Capitolul 3.
Perspectiva Elenei.
Doamne se intamplase sau oare viasasem? Eram eu cea care ma sarutam cu Damon sau era doar o iluzie. Ce fusese in capul meu? Ma va crede o usuratica…Nu,dece tocmai mie mi se intampla. Am spus plangandu-ma de comportarea mea. Ma crede sigur o usuratica. Oare voi putea sa ii schimb aceasta parere? Oare cum? Cum?
Cu cine sa discut? Caroline era sigur singura persoana disponibila dar oare ce va zice cand va afla ca tocmai cu verisorul sau..ce va spune? Doamne oare de ce nu m-am oprit. Daca nu intervenea Jose, acum sigur eram intr-un grajd cu Damon deasupra mea. Ce imagini imi apareau in minte. Erau…incredibil de…superbe.
Am ridicat privirea spre cel care cu cateva minute in urma tocmai ma sarutase si se purta cat se poate de normal.
Era minunat.
Corpul sau ma facea sa salivez. Dorind fiecare particica din trupul sau. Era inalt,brunet ,seducator,intr-un cuvant minunat. Privirea tuturor se intorcea cand trecea pe langa el. Ma simtisem atat de jenata ca ma aflam langa el,spunand ca locul meu nu este acolo in fata tuturor,sub privirile tuturor si analizata. Mai ales barfita.
Cand am fost la baie,la restaurant,doua fete comentau pe seama mea, ziceau ca sunt exact ca celelalte,’’ca cea de saptamana trecuta”.Deci Damon nu fusese consolat doar o data ci in fiecare saptamana de cate o tanara domnita ce spera ca acel barbat seducator sa devina doar al lor.
Cazusem in plasa sa. Cele doua tinere comentau tinuta mea,coafura,pana si modul in care mancam. Ma simteam ciudat si enervate. Aceasi fata am facut-o si cand am iesit din baie iar fetele s-au uitat mirate si putin jenate ca fusesem martor la analiza lor. Cu un zambet am spus:’’nu cea de saptamana asta. Ramane al vostru fetelor.”
Si am iesit lasandu-le acolo comentand. Si promisesem ca nu voi fi cea de saptamana asta si tocmai cazusem in plasa ochilor albastri. Dar puteam sa intorc roata in favoarea mea. Il voi pune putin pe jar facandu-l sa se gandeasc bine inainte sa ma mai atinga.
Si de data asta promit ca voi reusi sa ma tin de cuvant.
Continuam sa analizez corpul sau si felul in care hainele se potriveau pe el. Era imbracat intr-o tinuta clasica ce il facea sa para al naibi de sexi si neobrazat. Precum un Texan, un cowboy mare si periculos de sexi.
Priveam formele coapselor lui si cum se misca. Era precum un zeu scos din povestile romanice.
“Va trebui sa ma comport ca si cum nimic nu sa intamplat.” Bucuroasa ca am gasit solutia.
Deci nu imi ramane decat sa par foarte preocupata si desigur asta il va pune in dezavantaj si va realiza ca tine la mine daca fuge dupa mine. Sunt sigura.
-Mai vrei sa mai ramanem?
Intreba brusc Damon,care ma privea amuzat. Stiam la ce se referea.
Sa spunem ‘Start Jocului’.
-Da,am raspuns,as vrea sa vad ce se mai afla aici.
-Sigur. Stiu un loc foarte frumos,preferatul meu.
-Minunat.
-Plecat in 10 minute imediat ce rezolv o problema.
Zise facand cu ochiul.
-Bine,voi fi langa lac.
Am zis privind spre lacul de langa grajd.
-Ne vedem mai tarziu.
Si pleca impreuna cu jose. M-am indreptat spre lac si am privit spre tinutul ce il inconjura. Era foarte frumos. Erau toate regiuni intr-un singur loc.Campie,munte,apa si Damon. Ce imi mai puteam dori.
M-am intors si l-am vazut pe Jose cum pleca impreuna cu calul sau.
Damon se indrepta spre mine cu mersul sau de cowboy. M-am intors incercat sa par interesata de alceva dar cand defapt numaram cati pasi facea pana ajunse langa mine.
-Vrei sa faci o baie?
L-am privit si am vazut licaritul din ochii lui.
-Nu,am raspuns repede,pentru ca nu am costum,voi veni intr-o zi impreuna cu Caroline.
Am zis zambind.
-Si nu ai de gand sa ma chemi si pe mine?
-Ramane de vazut.
Zambi.
-Spune,vrei sa vezi locul meu preferat.
-Sigur, de ce nu?
-Atunci sa mergem. Este ceva distanta pana acolo.
-Nu foarte departe sper.
-Merita sa stii.
-Bine.
Mergeam tacuti unul langa altul. Eram inca socati de ce se intamplase. Ma privea si nu spunea nimic.
-S-a intamplat ceva? L-am intrebat.
Incepuse sa rada.
-Oare ce sa intamplat Elena? Ce a fost defapt?
-Ii putem spune un moment de… se oprise.
-Asta consideri tu ca a fost un moment in care nici unul din noi nu a gandit.
Am facut ce am simtit. Asta sa intamplat.
Nu puteam zice nimic. Avea dreptate,dar gresisem enorm.
-Damon,am inceput,ce am facut nu se mai poate repeta.
Am zis si inainte si tin sa repet. Nu vreau sa devin o papusa manevrata,folosita si apoi aruncata,precum ai facut pana acum cu numeroasele tale cuceriri.
-Vrei sa spui ca nu iti doresti sa te sarut?
-Nu. Am zis incercand parca sa ma conving pe mine.
-Nu vrei sa te ating?
-Nu.
-Nu? Zise razand.
-Nu.
-Habar nu ai. Zise continuand sa mearga.
-Nu am inteles?
-O sa fie greu,dar te provoc. Daca te ating si daca nu reactionezi te las in pace daca nu imi aparti.
-Nu doresc sa ma joc Damon.
-Nu? Tie frica.
-Nu imi este!
-Atunci dovedeste-o.
Ma asteptam la asa ceva. Ma voi juca. Si il voi face sa ma doreasca si sa nu ma poata avea.
-Bine Damon. Sa imi spui cand zici Start jocului.
Veni in fata mea si zise:
-Start. Si se repezi spre gura mea fortand-o pe a mea sa se deschida.
Dar cine oare ii putea rezista. Am rezistat putin apoi incetul cu incetul am cedat.
La naiba. De ce acceptasem?
Defapt asta vroiam. Asta imi doream si inima mea tranjea dupa.
I-am permis sa ma posedeze. Acum limba sa imi invada teritoriul. Era atat de dulce si alunecoasa. La inceput a fost violent apoi se calmase. Mi-am pus mainile in parul sau moale si ma jucam cu el tragandu-l mai aproape de mine,dorind mai mult din el.
Se oprise.
-Te vreau. Zise simplu. Nu puteam zice nimic.
Se repezi spre buzele mele si jocul era ca si castigat.
De Damon desigur. Am incercat sa ma lupt cu el darn u doream sa se opreasca.
Ce imi facuse? Eram pur si simplu atat de greu sa ii rezisti.
In minte imi apareau versuri de melodi,povesti,imagini,peisaje,viata mea alaturi de el,toate si nimic.
-Nu. Am zis impingand-ul. Am intrecut masura.
-Ce? De ce te-ai oprit. Am vazut ca ma vrei si acum nu?
-Da,adica nu,adica totul se intampla prea repede nu crezi? Nu vreau sa crezi ca sunt o usuratica. Cel putin vreau sa nu fac ceva ce apoi voi regreta.
-Ce?
-Damon,nu pot,nu sunt o usuratica,o tarfa,sunt o fiinta cu creier si nu cu hormoni in schimb. Nu spune nimic,nu veni dupa mine. Si am plecat lasand-ul acolo in urma. Chiar daca nu cunosteam drumul voi gasi eu o solutie sa ma intorc la ferma. Mergeam incet,incercand sa imi aduc aminte drumul si sa nu aud gandurile ce imi spuneau ca sunt o fraiera. Si mai incepuse si sa ploua.
Grozav Elena. Esti singura in padure si mai mult ca sigur te-ai ratacit. De ce nu recunosc nimic din drumul acesta?
Oare am trecut podul? Sigur l-am trecut.
Am facut cativa pasi pe pod si acesta incepu sa se clatine.
Cu siguranta am gresit. Ma jur ca daca scap ii voi spune lui Damon adevarul.
-Doamne. Am inceput sa strig cand podului incepea a se rupe scandura cu scandura.
-Damonnnnn. Ajutor.
Perspectiva lui Damon.
Ce prost pot fi incercand sa ma implic intr-o aventura cu un copil. Cand ajung la ferma ma voi comporta normal si voi inceta cu prostiile. Si am mai lasat-o si sa plece.
Bravo,de trei ori bravo. Acum va trebui sa ma grabesc sa o ajung din urma. Sigur.
Mai bine sa nu o vad,imi va provoca decat necazuri.
Acum va trebui sa o gasesc pe miss perfectiune.
-Minunat.
Am zis cand am vazut ca incepuse si ploaia.
Mai bine raman aici pana se mai domoleste.
Ploile de genul asta dureaza si zile intregi si sunt foarte rare.
Dar mai bine plec sa o gasesc. Voi regreta dar va fii cel mai bine. Am inceput sa merg,tinand mainile in buzunar. Faceam pasi precisi mai ales pentru ca pamantul aluneca. Cine ma puse sa vin pana aici? Normal miss perfectiune.
-Damonnnnnn….ajutor.
Se auzi o voce indepartata.
Mi se paruse mie sau era Elena?
In ce bucluc mai intrase si acum?
Mai bine ma grabesc s-ar putea sa fie pe viata si moarte.
Am alergat in directia din care zgomotul se auzi.
Elena se afla pe pod aproape de jumatate si in spate si in fata scanduri se rupdesera acum se tinea decat pe una si nu parea ca mai poate rezista mult.
-Damon,ajuta-ma. Te rog,scapa-ma.
-Ce cautai Elena acolo? Of Dumnezeule. Incercam sa caut o solutie cat mai buna. M-am gandit la Afrodita,dar mai mult ca sigur era la ferma.
- Elena crezi ca mai poti astepta putin? Ma duc sa aduc o franghie.
- Voi incerca dar grabeste-te Damon.
Am plecat intorcandu-ma spre cabana din mijlocul padurii sperand sa nu ma insel in privinta franghiei. Am deschis usa
Amintiri placute. Minunate. Am luat franghia si m.am indreptat spre Elena. Fata asta mereu stia sa intre in belele se pare.
Elena inca mai putea sa se tina cand am ajuns. Asta era bine. Am legat franghia de pom si apoi m-am legat. Numai asta era idea ce imi venea in cap.
-Grabeste-te Damon. Striga ea.
-Incerc. Si am inaintat tinandu-ma doar de franghia.
Aproape ajunsesem la ea cand era deja prea tarziu scandura pe care se afla se rupse si cazu in raul adanc.
Nu mai puteam respire. In minte imi veneau sute de imagini. Simteam ca pierd inca odata persoana mult iubita. Nu vroiam asta. Nu din nou. Fara sa gandesc m-am aruncat in apa. Nu voi regreta daca patesc ceva dar ea trebui sa reziste,trebuie.
M-am scufundat inca odata in apa si am incercat sa o gasesc,dar mii de alge ma inconjurau, m-am tras violent din ele,si am continuat sa inot,cautand. Nu ma voi lasa batut mi-am zis.
Trebuie sa fie pe aici.
M-am scufundat si atunci am observat-o prinsa in alge. Se zbatea sa scape dar cu cat incerca mai mult cu atat ele o inconjurau. Se afla acolo din neglijenta mea,si nepasarea mea,si regretam orice moment. M-am indreptat spre ea dar franghia imi bloca coborarea ma anunta ca atat putea cobora.
La naiba. M-am eliberat din stansoare si am coborat spre ea. Era speriata. Ma impinse spunandu-mi sa nu ma apropi din cauza algelor. Din priviri imi cerea sa o iert pentru ca fusese o proasta,un copil. Minunat. Eram pe punctul de a muri si ea ma implora sa o iert si sa o las acolo.
Ce era de facut?
Capitolul 4.
Ce puteam face oare decat sa o salvez?
Nici nu ii spusesem cat era de fraiera sa creada ca ma folosesc de ea.
Am prins-o de brat si promitandu-mi ca atunci cand vom fii in siguranta ii voi spune tot ce inima mea imi dicta.
Ce frumoasa este,ce minunat ma simt cand se afla langa mine,absolut tot.
Urca la suprafata,acum alaturi de mine.
Ajunsi in siguranta la suprafata am asteptat sa se calmeze.
Inima ii batea cu putere,dand sa ii iasa din piept.
Privea spre mine uimita si suparata,oare pe mine,sau poate pe ea,inca nu imi pot da seama.
-Ai inebunit? Am intrebat-o imediat ce am vazut ca sa calmat.
Puteai sa mori,cum de ti-a venit idea ca pe acolo ajungi acasa?
-Imi pare rau. Zise aplecand genele groase. Nu mi-am dat seama eram atat de suparata incat nu m-am gandit, parea foarte trista iar eu o amageam si mai mult.
Priveam cum picaturile de ploaie ii cadeau pe fata si privind-o mai atent am observat ca incepuse sa planga deoarece sub barbie i se adunau picaturi groase.
Am inaintat spre ea si am luat-o in brate. Regretam sa vad persoane plangand din cauza mea.
Ultima persoana ce plansese pentru mine murise din cauza mea,doar din cauza mea.
-Gata,calmeaza-te. Bine. A trecut.
-Bine,zise cu vocea franta.
-Acum sa vedem cum ajungem sus.
Minunat. Franghia ramase pea pa la o mica distanta de locul in care ma aflam.
-Vino. Am o idee.
A dat din cap. Avea incredere in mine,asta da realizare.
Va trebui sa urcam iar sus,
Ma privea uimita.
-Cum?
-Vezi franghia asta,am zis aratand spre bucata de franghie ce fusese acum mult timp,o frangie de manuire a cailor.
-Nu este mare inaltime. Decat 10 metrii. Floare le ureche.
-Sigur. Zise razand.
O priveam uimit cum poate trece de la o stare la alta.
Cel putin nu mai plangeam.
-Minunat,suntem in apa,ploua iar tu razi?
-Scuze. Zise incet.
Am privit-o si am inceput sa rad.
-Esti minunata. Am zis apoi constientizand faptul ca am zis cu voce tare,am inceput sa rad.
Nu zise nimic,decat zambea in felul sau fermecator.
-Acum sa mergem.
Am inceput sa excaladam muntele si sa ne cataram.
Prima a fost ea.
Incepu incet, mai ales avea si rochie deci va fi minunat.
-Mai bine te duceai tu primul.
-Nu,imi place privelistea.
Am zis zambind.
Se intoase cu o expresie ce te facea sa ingheze si soarele de vara.
-Nu inteleg cum vremea sa schimbat asa repede? Zise ea. Cand am plecat era soare.
-Suntem in Carolina
“si viata mea” am zis in gand.
-Dar…nu inteleg. Imi explicii dupa.
-Promit ca iti explic si iti si arat numai urca odata.
Imediat ma asculta si in mai putin de 3 minute se afla sus.
-Vin imediat si eu. Asteapta-ma acolo.
-Grabeste-te Damon,zise uitandu-se spre mine, franghia nu mai tine mult.
-Minunat. O sa cad iar in apa.
Am inceput sa rad.
-Nu glumi Damon. Zise tipand la mine. Nu vreau sa patesti ceva.
-Minunat. Am zis incet.
-Adica nu vreau sa te am pe constiinta.
-Multumesc mult Elena.
-Nu ai pentru ce. Oricand.
Am inceput sa rad.
Am ajuns sus. Se parea ca nu se va oprii repede ploaia,asa ca va trebui sa ne adapostim undeva.
-Elena drumul inca ne este inaccesibil mai ales acum.
-Minunat.
-Va trebui sa ne adapostim undeva.
-Dar unde?
-Stiu eu un loc.
Si am inceput sa mergem spre cabana. Am dat sa deschid usa
-Nu iti fie teama imi apartine,nu locuieste nimeni aici. Decat Jose vine din cand in cand.
Ea ma privi dar nu parea convinsa de alt lucru.
-Nu iti fac nimic Elena. Promit.
Atunci inainta.
Privi in jur si parea putin uimita.
-Acesta este locul special in care vroiai sa mergeam?
Ma intreba intorcandu-se cu fata si zambind.
-Mdaa..
-Este cu adevarat minunat. Zise zambind.
Am ramas uimit. Nu ma asteptam la asemenea raspuns din partea ei.
-A locuit cineva aici?
-Da.
Am raspuns incet.
-Da? Cine?
-Eu si sotia mea, a fost cabana noastra.
Ramase surprinsa si isi pleca privirea.
Nici unul nu mai spuse nimic asa ca m-am indreptat spre semineu unde se aflau si cateva lemne.
-Iti lipseste,nu?
Ma intreba. Am ramas blocat un moment.
Apoi am putut raspunde.
Da. Cred ca prea mult,uneori.
Iar dupa mult timp imi reapareau imagini cu ea de cand ne intalnisem,primul sarut,castorie,noaptea nunti si am zambit. Da se parea ca imi lipsea mult.
-E frumos aici.
Zise uitandu-se prin jur.
-Ar trebui sa mearga, am zis incercand sa aprind focul.
M-am intors si am observat cum Elena se uita la niste obiecte decorative.
Dandu-si seama ca este privita se intoarse.
-Ar trebui sa ne schimbam.
Trebuie sa mai fie pe aici niste haine de ale mele.
Trebuie sa caut. Am zis privind spre rochia ei care se inegrise in partea de jos din cauza noroiului. Se mulase pe trup si arata minunat.
-Bine,zise ea.
-Vino cu mine. Si am condus-o in dormitor unde se afla un dulap,iar in el decat 2 camasi vechi.
Asta e tot ce am.
-Este bine.
-Baia este acolo,raman aici sa nu te simti singura.
-Bine zise intrand in baie lasand usa
Am intins mana dupa camasa si m-am imbracat cu ea era putin mai mica acum.
Mai crescusem.
-Damon?
Striga ea din baie. M-am apropiat de usa
Isi scoase hainele si acum se scufunda in apa calda. Isi freca parul cu o un spumant gasit in dulapul cu oglinda.
Chiar daca eu parasisem cabana ea putea fi mereu folosita gasindu-se mereu tot ce o putea face locuita. Jose se ocupase de tot,iar eu mereu i-am spus sa aiba grija de ea,asa ca in fiecare zi venea si aducea lemne si cate o data mancare. Poate ma gandeam sa vin intr-o seara dar de fiecare data ma rasgandeam.
Am privit corpul minunat si imi dadusem seama ca inca tranjeam dupa atingerea ei.
-Damon?
Zise inca o data trezindu-ma din visare.
-Da.
Am zis.
-Imi trebuie si mie un prosop.
-Imediat. Am intrat in baie,ea ramase intoarsa.
-Trebuia sa imi zici ca e aici ca il gaseam eu.
-Sunt in dulapul de sus iar tu nu ajungi la ele,stai calm nu ma uit.
-Sunt in dulapul de sus iar tu nu ajungi la ele,stai calm nu ma uit.
Am zis indreptandu-ma catre dulap.
Il gasesti pe pat. Ma duc sa vad daca gasesc ceva de mancare.
-Bine.
Am plecat ca caut prin magazie si am gasit 3 conserve de peste si supa plic,apa si inca doua conserve care nu mai aveau eticheta.
Erau date recente,nu expirasera.
Super.
Mai mult ca sigur maine
-Gata.
Zise intrand in bucatarie.
-Am gasit decat 3 cutii de peste,si supa la plic.
-Este suficient.
Era imbracata in camasa mare pentru ea si presupuneam ca este goala pe sub acea camasa. Ea incerca sa isi ascunda goliciunea strangand mainile la piept. Asta nu facu decat sa micsoreze si mai mult bucata de material.
Am incercat sa imi distrag atentia de la sani ei ce vroiau sa strapunga materialul.
-Ma bucur ca iti vine camasa.
-Este buna. Zise simplu. Mai bine pregatesc ceva,zise venind aproape si tragandu-mi din mana cutiile. Intra in bucatararie si incepu a cauta prin sertare. Eu eram cel potrivit pentru treaba asta deoarece cunosteam bine lucrurile dar am preferat sa stau departe si doar sa privesc.
Cand am observat ca nu se pricipea in cautare am incercat sa o ajut.
-Cauti ceva anume?
-Da un vas. Zise intorcandu-se.
-Sunt puse in sertarul de sus.
Se repezi catre sertar.
-Lasa-ma pe mine. Am zis. Si m-am indreptat spre ea atunci ea sa intors ramanand cu fata spre mine. M-am intins dupa vas si ea parca se forta san u faca vreo miscare.
Ii era frica de mine? De ce?
-Poftim. Am zis punand langa ea vasul dar nu a facut nici o miscare.
-Multumesc. A zis incet plecand ochii.
I-am ridicat privirea si am observat asteptarea ei.
Ochii mei urmareau linia fina a buzelor. Ea ma privea in ochii.
Mana mea inainta atingand buzele facandule sa tremure.
-Te temi de mine? Am intrebat-o atingandu-i acum obrazul fin.
-Nu. Zise incet.
-Ar trebui. Nu ma cunosti. Dar poate vrei sa ma cunosti.
Urma un moment in care nici unul din noi nu zise nimic.
-Ai vrea?
Am intrebat-o.
-Da. Zise incet.
Atunci m-am repezit spre gura sa precum o fiara. Nu ma putem concentra in apropierea ei. Nu mai eram eu.
Era acel Damon ce vroia tot fara sa ofere nimic in schimb.
Credeam ca ma schimbasem dar se pare ca nu. O sarutam fara sa imi pese de ce s-ar intampla maine
Ma apuca de umeri,cu palmele apasand si degetele framantandu-mi carnea. Ma dorea si eu stiam asta. Stia ca nu mai atinsese pe nimeni sau nimic,toata viata care sa fie atat de perfect format sau atat de senzual. Ma seducea pur si simplu, facandu-ma sa o doresc in orice moment.
Incet am inceput sa ii desfac nasturii la camasa,continuand sa o sarut.
Ramasese acum goala in fata mea. Am privit corpul micut dar minunat. Se simti jenata dar imediat am inceput ai devora gura. Incepu a fi mai indrazneata,desfandu-mi nasturi de la camasa,am inceput sa zambesc.
Imi placeau fetele ce luau atitudine,si spuneau ce doresc. Mainile ei acum se indreptau spre nasturi blugilor mei. Nu se grabea, privea in ochii mei si poate imi putea observa nerabdarea, il deschisese pe primul iar mana ei atingea ce in cuvinte ar parea vulgar.
M-am repezit spre buzele ei acum mai violent ca prima data.
Am ridicat-o pe masa de la bucatarie.
M-am apropiat mai mult sarutand mai intai buzele,linia fina a gatului,lobul urechii,mergand mai jos la sani acesteia. I-am sarutat pe rand,muscandu-I,jucandu-ma facand-o sa tresara si sa ma traga mai aproape de trupul sau.
Degetele mele ii masau sanii,facandu-I sa se umfle si facand-o sa geama,si sa ma stranga cu picioarele in jurul sau.
Ma uimi cu blandetea ei,cand imi mangaie obrazul cu varful degetelor,apoi cand isi inclina capul si-si desfacu buzele ca ale mele sa patrunda mai usor. Ii cuprinsem coapsele si o strageam mai aproape incat sa isi dea seama de-a seama de dorinta ce se ridica in mine. M-am mirat cand aceasta imi capta varful limbii muscandu-l incet cu dintii. Eliberandu-I buzele, am tras aer in piept. Era atat de atragatoare sin u am putut rezista sa vad cum ma asteapta. Imi mangaia obrazul cu mana ei fina,i-am luat-o si i-am sarutat-o.
Zambi.
-Esti sigura ca vrei asta? Am intrebat-o mangaind coapsele fine.
-Sa stii ca am invatat ceva azi. Zise privind in jos. Si anume sa traiesc momentul fara sa regret dupa. De la tine se pare.
Am inceput a contura linia fina a buzelor,sarutand. Elena isi inchise ochii neputand sa mai schiteze vreun sunet, era coplesita ca si mine de tot ce se intampla.
Mi-am pus mainile pe sanii ei si le-am frecat usor sfarcurile. Ea gemu,sunetul rugator care imi spunea ca pot continua, incet i-am desfacut picioarele si i-am mangaiat interiorul dulce.
Ea ma stranse si mai mult intre coapsele ei. Era momentul in care tot ce se afla in jurul nostrum disparea si lua loc dragostea- adica mai exact sentimental de atasare de alta persoana.
M-am scufundat in interiorul ei dulce.
Elena gemu si isi infipse unghiile in bratele mele. Am inceput sa o sarut si sa ii soptesc cuvinte ce iti aduceau pe moment o stare de satisfactie,de minunat. A trecut ceva timp pana am inceput sa se miste in interiorul ei. Ea isi musca buzele,retinandu-si strigatul. Miscarile noastre deveneau mai violente. Ochii ei devenisera negrii ca miezul noptii iar buzele I se albisera de tensiune.
-Dumnezeule spune-mi ca visez. Zise incet.
-Nu. Am raspuns. Sunt eu cel care sta aici cu tine si in tine.
Se repezi la buzele mele.
Fara un cuvant,m-am scufundat si mai adanc in interiorul ei si mai violent. Degetele mele se infisera in coapsele ei.
Elena intampina fiecare moment intim miscandu-se odata cu mine.
Imi presara saruturi scurte pe gat pana cand mi-am revendicat dreptul asupra guri sale si am repetat aceleasi miscari pe care trupul meu le facea. Mancam de pe buzele ei parand un nesatul si cu desavarsire nemilos in cautarea satisfactiei. Imi doream sa imi spuna cuvinte ce apoi nu isi aveau rostul,ca ma vrea,ca ma iubeste,dar realizasem ca cea ce faceam noi nu era decat placere fizica.
‘’Este decat o pasiune salbatica.” Mi-am zis in gand.
Elena se apropia de apogeu inainte sa isi dea seama. Se simtea osciland la baza unei prapastii,cu permisiunea eliberarii la indemana. Se inclesta in umerii mei nemaiputand sa-si controleze trupul,cu nevoia de eliberare atat de mare incat ochii I se umplura de lacrimi ce alunecara pe obraji.
-Damon?
Zise neputand sa isi stapaneasca nici vocea.
-Nu te impotrivi micuto.
Am zis intelegand intrebarea sa muta.
M-am scufundat in interiorul ei mult mai adanc si asta a adus un tipat din partea ei.
Am zambit. Era minunat sa asculti sunetul produs de placerea de care dau dovada unele femei. Agatata de mine acolo nevinovata,precum un animal dus la sacrificare astepta ca eu sa fac o miscare,dar am dorit mai intai ca ea sa ma priveasca. O facu si in acel moment am recapitulat cea ce ii aduse un tipat pe buze.
Era minunata,era cea care ma facea sa ma simt viu in acel moment, de cand coborase din masina stiam ca va deveni a mea.
Sper ca eram primul si cel mai bun.
