capitolul 7

Capitolul 7.

-Damon..vorbeste.

Zise aceasta dupa o perioada de timp.

  Ma sperii.

-Elena..ai incredere in mine. Te rog.

Nu spuse nimic. Privi pe geam. Am simtit frica in glasul ei atunci cand vorbise.

-Unde mergem?

Continua sa nu ma priveasca.

Nu vroiam sa ii fie frica cu mine. Vroiam sa fie totul bine. Va trebui sa gasesc o cale sa o pacalesc pe Emilia. Dar cum? Ea se poate folosi de persoane fara macar sa se apropie de acestea. Si eu puteam dar nu precum ea.

I-am luat mana si am sarutat-o.

Aceasta se intoarse brusc.

Ma privi uimita iar obrajii ei se inrosira.

Am tinut-o de mana. Chiar daca conduceam. Ii eliberam mana numai atunci cand schimbam vitezele si ii gaseam mereu mana acolo asteptandu-ma.

Intr-un sfarsit spuse.

-Asta nu inseamna ca am rezolvat problemele. Spune-mi unde mergem.

-Sa imi intalnesc o veche prietena.

Se intoarse spre mine.

-Vrei sa merg cu tine sa iti intalnesti o veche prietena? Isi retrase mana. Sa stii ca nu sunt un pres pe care sa te ster..

-Elena..trebuie sa ma ajute intr-un anumit lucru. Crede-ma tot pe tine te ador.

Aceasta rase.

-Termina cu prostiile…Ma urasti precum si eu o fac.

-Ma urasti?

Aceasta ma privi si zise usor.

-Enorm.

-Esti sigura?

-Foarte sigura.

-Atunci eu nu te urasc. Poate daca stii asta nu ma vei mai ura atat de mult.

-Nu sunt sigura. Nu ai incredere in mine,m-ai rapit,nici macar nu imi spui unde mergem.

Aceasta parea foarte suparata.

-Vei vedea.

Am oprit masina in fata unei pensiune. Cladirea veche era extrem de frumoasa. Elena privi cladirea mare cu ochi mari si cu gura deschisa de uimire.

-Vrei sa spui ca o veche prietena locuieste aici?

Zise mirata.

-Exact.

-Pare un muzeu!

-Dar nu este.

Ma privi uimita.

-Este o pensiune!

-Aha.

Am inaintat spre usa dar o teama ma apuca. Daca voi avea parte de o surpriza in care Elena ia parte la ceva oribil.

Am privit-o apoi am zis.

-Mai bine ramai in masina pana cand te chem chiar eu.

Aceasta dadu din cap.

Dupa ce intra in masina am zis.

-Tania! Daca esti in casa deschide usa! Un vechi prieten s-a intors.

Sunt

-Damon!!

Elena tipa. Mi-am intors privirea si am vazut cum un vampire se afla langa masina incercand sa o deschida. La naiba!

-Las-o in pace!

Acesta purta o mantie neagra cu gluga.

-Damon Salvatore?

-Tania?

Aceasta isi lasa gluga in jos.

-Ce cauti aici? Zise venind spre mine. Imediat doi tineri se apropiara de ea aparand rapid din padurea apropiata.

-Lasa-l in pace!

Tipa Elena din masina!

-Ai adus cina?

Zise razand Tania.

-Nu..ea este prietena mea Elena.

-Incantata!

Elena privea uluita frumoasa fata care se uita la ea cu ochii albastrii precum marea si cu chipul precum al unui copil. Era unul dintre vampirii originali.

Baietii o privira pe Elena parca ar fi dorit o bucata din ea.

-Calm baieti..zise Tania.

Este oaspetele meu. Sunt!

Sa intram.

Aceasta deschise usa si isi dadu mantia jos,cazand jos pe podeaua lucioasa.

Purta decat o rochita neagra scurta si cizme extreme de lungi de aceiasi culoare.

-A trecut ceva timp Damon.

Zise imediat ce usa se inchise iar Elena se afla langa mine,privindu-ne ciudat,atat pe noi dar si pe baietii ce vroiau sa o sfasie din priviri. Ma prinse de brat si am inteles ca ii era o usoara teama.

-Mult prea mult.

Tania fusese cea care ma salvase de atacul oamenilor asupra vampirilor. Eram tanar si o prada usoara.

-Credeam ca am spus ca numai cand va fii o problema pe viata si pe moarte vei veni la mine?

-Este.

Aceasta facuse ochii mari.

-Emilia!

Elena tresarii. Nu intelegea..se gandea daca era acea Emilia.

-Trebuie sa vorbim.

Aceasta merse spre o camera apropiata dar Elena ma stranse de brat  facandu-ma sa ma intorc spre chipul ei.

-Sa nu stai mult…spun sincer ca imi este frica.

-Stai calma Elena zise Tania din camera apropiata. Baietii mei sunt cuminti. Nu-I asa?

Elena se mira.  Acum chiar se inspaimantase.

I-am sarutat mana apoi am zis.

-Ma intorc imediat.

Am lasat-o acolo.

Am intrat in camera inchizand usa si asezandu-ma rapid pe canapea.

-Avem o problema!

-Adica ai!

-Tania..

-Damon! Cand te-am rugat sa o arzi pe Emilia tu m-ai refuzat. Acum platesti.

-Tania,te rog. Nu stii cat de periculoasa este.

-O,ba da!

-Ce vrei sa spui?

-Este un vampir original. Nu moare usor,puterile ei cresc.

-Este un copil. A luat forma unui copil.

-Ei asta e ceva nou.

Ma privi uimita.

-Nu vreau ca cei la care tin sa …

-Elena! Dragul meu..nu o poti proteja. Daca nu renunti la ea,va fi si mai rau. Las-o sa moara.

M-am ridicat si am zis.

-Nu..nu pot. Nu intelegi,eu o..

-Iubesti? Damon noi nu avem sentimente,nu avem inima,suntem decat niste monstrii.

Daca nu o parasesti acum,te va parasi ea.  Este om Damon iar noi demoni. Suntem inamicii lor. Las-o sa plece cat mai poate.

Am incercat sa schimb subiectul.

-Spune-mi,cine sunt..?

-A baietii? Jucariile. Tu stii mai bine la ce ma refer.

-Nu este bine Tania…nu ii mai crea.  Nu ii mai transforma.

-Damon..nu pot si nu vreau. Te-am pierdut dar nu am murit.

M-am ridicat dar imediat venii in fata mea.

-Ti-a fost dor de mine!  Zise venind in fata mea.

“ Femeile” am zis in gand.

-Tania..

-Spune Damon..ce te face sa crezi ca te pot ajuta?

Zise schimband subiectul.

-Credeam ca suntem prieteni..

-Asta pana sa ma parasesti.

-Tania…

-Ma voi gandii.

Se ridica si se apropie de usa.

Am ajuns-o din urma si am zis.

-Te rog.

Eram sincer. Imi era frica de Emilia. Imi era frica ca ii putea face ceva rau Elenei.

-Ma voi gandi.

Zise rapid. Deschise usa si am vazut-o pe Elena cum statea tot in picioare in timp ce cei doi baieti o studiau alergand in jurul ei.

Ma privi speriata de ce se intampla. Am ajuns langa ea si am prins-o de mana aparand-o de cei doi.

-Baietii..va rog.

Se aseza in fata Elenei.

-Spune-mi,il iubesti pe Damon?

-Cine a zis asta?

-Da sau nu?

-Nu!

-Vezi..zise repede. Nu inteleg de ce nu o omori.

-Tania.!

-Pot eu.

Elena privi uimita.

-Ma bine mergem..am zis eu intorcandu-ma.

Am tras-o de mana si am condus-o spre masina.

-Ce este cu fiinta aia? Este nebuna sau ceva?

-Elena..inchiriem o camera la un hotel.

-Nu..vreau acasa.

-Nu esti in siguranta.

-Pentru Dumnezeu.

-Nu sunt prizoniera ta.

Am privit-o si am cedat.

-Dormi!

Ma privi apoi inchise ochii adormind. Nu doream in acest moment decat sa ma gandesc . Aceasta dormea langa mine deoarece asa i-am poruncit.

 Ma dorea inima dar trebuia sa o fac.

Priveam cum dormea.  Oare de ce gandurile mele sunt atat de simple. Vreau sa o salvez pe Elena. Sa o iubesc pana la sfarsitul vietii.

Acestea erau dorintele mele.