Capitolul 2.

Din perspectiva Elenei.                

Razele soarelui spulberau geamul camerei chiar daca ceasul era 7 dimineata.

Mai bine ma imbrac si cobor jos. Imi era putin foame ca in fiecare dimineata.Caroline nu se trezise inca, isi facea somnul de frumusete.Am decis sa cobor si sa caut ceva de mancare siasa nimeni nu s-ar da seama pentru ca, probabil, toti dorm. Asa ca pe varful picioarelor am coborat scarile.

Inca putin si ajung decat sa intru pe usa si imediat langa este frigiderul. Tiptil am pasit in bucatarie si am deschis usa.

-Bau…te-am prins.zise acea voce cunoscuta.

-M-ai speriat!. Sa nu mai faci asta. Am zis razand.

-Promit. Zise chicotind.Vrei?

Zise aratand spre cereale ce erau chiar preferatele mele.

-Sigur. Am raspuns.

-Am baxuri de cereale. Nu ma condamna ca imi plac.

-Defapt sunt si preferatele mele.

-Minunat. Zise facand cu ochiul in stilul sau minunat.

-M-am asezat in fata lui pastrand contactul.

-Ai dormit bine?intreba incet.

-Minunat. Am raspuns in acelasi fel.

-Ma bucur… poftim.Deci care este povestea ta, Elena Page?

-Povestea mea?

-Da…stii, trebuie sa existe o poveste..

-Pai..nu cred ca exista una…. A ta care e?

-Nu comentez..mai bine sa o faca alti pentru mine.

-Ce raspuns e asta…. E decat o poveste.

-Atunci zi tu prima…

-Pai…aveam 10ani cand parinti mei au murit…am crescut impreuna cu matusa mea Fiona si fratele meu Dean.

Nu pot spune ca este o poveste frumoasa….

Chiar este una trista….deci a ta care este?

-Un accident de masina mi-a schimbat viata.

Putin uimita asteptam sa continue dar cred ca atinsesem un subiect sensibil. Dar l-am intrebat totusi.

-Ce s-a intamplat?

-Mereu am fost un spirit liber. Si nimeni nu ma putut opri. M-am inscris la cursurile de aviatie. Mostenirea tatalui meu se pare. Asta l-a incantat dar si din experienta sa stiam ca nu este tocmai..ceva minunat sau iesit din comun. Am realizat totul pana cand…

Nu spunea nimic…l-am lasat sa se calmeze.

-Pana cand sotia mea a murit.

Nu am auzit eu bine sau a zis ‘sotie’. Damon Salvatore casatorit?

-Am fost invitati la o petrecere,am baut,ne-am certat si a vrut sa plece…desigur am lasat-o cu o singura conditie sa o duc eu. Si cearta a continuat in masina si intr-o curba am pierdut controlul masini. A murit pe loc.

Nu puteam crede ce spunea..povestea parea desprinsa dintr-un film…

-Si ghinioanele au continuat.

A trecut o perioada pana unul dintre noi a mai spus ceva.

-Imi pare rau Damon pentru pierderea ta..atat am putut spune. Care era numele ei?

Am indraznit eu sa il intreb dar chiar daca stiam ca nu era momentul potrivit.

-Katherine Mallon.

-Parca am auzit de ea!

-Era actrita. A jucat in ‘American Girl’ acel tv show.

-Desigur. De ce nu ma uimea. Am zis in gand.

-Mai bine mancam pana nu suntem invadati de turma de ingerasi.

Am zambit chiar daca stiam ca defapt vroia sa schimbe subiectu..

-De obicei la ce ora se trezesc cei mici?

-Pai sunt in picioare la 9 jumatate. Nu vreau sa ii trezesc ca dupa sa fie obositi.

-Asa e.Cel putin si eu am beneficiat de acest confort pana la varsta de 12 ani. Am zis zambind. Iar bunica ta?

-Pai odata cu ei. Zise razand. Ea beneficiaza de acest confort de curand.

-A..am zis dandu-mi seama la ce referea. Eu am luat cursuri de asistenta,daca e o pot ajuta atunci cand pateste ceva..

 El privi fix in ochii mei. Cantarea informatia.

-Doar daca vrei..

-Cred ca este o idee buna…chiar una foarte buna..mai ales pentru ca ea uraste doctori..iar tu poti asistenta ei fara ca ea sa stie..adica sa fi acolo cand are nevoie de noi.

-Sigur.

-Super. Zise zambind.

-Off…pana la 9 jumatate va trebui sa stau in casa…am zis privind ceasul din perete ce indica ceasul 7 si 10 minute..

-Sau…zise uitandu-se in jos.

Ma poti insoti pe mine pana la ferma ..numai daca vrei..

-Sigur..orice numai nu ma lasa singura.

Razand zise.

-Bine atunci te astept jos cand te schimbi.

Atunci am observat care era tinuta mea.

Purtam un halat din bumbac ce imi ajungea pana la pulpe iar sub halat o camasa de aceiasi culoare, un crem.

Am incercat sa mai trag de halat.

Dar nu puteam sub atenta observatie a singurei persoane ce ma facuse sa il visez aseara. Ma privea parca stia ce gandeam.

-In zece minute crezi ca te poti imbraca?

-Normal. Nu sunt genul care sa faca omul sa astepte.

-Atunci ne vedem in zece minute. Eu,dupa cum vezi sunt deja imbracat.

Da deja observasem tinuta sa lejera.

Purta un tricou ce ii accentua bine corpul si blugi lungi.

-Atunci ne vedem in zece minute.

El nu mai zise nimic decat astepta momentul in care urma sa ma ridic de la masa.

L-am lasat sa isi continue micul dejun in timp ce eu mergeam pe scari gandindu-ma la ce sa ma imbrac.

                   Perspectiva lui Damon.

Oare ce se intampla cu mine?! Niciodata nu ma purtasem asa.. ce ma fermeca asa tare la fata asta!?

Era ca si cum am mai cunoscut-o si inainte. Da pot spune ca era foarte frumoasa. Parul sau ondulat si negru era minunat si se potriva cu corpul micut si fata de portelan.

Avea niste ochi carora nu le cunosteam adevarata culoare. Pareau un cenusiu dar era mult mai deschisi asemanatori cu cei albastri deschisi.

Da asta nu se mai intamplase niciodata la mine.

Eram Damon Salvatore. Cel care francea inimile fetelor atunci cand aflau ca nu vrea sa fie cu ele.

Una chiar incepuse sa il urmareasca si sa insiste ca poate fi chiar cine vrea el sa fie.Toata asta ma amuzase pana la punctul in care ii intrase in casa.

 Si asta l-a facut sa inteleaga ca nu putea sa mai fie la fel ca inainte.

Si cu adevarat cand a intalnit-o pe Katherine lumea sa s-a schimbat. Ea a fost cea mai minunata femeie intalnita vreodata.

Semana putin cu Elena. Cel putin la modul in care spunea ce gandea. Era rezervata. Cu capul pe umeri,ce stia ce vrea de la viata.

Ma fascina prin ce facea. Poate ca aceasta apropire fu prea brusca dar inca din momentul in care cobora din masina era minunata.

-Gata.

Zise oprindu-mi gandurile ce zburau la intensitate maxima.

Am privit-o si am ramas surprins. Purta o rochita de vara lunga pana la genunchi ce ii punea in evidenta trupul perfect. O priveam cum din copila se transforma in femeie.

-Deci,cum imi sta?

Repeta intrebarea dar nu puteam raspunde.

-Am inteles. Ma duc sa ma schimb.

In acel moment am realizat ce se intampla. Am prins-o de brat si am asteptat sa se intoarca.

-Iti sta minunat. Scuza-ma,ma gandeam la ceva.

Parea dezamagita. Oare se gandea la faptul ca inca imi plageam sotia?

Nu era adevarat. Da, o iubisem,dar nu mai e.

-Putem pleca. Am zis luand palaria si ochelari.

-Iti pot spune ca nu stiu sa calaresc?

Zise incet. M-am uitat in ochii ei si ea s-a inrosit in obraji. Asta ma dat pe spate. De obicei ele erau foarte stresante. Si indraznete.

-Nici o problema. Se poate invata.

Ea zambi.

Ajungand in fata grajdului,ea se daduse putin in spate permitandu-mi sa deschid usile mari si sa inaintez. Dar eu am zis.

-Dupa tine. Doamnele primele. Ea inainta incet.

In jurul nostru se ridicau firicele de praf. In grajd se afla decat un singur geam ce insemna ca lumina era limitata. Mergeam incet in spatele ei.

Intre noi se aflau decat cativa centimetri. Iar asta era in favoarea mea.

Priveam corpul micut din fata mea pana acesta brusc se intoarse cazand in bratele mele pe jos.

Ea ajunse deasupra mea cu bratele de-a latul capului meu iar bratele mele erau in jurul mijlocului ei.

Brusc am simtit nevoia de a o saruta dar inima mea imi spunea ca s-ar putea speria si va da inapoi iar eu doream ca totul sa fie perfect.

-Scuza-ma. Zise incercand sa se scuze. Dar nu dadea semne sa regrete si simteam putin zambet in ochii ei cenusi.

Incerca sa se ridice,iar lucrul acesta mai mult crea apropiere de trupul meu.

La naiba,oare ce mai astept? Cat astept pana o voi saruta? Aseara am visat acele buze senzuale si chiar le-am simtit gustul placut.

Era incredibil de frumoasa.

-Scuza-ma,zise din nou…

De data asta reusi sa se ridice.

Data viitoare nu mai scapa. Am gandit eu putin amuzat.

-Deci,zise zambind. Ma inveti sa calaresc.

Am inceput sa rad.

-Desigur. Am zis continuand sa rad.Iti dau calul meu. O cheama Afrodita. Am  zis eu aratand spre calul pur sange maro.

-Este pur sange,nu?

Putin uimit am intrebat.

-Dar cum ti-ai dat seama?

-Faptul ca nu stiu sa calaresc,nu imi inseamna ca nu stiu cate ceva despre cai. Sunt animalele mele preferate.

-Si ale mele. Hai sa vedem cum de descurci.

-Juri ca nu vei rade?

-Voi incerca , promit.

-Afrodita fi blanda cu mine , te rog.

Nu sunt ca adversar al tau. Il poti pastra pe Damon. Zise razand.

Am urmat-o afara impreuna cu Afrodita.

-Fii blanda. M-am adresat Afroditei dar…

-Stai calm nu se va intampla nimic cu ea.

-Vorbeam cu Afrodita.

-Aaa..

Am inceput sa radem.

-Deci,pui piciorul aici si te impinge in sus apoi dai piciorul peste sa. Bravo. Am spus observand evolutia sa. Sunt in spatele tau nu iti face probleme.

Am zis eu urcandu-ma pe cal.

Mergeam unu langa altu. Ascultam cantecul minunat al pasarilor.

-Aici este tot proprietatea familiei? Intreba privind inainte.

-Da.

-Este minunat. Zise zambind.

-Nu este foarte mare,dar ai dreptate , este minunata.

Intoarse privirea spre mine.

Am intors privirea,stiind ca fusese vazuta cand ma observa.

-Nu mai este mult. Am zis eu.

-Nu imi doresc asa repede sa ajung. A zis incet.

Am zambit.

Calul meu deja incepea a face probleme.

Jose il rasfatase prea mult si acum crea probleme. Si saua il strangea.

-La naiba. Va trebui sa oprim putin. Trebuie sa mai slabesc saua.

-Bine. Nu e nici o problema,zise zambind.

- Daca vrei sa cobori.

-Apoi sa ma urc iar?Nu domnule. Zise razand.

Am zambit coborand dupa cal.

M-am aplecat sa reglez cand Afrodita s-a speriat,si a inceput sa se agite.

-Damon? Nu stiu ce are.

-Nu misca. Am zis incet observand sarpele de la copita calului.

Afrodita deja se agita.

-Tine strans fraul. Orice ar fi nu ii da drumul.

-Damon? Ajuta-ma!!!

Zise mai mult tipand.

In clipa urmatoare Afrodita s-a speriat si a inceput sa de-a din copite. Elena se forta sa se tina pana cand a inceput sa alerge.

-Damon. Nu pot sa o opresc.

-La naiba. Vin imediat.

-Grabeste-te Damon. Nu pot sa mai resist mult.

In clipa urmatoare precum intr-un film de groaza,am inceput sa alerg dupa Afrodita impreuna cu Zeus, calul lui Jose.

Alergam aproape de Elena si am vazut cum saua mai avea putin si se rupea.

Dumnezeule era mai rau decat credeam. Niciodata nu cred ca voi uita privirea ei. Ochii ei erau mai cenusi ca vreodata si grei din cauza lacrimilor.

-Elena,am strigat eu. In  fata este un pod. Daca nu cobori dupa cal nu vei rezista pana in partea cealalta.

-Nu pot. Zise ea.

-Voi incerca ma apropii mai mult si imi vei da fraiele,apoi te prinzi de gatul meu.

Esti gata.

-Da.

-Acum.

Am facut exact ce ii spusesem apoi se arunca in bratele mele.

Am tras de fraiele animalului meu si l-am oprit.

Apoi am ridicat-o la pieptul meu, era usoara precum un fulg.

Am coborat si am lasat-o sa se calmeze la pieptul meu.

Stateam unul langa altul,inima langa inima si nu spuneam nimic.

Dupa un timp i-am ridicat barbia fortand-o sa ma priveasca.

-Esti bine? I-am zis incet.

Ma privit si imediat a incercat sa  se ridice.

-M-ai bine te calmezi putin.

-Nu. Zise simplu. Nu pot. Cel putin nu.. si nu mai zise nimic.

-Nu ce?

-Nimic. O prostie.

-Sunt numai urechi. Am zis incet ridicandu-ma dupa ea.

-Nu conteaza.

-Elena,daca nu spui nu voi intelege..

-Damon. Nu conteaza. Ok?

Zise mergand in fata. Am asteptat putin ca ea sa se intoarca si sa intrebe in ce directie sa mearga.

-Deci?

Nu am zis nimic.

-Damon. Totul era perfect,ce s-a intamplat?

-Nu conteaza.

-Deci esti….off de ce eu?

-Ce tu Elena?

Merse in fata fara sa mai zica ceva.

Nu intelegeam,de ce totul se schimbase. Probabil ca nu se astepta sa se intample asta. Ii dadusem viata peste cap.

Mergea repede in fata parca vrad sa faca orice sa se intoarca acasa.

La naiba. M-am urcat pe cal si am alergat pana la ea. Am coborat.

-Damon ce faci? Zise putin suparata. Vreau sa ajung acasa. Nu te mai distrez se pare.

Am inaintat in fata ei . Ea se dadu in spate si facu cativa pasi si inainta in fata mea dupa care trecu pe langa mine. Dar am prins-o de mana.

-Nu ma joc Damon. Vreau acasa. Sunt suparata. Si nu vreau sa vorbesc despre asta.

Nu am zis nimic decat am tras-o spre mine si  m-am uitat in ochii ei.

Cred ca a inteles ce vroiam.

O vroiam si ea ma vroia. Era ceva intens.

Ceva ce numai eu puteam simti…sau poate ca ma foloseam de ea. Ne vom folosi unul de altul apoi va trebui sa incetam. Ea plecand,eu continuandu-mi viata.

Ochii ei ma priveau sfios si culoarea lor era mai intunecata precum o furtuna.

-Nu,Damon.

Zise incet.

-Nu te las sa te folosesti de mine pentru ati vindeca ranile si sa ma parasesti.

Asta nu asteptam sa imi zica. Imediat i-am eliberat bratul precum m-ar fi fript atingerea ei. Eu eram acum cel abandonat. M-am intors si incet am mers inainte spre grajduri. Nu era mare distanta pana la ferma.

Am mers incet si ea se afla la o distanta de 10 metrii in spatele meu. Am ajuns si am decis sa abandonez acest gand ca intre noi va fii ceva. Cred ca avea dreptate .Felicitari ,era prima persoana care imi spuse in fata ca nu ma vrea.

Am continuat sa hranesc caii chiar daca simteam privirea ei urmarindu-mi fiecare miscare.

Era in usa. Precum in povesti. Printesa se afla sub ochii sai dar el era prea orb sa o vada…. Terminasem treaba si am dat sa ies din acest grajd.

Trecusem aproape pe langa ea pana cand mana ei imi opri inaintarea.

-Damon,zise timid,trebuie sa vorbim.

Nu am privit-o deoarece eram prea furios pe ea…dar mai mult pe mine.

Nu am zis nimic.

-Nu vreau sa sufar. Da,te plac,este adevarat, zise.

In acel moment m-am intors si imediat mi-am dat seama ca spunea adevarul.

-Dar..

-Ce te opreste Elena? Am zis impingand-o in grajd. Ce te face sa crezi ca vei suferi?

Am zis ajungand chiar in spatele unei usi. Acum decat 5 centimetrii se aflau intre noi.

Te rog sa imi spui.

-Stiu,pur si simplu.

-La naiba. Am zis intorcandu-ma. Chiar crezi ca le cunosti pe toate?

Nu spuse nimic.

-Stii cumva ce simt eu? In gandul meu nici eu nu stiam dar vroiam cu diperare sa aflu.

Ma privea cu chipul ei,cu privirea ei de inger frant.

-Poate ar trebui sa aflam.

Si imediat m-am infipt in buzele ei precum un animal ce isi devora prada.

Eram furios si aceiasi furie am pus-o si in sarutul meu. Imediat ce am descoperit gustul buzelor ei,m-am calmat.

Erau precum mierea,dulci ,foarte dulci. I-am prins fata in maini cersind si mai mult.

Sarutul nostru era minunat. Pentru prima data ramasesem fara aer. A trebuit sa iau o gura scurta de aer. Nu vroiam sa ma opresc ,cel putin nu acum. Cand o sarutam si o tineam strans langa trupul meu , ma simteam intreg , ca si cum mi-ar fi lipsit o jumatate din inima si acum as fi recuperat-o.

Am impins-o si mai mult in usa grajdului pana cand am ridicat-o in sus. Acum se afla cu picioarele inconjurandu-mi corpul creand ceva minunat. Mainile ei se afla in parul meu ravasindu-l si facandu-ma sa o vreau mai mult. Mai mult in mine.

M-am scunfundat in adancul dulcii ei guri cautand placere. O bretea de la rochia ei cazuse dezvelind sanul rotund ,senzual. O priveam uimit cum incet devenea mai implicata in dans nostru al pasiunii.

Sarutul meu urma gatul ei subtire coborand in jos,sarutand la intamplare. Orice era sensational la ea, ma facea sa o doresc mai mult. Gura mea puse stapanire pe sanul sau moale muscand orice coltisor al sau facandu-l sa se inalte iar ea sa ajunga rapid pe culmile inalte ale iubiri. Tragea de parul meu facandu-mi fata sa se intoarca spre gura ei si sa reluam din nou senzatiile ce ne faceau sa ne pierdem capul.

O sarutam cu brutalitate, o sarutam incet,o sarutam lung apasat,facand dragoste cu gura ei .Nu m-am putut opri pana cand un zgomot se auzi spre usa grajdului. Am incetat sa o mai sarut si am lasat-o incet in jos. Ea isi dadu seama ce se intampla si incerca sa isi aranjeze rochia. Parea ravasita si in acelasi timp minunata. Isi dadu seama ca este privita si ridica privirea spre chipul meu. Buzele ei erau unflate si rosi si imi placea. Parea o fata ce se transforma in femeie.

-Domnule Salvatore?

Intreba Jose. S-a intamplat ceva? Calul dumneavoastra s-a intors singur acasa si…am crezut ca…ati patit ceva. Zise privind spre Elena.

-Nu sa intamplat nimic stai ,fara grija,Jose.

-Da,domnule.

Imediat parasi grajdul lasandu-ne iar singuri. Imediat m-am repezit spre buzele sale inca rosii. Ah. Era asa sexy.

-Noi doi va trebui sa rezolvam problema asta,am zis strangand-o in brate si privind spre ochii ei cenusi.

uiii, capitolul 2. scuze pentru greseli. pupici. urmatorul capitol urmeaza. :x