact langa ea.

 Stiu ca Damon este mai nebun si mai prostut de felul lui dar te implor sa ii ierti. Am vorbit cu el si parea foarte suparat. Stiu ca v-ati certat si fara sa imi zica el. Am vazut suferinta din ochii lui si mi-am dat seama..

-Suferinta ? Sa il iert? Nu pot. Nu am ce sa mai iert.

Nu exista nimic ce sa pot ierta. Nici macar nu a existat acel noi.

-Dar..

-Am ceva sa va anunt. Fratele meu se va casatori saptamana viitoare. Chiar daca sunt inca suparata pe el este fratele meu si nu am de gand sa ii fac sa sufere..asa ca in cateva zile voi pleca. Pana va intoarceti acasa desigur voi avea eu grija de copii. Nu va faceti griji. Sunt sigura ca regretati asta dar vacanta pentru mine se terminase de foarte mult timp…

-Dar..

-Asa ca va multumesc pentru tot ce mi-ati daruit si sa stiiti ca m-am simtit foarte bine.

-Elena..

-Acum trebuie sa plec sunt asteptata de cei mici.

-Elena ! Te rog asculta-ma.

Chiar cand ajunsesem la usa aceasta ma oprii. Stiu ca ce facusem era chiar nerespectos dar nu mai suportam sa mai aud « cat de rau ii pare lui Damon.. »

-Imi pare foarte rau ca nepotul meu tampit te-a facut sa suferi.. Nu este corect..stiu dar imi cer scuze in numele lui te implor sa ma ierti.

-Nu aveti de ce va cere scuze,am zis venind spre ea repede,nu dumneavoastra mi-ati zis ca « va e sila de mine » .

-Ce ?

-Nimic..am zis usor. Imi scapase vorba aceea. Dar parca vroiam sa o auda sa pot sa ma simt si eu bine.

-Atunci Elena..daca asta iti doresti esti libera sa poti pleca in orice moment doresti.

-Va multumesc..am zis usor si am plecat repede. Lasand-o pe Caroline sa navaleasca in camera.

-Bunicooo !

Am inceput cu pasi repezi sa ma indrept spre iesirea din spital. Si uitasem de Zac pana cand nu incepu sa strige dupa mine.

-Elena staii !

Dar nu il ascultam. Facea ce imi dicta inima. Mergeam. Si nu vroiam sa ma opresc. Nu aveam de ce. Pur si simplu alergam.

Zac inceta sa ma mai urmareasca.

Am ajuns in masina si am inceput sa conduc. Doream atat de mult sa fiu singura incat nici nu am realizat ca nici macar nu aveam o destinatie anume. Am oprit masina chiar pe malul lacului. Am coborat. Era destul de frumos dar nimeni nu era pe plaja. Am inceput sa caut cu privirea ceva cunoscut pana am dat de « Zona interzisa pentru scaldat ». M-am asezat pe botul masini si am inceput sa privesc marea. Acea apa atat de frumoasa ce se legana din cauza valurilor. Am privit spre ceasul de la mana si am observat ca era aproape ora 15 :00. nu mai era jocul acela..cineva ma iubeste. Nu il voi mai juca deja nu era un moment in care sa imi amintesc toate nebuniile copilariei.

Telefonul suna. L-am lasat sa sune. Adoram melodia. Incet am auzit cum melodia se schimba. Insemna ca altcineva ma suna. Am pus mana pe el si am realizat ca era un numar mult mai diferit de celelalte.

-DA!

-Pentru Dumnezeu nu poti sa raspunzi?

-Caroline ?

-Da cine poate fii ?

Am inchis. Mai suna odata..si inca odata. Pana se opri de tot.

Nu mai aveam baterie. Super…

-Hey tu..ce cauti aici ?

Striga cineva. M-am urcat repede la volan si am gonit pe strada care avea o poarta dar aceasta era deschisa deci..nu era vina mea. Ok?

Am condus spre casa. Adica resedinta Salvatore.

Am parcat fix pe alea unde intrau masinile blocandu-le acestora intrarea.

-Domnisoara Elena ! Ati sosit !

-Da..

-Trebuie sa veniti imediat..

-Ce s-a intamplat ?

-Trebuie..

-Matusa ??

-Elena !!

Nu imi puteam crede ochilor. Matusa mea aici?

-Elena am incercat sa te sun..dar nu ai raspuns..oricum ma bucur ca ti-am facut o surpriza..

Zise zambind.

-Chiar este o surpriza..

-Cat ma bucur..

Matusa mea este precum prietena mea cea mai buna. Chiar daca la inceput ne-am cam urat deoarece nu era chiar priceputa in noua ei meserie de mama.

-Ti-am zis ca va fii o surpriza placuta.

-Chiar este..am zis usor. Dar ce cauti aici ?

Ne-am asezat pe fotoliile din sufrageria mare. Privea camera parca era la un muzeu de arta.

-Dar este minunata casaaa ! Cui apartine aceasta minunata casa !

Privi spre Penelope si spre Caroline.

-A mea !

Se auzi o voce din spatele meu.

Un fior rece imi trecu pe sira spinari producand iarasi o imensa durere in piept.

-Este superba !

-Multumesc mult.

Acesta inainta asezandu-se pe un fotoliu din apropiere.

-Eu sunt matusa Elenei.

-Incantat. Damon Salvatore.

Matusa mea zambi apoi se intoarse spre mine. Brusc zambetul ii disparu cand observa tristetea din chipul meu.

-Draga mea te simti bine ?

-Da..am zis repede.

-Elena..vrei un pahar cu apa,pari foarte palida.

-Nu..i-am zis Carolinei.

Matusa spune-mi ce te aduce aici?

-Pai..nunta fratelui tau..stii cred ca este o decizie atat de grea..si inca cred ca este foarte tanar stii !

Am privit-o dar aceasta se ridica si veni spre mine..

-Vreau sa vorbesti cu el..

-Nu pot.

-De ce ? zise aproape furioasa.

-Pentru ca este fratele meu iar orice hotarare va lua acesta este cea mai potrivita pentru el.

-Poftim..nu stii cat de mult gresesti. Este tanar Elena.

-Nu..s-a maturizat de foarte mult timp. Nu mai este un copil de la moartea parintilor mei. Ai nostrii.

-Dar..

-Am hotarat. Ii voi fi aproape. Am zis ridicandu-ma.

Acum..mai este altceva ce doresti sa imi spui ?

-Dar..

-Sper ca bunul tau verisor va intelege daca pentru astazi matusa mea va locui aici..

-Desigur ca va intelege..

Zise acesta auzind cum vorbeam cu Caroline parca nu ar fi existat in incapere.

-Multumesc..I-am zis tot Carolinei care ma privea mirata neintelegandu-ma.  Acum dati-mi voie sa plec..

Am plecat lasand o ampreta clara. Nu ma simteam bine.

Aproape am alergat pe scari. Nu ma urmarea nimeni asta este bine.

Damon.

-Deci nu o inteleg pe aceasta fetita !

Zise matusa Elenei.

De ce nu vrea sa ma inteleaga. Se poarta atat de ciudat..Nu stiu ce sa mai cred.

-Vreti sa va conduc in camera..

-Nu draga mea..Trebuie sa plec deoarece maine trebuie sa fiu la o conferinta in alta parte. Oricum va multumesc. Zise incet catre Caroline dar si spre mine. Ma privi atat de ciudat. Parca ar fi inteles ca durerea si comportamentul Elenei are legatura cu mine.

-Ai grija de ea.. zise spre Caroline.

-Stati fara grija.

-Te pup. Zise iesid pe usa.

Am intrat iar in sufragerie si m-am asezat pe fotoliu.

-Deci..ce draq se intampla aici??

Se aseza pe fotoliu fix in fata mea enervandu-ma cu privirea ei de fetita suparata.

Am oftat..

-Pentru a mia oara..Habar nu am !!

Am zis plecand in camera mea.

Sara intra brusc la un minut dupa intrarea mea in camera.

-Unchiuleeee…

Avea ochii in lacrimi. Veni in bratele mele in mijlocul patului.

Plangea. Nu o vazusem niciodata mai plansa ca acum.

Intra si Marc repede aruncandu-se in pat.

-Este adevarat ca bunica a lesinat si acum e la spital ?

Zise printre lacrimi Sara.

-Da..dar este bine scumpo. Nu ai de ce sa iti faci griji.

-Putem sa o vedem ??

Zise Marc.

-Pai maine vine acasa..

-Da!!

Striga Sara.

-Da !

Sari in pat de fericire impreuna cu Marc.

Apoi se aseza iar obositi.

-Putem sa dormim cu tine ??

-Sigur..Dar sa mergem sa ne schimbam dupa ce facem o baitaaaa !

Am zis fericit. Pentru prima data in aceasta zi.

-Uraaa!

Le-am facut baita apoi i-am imbracat in hainute noi si i-am asezat frumos in patut adormind imediat ce incepusem sa le povestesc “Printesa si broscoiul”.

M-am asezat si eu adormind la randul meu.

-Buna dimineata..

I-am zis Carolinei care lua micul de jun singura.

-Ce s-a intamplat de esti singura ?

Ma privi parca era vinovat de o crima.

-Elena a plecat.

Zise simplu.

-Ce ?