capitolul 12:>

Capitolul 12.

Razele soarelui bateau in geam atat de puteric incat ma dureau ochii. Dumnezeule ..cat era ceasul. M-am intins si am realizat ca cineva era in pat cu mine.

Statea pe pieptul meu. Era ea,zana mea ce buna. Elena.

Am incercat sa ma ridic fara sa o deranjez. Oare cum a ajuns in camer..? nu era camera mea…era camera ei. De ce ma aflu in camera ei? Dumnezeule..am incurcat camerele…minunat. Daca se va trezi..am incurcat-o. Nu se va mai impaca cu mine..Bravo Damon..Minunat.

Am incercat sa ma ridic. Mana ei inca se afla pe pieptul meu. Am zambit. Imi doream imaginea asta..aveam nevoie de ea. M-am asezat la loc pe pat. Vroiam sa mai stau putin sa o admir. Zambea. Iar eu la randul meu zambeam. I-am mangaiat chipul. Era precum un bebelus. Se bucura de fiecare atingere. Am incercat sa  ma ridic cea ce am si reusit. Aveam sa plec de langa ea..dar nu acum. Nu acum. Dragostea noastra era precum un joc…ma iubea,ma ura,ma topea,ma ingheta, se juca cu mine mai ales cand vedea ca ajung tot mai aproape de ea.

Mi-am tras pantalonii pe mine si am luat camasa in mana deoarece voi merge sa fac o baie. Nu este precum gluma aceea?   (.el: este cald aici!..  Ea: vrei sa plec? )

Era mult mai amuzant sa vad cat de mult se schimba numai cand o priveam. La naiba! O doream si atunci cand dormea.

Am deschis usa incet si am iesit din camera. Cu cat mai repede cu atat mai bine.

Elena.

Un zgomot ma trezi brusc. Probabil mi sa parut. Am crezut ca aud usa inchizandu-se. Mi-am lasat trupul sa cada iar pe patul moale. Am visat atat de bine. Mi-am ingropat chipul in perna. Sunt atat de nebuna..sau acest baiat m-a inebunit. Am mirosit pernele. Hey..asta era parfumul lui Damon.am mai mirosi inca odata. Sigur am inebunit.

Am privit tavanul tinand perna in brate. Azi planul meu va da roade. Oare ce face Damon?

M-am ridicat din pat si mi-am luat halatul de pe fotoliul de langa dulap. Am iesit din camera dar zgomot se auzea din baie. Era Damon. Folosea baia de sus. Ciudat. Am ascultat la usa. Canta fals o melodie din repertoriul lui James Morrison- Wonderful world. Era fericit. Am pus mana pe clanta. Ma manca pielea clar. I-am dat drumul. Vroiam sa vad daca trupul lui minunat s-a schimbat. Am pus iar mana pe clanta dar o voce pitigaiata se auzi.

-Elena..Iar te-am prins.

Aproape ca am facut un atac de panica.

-Mai speriat. Am zis cand am putut vorbi. Aceasta devora o inghetata.

-Te-am speriat cand il spionai pe Damon.?

Zise amuzata destul de tare incat parca acesta sa auda.

-Shh!

Am zis punand degetul la gura precum copiii.

Aceasta incepu sa rada.

-Stai calma,zise repede si destul de tare,la cat tipa,scuza-ma CANTA!! Nici macar nu ne poate auzi.

-Intra ..am zis,impingand-o spre camera mea.

-Hey..usor. Vrei?

-Nu,multumesc.

Continua sa manance.

-Astazi..ma pot baza pe tine nu?

-Cu..?

-Planul..

-Aaa..sigur.

Eram sigura ca uitase.

-Bine..apropo..o vom face la micul dejun.

-Asa repede?

-Da!

-Bine..te las sa te pregatesti.

Iesi din camera.

Am decis sa imi iau o rochita scurta de vara normal culoarea cerului.

Iar Caroline va rade de mine dar..mie imi plac si punct.

“Vai Elena..prea mult vintage.” Zicea de fiecare data. Rad cand imi aduc aminte cum se prostea cand cumparam ceva din acel stil.

Am coborat scarile. Caroline era la masa. Damon tocmai se aseza. Se pare ca decat acestia eram.

-Buna dimineata!

Am salutat eu. M-am asezat cu grija.

-Neata’!

Zise Caroline.

Am zambit.

Damon decat privea amuzat spre mine punand lapte peste cerealele sale.

-Cineva e bine dispus! Zise Caroline.

-Sau a dormit confortabil.

Zise Damon repede.

-Foarte bine dispus.

-Hai povesteste-mi cum a fost ieri la intalnire.

-Stii si tu ca nu sunt genul..

-Scuipa tot!

Am zambit.

-Minunat..stii ca Zac este un tip amuzant,fermecator.

-Stiu..foarte simpatic. Pacat ca sunt combinata ca ti-l luam.

Am zambit.

Damon se prefacea ca citeste ziarul.

Cand auzi spusele Carolinei rase.

-Da..este minunat. Am luat cina pe malul apei. Este foarte romantic. Exact genul meu.

-Am auzit ca familia lui este foarte bogata.

Zise Caroline.

-Da… vrea sa imi cumpere un inel. Ma intreb de care?

Damon tranti lingura de cereale in bol si ma privi nervos.

Caroline zambi.

-Poate..

-Nu stiu sigur. Am zis continuand sa o privesc pe Caroline care se abtinea cu greu sa nu rada.

Aseara..a fost foarte romantic..stii. Genul acela de baiat. Flori,lumanari. Perisajul superb. Sarutul…

-Saruta bine.

-Normal. Ma dat pe spate. Am zis razand. Nu ma asteptam…stii.

Damon nu spunea nimic decat ne privea pe amandoua. Se vedea supararea de pe chipul sau dar si gelozia. Punct ochit,punct lovit.

-Vreau si eu sucul.

Imi ceru Caroline.

  Si zii..pana la urma.

-Pana la urma..

Damon brusc se ridica.

-Fetelor,zise privind furios spre mine,eu trebuie sa plec. Va las sa povestiti in continuare.

Acesta pleca. Rasul Carolinei se auzea atat de puternic incat ma trezi din gandurile mele.

-Cred ca l-am pacalit! Zise spre mine incet. Ai vazut? Murea de invidie.

Radea iarasi. Am putut decat sa zambesc. Ce se intampla? Imi era mila de el? Incredibil Elena..

Bunica Sabrina cobora scarile usor. Parea putin ametita. Caroline nu a vazut deoarece se afla cu spatele. Dar cand vazu expresia mea,zambetul ii pieri.

-Bunicoo…am zis ridicandu-ma brusc. Te simti bine?

Caroline se ridica si ea venind repede dupa mine.

-Bunico..

Aceasta se sprijini de noi.

-Putin amerita..imi va trece. Cand vru sa stea pe picioarele ei,aproape cazu.

-Bunicoo.

Am strigat si eu si Caroline in acelasi timp.

-Caroline trebuie sa o asezam pe canapea.

Am adus-o pana la canapea. Caroline veni repede cu un pahar de apa.

-Ramai aici,ma duc sa il anunt pe Damon. Trebuie sa mergem la spital.

-Fetelor imi voi reveni.

Oare de ce nu credeam ce zice.

Am fugit sa il gasesc pe Damon. L-am vazut langa grajd punand saua pe Atena.

-Damon..am strigat eu. Nu ma auzea asa ca am inceput iar sa alerg.

-Damon…

Am ajuns langa acesta dar refuza sa ma asculte.

-Damon trebuie…am continuat eu,dar acesta ma oprii.

-Ce Elena? Ai venit sa te lauzi iar cu noul tau iubit..

-Damon..

-Stii ce? Nu banuiam niciodata sa fii atat de egoista..atat de vulgara incat sa uiti de mine si sa te arunci in bratele primului sosit. Ce Elena? Vrei sa iti depasesti un record? Cand vad ca vorbesti despre el de fata cu mine,despre ce iti face sau ce bani are.. imi este sila de tine. Sincer.

Am ramas muta de uimire dar singurul lucru pe care l-am facut a fost decat sa ii dau o palma.

-Damon..asculta-ma. Dupa ce iti voi spune de ce am nevoie de tine, te voi ruga sa ma lasi in pace,sa dispari din fata mea de fiecare data cand te vad..o lacrima imi aluneca pe obraz,Pentru ca esti un nenorocit si un nemernic care se gandeste decat la el.

Ma privi uimit..

Acum..am zis stregandu-mi lacrima..vino. Trebuie sa mergem la spital. Bunica se simte rau. Am plecat inainte. Abia degera informatia bine.

Bine Damon..tu ai vrut-o. Nu mai exista niciun motiv care sa ma lege de tine..voi incerca sa uit iubirea pe care ti-o port. Crede-ma.

Damon.

Am dat-o in bara. Elena incerca decat sa ma faca gelos iar eu am reactionat precum un nemernic. Nu ma va ierta. Nici macar eu nu ma puteam ierta…dar mai ales ea.

Am mers incet spre casa. Bunica se simtea rau..eu si mai rau,Elena ma ura. Caroline ma privi cand am ajuns.

-Ai patit ceva?

Elena statea langa bunica care incerca sa isi tina capul ridicat.

-Bunico,ma auzi? Am intrebat incet. Trebuie sa mergem la spital.

-Nu va faceti griji eu..

Respira mult mai greu. Abia putea vorbi.

Elena se afla in genunchi incercand sa ii ia pulsul. Nu suporta acum nici macar sa ma atinga.

Piciorul meu ii lovi mana iar ea se dadu deoparte.

Ma simteam atat de rau.

Mi-am luat bunica de mana si am dus-o spre masina.

Caroline striga dupa noi.

-Eu vin mai tarziu..trebuie sa aduc actele.

Elena se urca in masina ei dar Caroline vazand ca eu nu pot zice nimic striga..

-Elena mergi cu masina lui Damon..te rog.

Aceasta o privi suparata. Inca avea urmele lacrimilor pe obraji sai.

Te rog..pentru bunica.

Se urca in masina mai mult obligata si din admiratie pentru bunica mea.

Am asezat-o pe bancheta din spate.

Elena se aseza in fata.

Drumul va fii al naibii de lung…

Dupa 5 minute am incercat sa imi cer scuze dar Elena zise repede.

-Scuteste-ma Damon,de scuzele tale. Nu ma mai intereseaza absolute nimic din ce zici. Iar tu mi-ai dovedit ca pot exista si oameni care nu au pic de scrupule,ce mai zic de respect…Nu vreau sa iti produc sila si mai mare.

Cuvintele ei imi atinsera inima..avea dreptate. Eram decat un monstru,orbit de gelozie si prostie. Regret dar nu pot sa imi retrag cuvintele.

Nici macar nu ma privi cat timp am condus.

Mana sa se misca decat atunci cand isi stergea cate o lacrima.

Eram un prost si mai ales unul mare.Foarte mare.

Am coborat repede si am condu-so pe bunica spre camera de primire urgente. Imediat un doctor veni si intreba anumite lucruri de baza..nume,varsta, starea pacientei. Detalii pe care abia puteam sa imi amintesc. Elena privea spre doctor, aruncandu-mi pe furis priviri.

Caroline tocmai sosi exact in momentul in care doctoral pleca.

-Gata,am venit.

-Caroline,spuse Elena,trebuie sa te duci acasa..copiii. Trebuie sa ii linisteasca cineva. Voi veni mai tarziu si eu. Facem daca vrei cu schimbul.

-Bine..oricum urasc spitalele,stii bine.

O imbratisa aruncandu-mi o privire rautacioasa.

-Sa ma suni..bine?

-Normal.

Pleca repede.

M-am asezat pe bancuta in asteptarea unui raspuns din partea doctorilor.

Elena se aseza la celalalt capat. Statea pe marginea acesteia parca la orice miscare sa sara de acolo.

Ma ura..era normal si eu ma uram in acest moment.

Elena.

Statea acolo privindu-ma. Dumnezeule cat il uram. Era cel mai nemernic om de care ma indragostisem.

Parea atat de trist. Putin imi pasa. Mintea mea tipa:  cui ii pasa de suferinta lui?

Iar inima ii raspundea:   Tie!

Duceam o batalie cu mine. Una purtata decat de sufletul meu. Vroiam sa ii fiu acolo,langa sufletul lui sa ii zic ca totul va fii bine dar oare puteam uita cuvintele spuse de acesta. De fiecare data cand imi aminteam o ura imensa punea stapanire pe sufletul meu precum o ceata in luna decembrie.

Imi aminteam de acele ierni in care nu faceam nimic decat sa stau la caldura. Citind o carte unde momentele in care ieseam afara era chinul pentru mine. Eu in casa pustie. A si Caroline care era mai mereu plecata precum Dean. Eu nu mai ieseam. Ma cumintisem.

Era iarna atunci cand a trebuit sa parasesc casa deoarece un zgomot asurzitor se auzi afara. Imi amintesc animalul lovit ce se afla pe mijlocul drumului si ma privea dorind sa il ajut. Dar stiam ca va murii. O simteam. Acea tristete plutea in aer precum ceata. Acelasi lucrul il vedeam si in ochii lui. Am inchis ochii. Asa am facut si atunci,am auzit ultima respiratie tusita a animalului. Murea. Tineam ochii inchisi,stiam ca daca ii deschideam lacrimi vor curge din ochii mei. Atunci ca si acum..nu puteam face nimic.

Am incercat sa adorm iar. Asteptam de aproape 1 ora si jumatate iar trupul meu se lupta sa reziste. Dar acum somnul invinse. Decat pentru putin voi inchide ochii. Am zis pana la urma adormind.

O vibratie imi tulbura somnul. Telefonul.

Am incercat sa ma ridic dar trupul meu era intins pe toata banca iar capul meu era pe piciorul lui Damon. Acesta se sperie atunci cand a vazut ca m-am trezit.

M-am indepartat brusc de acesta. Am scos telefonul ce se afla in buzunar si am raspuns.

-Da!

-Buna..

Era Zac,uitasem sa il sun.

-Buna.

-Am auzit ce a patit bunica lui Caroline. Abia am aflat. In putin timp  voi ajunge acolo.

-Nu trebuie..

-Cred ca esti foarte obosita si suparata..crede-ma asa va fii mai bine.

-Atunci ma vei gasi aici..

-Te pup.

-Si eu.

Am inchis telefonul. Sa ii accord vreo sansa acestui baiat? Chiar daca stie ca iubesc..scuze..iubeam pe alcineva,a fost langa mine.

M-am intors spre Damon. Acesta ma privea la randul lui. M-am asezat pe banca refuzand sa il privesc.

Am privit ceasul. Trecusera decat 15 minute. Paream mult mai relaxata acum.

Un doctor tocmai se indrepta spre noi.

-I-am facut toate analizele. Aceasta a avut decat o criza..este normal daca intra in contact cu deficienta respiratorie.  Isi va reveni..maine poate merge acasa.

-Minunat. Multumesc mult.

-Multumim mult. Am zis la randul meu.

-Mai asteptati putin apoi o puteti vizita.

-Multumim.

Am zis amandoi deodata.

I-am vazut zambetul si bucuria din chip. Vroiam atat de mult sa il sarut. Ma privi zambind.

-Damon! Damon Salvatore!

Minunat..inca una!

-Alexandra!

Aceasta veni rapid langa el alergand pe hol si sarind in bratele lui. Ma privi apoi zise.

-Buna. Apoi isi indrepta atentia spre Damon care privea stranjenit.

Ce cauti aici?

-Bunica..

-Bunica Sabrina? Dumnezeule ce a patit?

Aceasta purta un halat alb si pe eticheta scria asistenta. Sigur i-a facut respiratie gura la gura lui Damon..Doamne sunt geloasa…!? Nu…nu este bine..Nu!

-..este bine acum. Se odihneste.

-Cat ma bucur. Zise zambind.

Bruneta asta deja ma enerva. Era draguta si atat de rea.

  Ce ar fi sa bem o cafea..pentru vremurile frumoase.

Ma privi si imediat mi-am dat seama ca ma aflam atat de aproape si atat de interesata de conversatie.

L-am privit si am zis repede revenindu-mi.

-Eu ma duc sa ma plimb.

-Multumesc. Zise scorpia zambind parca eram prietene.

-Elena… zise Damon.

M-am intors si am inceput sa merg pe hol fara sa ma intereseze destinatia. Vroiam sa fiu cat mai departe de scorpie si de idiot.

Se potriveau..le doresc o viata chinuitoare impreuna.  

 capitolul 12 a aparut:> sper ca va place:P comentati:P D.