Capitolul 1. Totul a inceput cu tine:)

Perspectiva lui Damon.

O masina se apropia rapid de locul in care ma aflam. Opri furtunos ‘micutul’ Land Rover la cativa metri in fata mea. Inauntru doua tinere,amandoua purtand palarii si ochelari de soare priveau prin parbriz la mine. Necunoscutele pareau sa se gandeasca cateva secunde apoi coborara din masina. Erau foarte tinere,avand maxim 20 de ani.

-Buna! Spuse cea mai marunta,blonda.Aici este resedinta Salvatore?spuse zambind. Am preferat sa analizez noile venite inainte sa raspund. Ele s-au mirat putin si si-au aruncat priviri. Am decis sa raspund.

-Damon Salvatore.  Da aceasta este umila resedinta Salvatore. Afisand un zambet.

-Umila?!. Cand am trecut de autostrada scria ca am intrat pe strada  Gate nr.1,unde scria resedinta Salvatore. De atunci conducem de aproape o ora. Este imensa! Zise blondina micuta uitandu-se la prietena ei brunet care ma privea si nu spunea nimic. Oare la ce se gandea?

-Eu sunt Caroline.zise blondina. Carolina Benet iar ea este…si privi spre bruneta.

-Elena Page,spuse cu voce joasa. Inca ma privea.
-Fetelor dupa cum vedeti sunt putin ocupat,am spus privind sper Atena,iapa pur sange,dar daca asteptati inca 5 minute va voi conduce la bunica.

S-au asezat pe banca de langa grajd si priveau spre mine.Pareau foarte obosite. Nu au intrebat nimic decat asteptau momentul in care vor intra in casa.

-Gata.am murmurat. Jose ocupa-te de Atena cat eu sunt plecat.

-Si.

-Putem merge acum. Am spus inaintand incet in fata lor.

In drumul meu spre casa un ingeras de copil tocmai venea spre mine.Copilul meu..nu al meu ci al fratelui meu dar il consideram precum al meu.

-Unchiule Damon! Sara nu imi inapoiaza avionul.

Spuse micul inger pe nume Marc.

-Pai ce facem noi ca baieti mari?l-am intrebat pe ingerasul blondut cu ochi albastri ce cu siguranta ma mostenesc.

-Il cerem politicos…zise el facand un botic specific anilor sai. Atunci a observat ca eram insotit.Dar ele cine sunt , unchiule?

-Ele…si atunci le-am vazut fetele uimite …sunt oaspetii nostri. Am zis zambind.

-Buna,eu sunt Marc. Sunt nepotul unchiului Damon. El are grija de noi. Am o sora pe nume Sara care imi ia jucariile. Voi aveti surori care fac la fel?

-Nu,dar sunt sigura ca asa fac toate surorile mai mici.zise blondina pe nume Caroline.

-Asta a zis si unchiul Damon.

-Eu sunt Caroline,imi pare bine Marc.

-Iar ea cine este?

-Eu sunt,Elena. Eu am un frate mai mare ca mine care facea exact la fel,cand eram mici.

-Daaa? Si cum il cheama? Zise el entuziasmat ca isi facuse o prietena.

Incerca sa isi elibereze bratele din jurul gatului meu si vru sa mearga la necunoscuta pe care abia o intalni. Nu se mai intamplase asa ceva pana acum.

L-am eliberat si imediat se instalase in bratele noii sosite.

-Dean.Are 24 ani. Este mai mare ca tine. Tu cati ani ai?

-6 ani.Sunt la gradinita.
Iar conversatia continua pana in casa.

-Damon? Tu esti? Se auzi o voce cunoscuta.

-Da bunico! Ne-au sosit invitati!

-Ce bine,spuse intrand pe holul mare in care ma aflam.

Era precum orice bunicuta. Mica de statura si cu un zambet larg.

-Miroase delicios,am spus sarutand-o pe obraz. Obrazul brazdat de riduri.

-Sper ca te-ai purtat elegant cu aceste fete,cum o faci de obicei.

-Sper ca nu te-am dezamagit. Am facut cu ochiul spre invitatele mele.

Eu va parasesc. Trebuie sa merg sa ma imbrac pentru cina. Sunt bucuros ca v-am intalnit domnisoarelor.

Am spus parasind acele fete ce abia le intalnisem de cateva minute.

-Marc,mergem sa rezolvam mica disputa dintre tine si Sara?

-Trebuie?

-Daca nu iti doresti acum avionul…

Si incepu a alerga pe scari. Am intrat in lumea copiilor si am inceput al acompania pe Marc in jocul sau.

Din perspectiva Elenei.

L-am privit cum se indeparta. Forma corpului sau era minunata.
Arata ca un zeu din Mitologia Greaca.

Nu cred ca mai cunoscusem un barbat atat de frumos.

Era absolut perfect. Ochii sai erau minunati. Acea culoare,cucerisera probabil o multime de tinere. Ma pot lauda ca si pe mine ma fermecasera. Acele buze….

-Deci,ati calatorit mult fetelor?

Ne intreba batranica,trezindu-ma din visul meu.

-Da,dar pot spune ca a fost o calatorie placuta.

-Ma bucur…credeam ca veti veni mai devreme…deoarece ati fi prins toata familia stransa,si i-ati fi cunoscut pe toti.zise cu o tristete in voce.

Dar si maine este o zi,nu?

-Sigur.zise Caroline.

-Ce face fiul meu?

-Tata…este bine….preocupat cu munca,normal.

-Ce mi-ar fi placut sa fie si el aici, bunico.

-Daca mama ta mai se mai afla aici cu siguranta l-ar fi adus pe drumul cel bun. Zise incet.

Caroline prefera sa nu vorbeasca si sa priveasca in gol.

-Si nu mi-ai prezentat-o pe prietena ta!

Zise ea schimband repede subiectul.

-Mai bine se prezinta ea. O face cel mai bine.

-Elena Page. Imi pare bine , doamna Salvatore.

-Cred ca ne putem inprieteni si imi poti zice pe nume…

Ce ar fi sa-mi spui bunica Sabrina.

-Sigur.am zis zambind.

-Bunico,nu l-am recunoscut pe Damon.Ce repede a crescut.zise razand Caroline.

-Pot spune acelasi lucru si despre tine. Zise ea zambind. Semeni din ce in ce mai mult cu mama ta.

-Multumesc bunico. Am observat ca ai cumparat pana la urma terenul pe care ti-l doreai cel mai mult.

-Dar si Arthur.

-Bunicul. Spuse Caroline privind spre mine.

Eu am dat din cap.

-Si de curand am noi locatari. Marc si Sara.

-Parinti lor au murit de curand intr-un accident de masina.

-Imi pare rau. Nici una nu spusera nimic.

-Dar Damon?

-Damon inca nu si-a gasit locul…cauta acea pace…si persoana deosebita..spuse bunica Sabrina zambind spre mine.

-Sper ca nu vorbiti despre mine?zise acea voce profunda ce abia o cunosteam dar ce ramase intiparita in mintea mea..

-Defapt,chiar despre tine vorbeam. Zise Caroline razand.

-Si e de bine? Zise afisand acel zambet larg.

Era schimbat. Facuse un dus deoarece parul ii era inca umed si semiondulat.

Era minunat in camasa alba si blugi clasici. Parea un Texan. Dar unul fermecator. Buzele lui,erau foarte pline. Parul sau negru era tuns perfect. Era absolute minunat.

-Da. Ii povesteam cum nu te-am recunoscut in curte. Ai crescut frumos, draga veri .
Multumesc. Dar tu te-ai schimbat si mai mult , facandu-mi cu ochiul.

Zambi si apoi ma privi. Cred ca o sa lesin.

-Bunico nu ar trebui sa le lasam sa se odihneasca ?

-Asa e. ierati-ma fetelor. De mult timp nu am mai avut atata companie.

Damon daca esti amabil,poti sa le arati camerele in care vor dormi.

-Sigur.

Pe aici fetelor. Zise indicand scarile.

-Prima camera este a ta Caroline. Exact stilul tau.

-Multumesc Damon. Zise imbratisandu-l. Imi pare bine ca te-am revazut.

-Si eu.

Zise zambind.

-Iar aceasta este camera ta Elena.

-Multumesc.

-In caz ca ai nevoie de ceva,camera mea este aceea,zise indicand usa alaturata. Camera bunicii este jos. Zise dupa un moment.

-Deci…iti doresc sa te incante compania noastra.

-Multumesc.

-Daca ai nevoie de ceva,nu ma supar daca imi zici. Spuse el aruncadu-mi un zambet pentru care multe fete si-ar da viata.

-Da,am o intrebare.

Astepta sa il intreb.

Vroiam sa-l intreb daca are pe cineva…dar in schimb am zis;

-La ce ora este cina?

Acesta zambi. Cred ca se prinsese ca nu asta am vrut sa-l intreb.

-La ora 7 dar nu vom lua cina acasa.

-Nu?

-Traditia familiei:Vinerea luam cina in oras.Deci te las sa te pregatesti.

-Damon?

-Da?

-Multumesc.

Intelese-se la ce m-am referit.

Pleca cu mersul sau strengaresc lasandu-ma sa il admir. Si da il admiram,probabil prea mult.

Am intrat in camera in care imi va gazdui acoperis pentru urmatoarele saptamani. Desigur camera era minunata. Oare exista ceva ce nu mi se parea minunat? Camera era de culoare galben pal. Era uriasa. Dar frumoasa. Incet am inaintat si m-am asezat pe pat. Era moale. M-am ridicat si m-am dus spre fereastra. Ea dadea spre gradina. Era atat de liniste in casa chiar daca se aflau doi copii,ee erau foarte draguti,precum niste mici ingerasi.

Am avut onoarea sa il cunosc decat pe unul dintre ei. Dar pot spune ca pareau foarte educati. Vorbesc precum in carti,mi-am zis incet.

-Elena! Zise Caroline intrand pe usa ca un fulger. Cum imi sta?si imi arata rochia cu care era imbracata.

…am privito..era foarte frumoasa intr-o rochie albastra scurta cu volanase. O invidiam pentru trupul frumos conturat si ma uram ca nu aratam la fel.

-Deci??

-Ce pot spune. Groaznic. Am spus razand.

-Ce bine.

Aceasta era alintul nostru.

-Elena,ce mi-ar fi placut sa arat ca tine.

-De ce?. Esti perfecta. Eu…eu sunt 2 bete.

-Nu,nu esti. Rase ea de comentariul meu la adresa mea.

- Sigur. Zii cu ce ma imbrac?

-Pai…arata-mi ce ti-ai luat dupa tine..

-Nu am nimic potrivit pentru seara…

-Atunci ce mai stai vino la mine sa incercam ceva..

-Bine. Simtindu-ma putin speriata.

-Deci..zise. Vom arata minunat. Zise sarind in sus de bucurie.

Ma trase dupa ea in camera si puteam observa ca se instalase confortabil in camera ce pentru 2 luni va deveni camera ei.

-Probeaza asta. Zise zambind.

Ma anunti daca iti place. Daca nu..alege ce doresti..
 A plecat si m-a lasat sa privesc rochia de un verde deschis cu volanase . Caroline detinea o multime de rochii de acest gen. Si sincer ii statea bine in ele. Deci va trebui sa cedez…ea stia cel mai bine. Am aruncat o ultima privire la rochie.

-Caroline. Am strigat eu din capul scarilor. Dar ea parca nu mai auzea.

-Caroline. Am mai strigat odata

-Elena trebuie sa mergem. Haide.

-Pai…ok.

Am coborat scarile incet asteptand parca un semn de-al Carolinei prin care imi spunea ca imi sta foarte urat….dar ea nu era nicaieri…

-Gata?

-Da…am zis intrand in bucatarie,unde toti erau adunati.

Caroline se afla la masa infuleca pe ascuns boabe de strugure.Damon era langa bunica sa.

-In sfarsit ai…wow.zise Caroline afisand un zambet larg.Asta da schimbare.

Am zambit apoi am vazut expresile mirate ale spectatorilor mei.

Am vazut-o pe bunica Sabrina cum privea spre Damon.

I-am vazut pe copii. Si pentru prima data am vazut-o pe Sara. Aratau minunat imbracati in costume frumos aranjate.

Am privit prin multime apoi mi-am ratacit privirea pe chipul lui Damon,ce parea putin surprins..probabil ma crezuse un copil…dar acum putea vedea ca nu sunt chiar un copil.

-Acum putem merge?

Intreba Sara. Eu sunt Sara..zise ea.venind topaind spre mine. Matusa Caroline zice ca esti foarte frumoasa..si are dreptate. Marc deja te iubeste.

-Imi pare bine,Sara. Ma bucur ca am admiratori.

-Sa stii ca nu e singurul. Zise ea incet fugind in bratele bunici.

-Te-am auzit domnisoara. Zise Damon incet. Apoi privi spre mine adaugand. Copiii.

-Deci putem merge? Intreba in cor Sara si Marc.

-Da.zise bunica impreuna cu Caroline.

-Uraaa.

Am inceput a rade.

Ne-am impartit in grupe cine merge in ce masina...si desigur eu am nimerit cu Caroline si bunica sa in masina. Minunat. Femeile acestea nu mai se saturau de vorba.

-Draga mea,ai patit ceva?intreba bunica Sabrina.

-Da,Elena ai patit ceva?

-Nu…ma gandeam la ceva.

-Ti-e dor de casa,draga?

-Nu…am raspuns rapid.

Ma gandeam la faptul ca fratele meu nu m-a sunat…

-Timpul inca nu e trecut. Zise ea.

Dar tu cati ani ai draga mea?

-20 da, stiu ca nu par de 20 dar…am zis radicand din umeri.

-Sincer? Ai dreptate nu arati de 20 , pari foarte tanara.

-Pentru mine asta e un lucru bun…multumesc.

-Dar acum sincer iti afisezi varsta. Asta e minunat.

Cred ca mai bine incetinesti..zise adresandu-se prietenei mele.

-Aici? Pare un muzeu?

-Dar nu este…este minunat , o sa iti placa. Sunt convinsa.

-Probabil.

Am coborat din masina si am vazut masina deja parcata a lui Damon in fata restaurantului.

-Damon deja a ajuns. Mai bine ne grabim.

-De ce?

- Se agomereaza rapid.

Caroline incepuse a rade apoi dovedind ca bunica Sara avea dreptate.

O multime de oameni erau in picioare asteptau sa mai prinda un loc la masa.

Desigur eu nu suportam o multime mare de oameni in jurul meu.

Am privit spre Damon care ne facu semn sa venim langa el la masa.

Se crease o convorbire lejera. Avusese dreptate bunica Sara cand spuse ca locul acesta este minunat.

Ne povesti istorioara cand ea il cunoscuse pentru prima data pe Arthur Salvatore si cand acesta ii ceruse mana chiar in acest restaurant.

Momentul plecarii noastre sosi. Ne indreptaseram spre masina cand o voce pitigaiata spuse:

-Unchiule Damon.Poate veni Elena cu noi?

Acesta imi arunca o privire putin surprinsa.

-Pai…

- Te rugammm.

-Pai daca ea vrea…

-Te rugam Elena….

-Sigur,raspunse Caroline observand ezitarea mea.Nu ne trebuie pentru cateva minute. Zise zambind ingerasilor.

-Vad ca soarta imi este deja stabilita, am zis eu chicotind.

-Nu exista alta solutie.Spuse Caroline razand.

-Bine…sa vedem cine ajunge primul in masina.

Si am dat dovada iar de copilarie. Am auzit rasul infundat a celei mai frumoase persoane pe care o intalnisem.

-Deci cine a castigat?

-Copiii. Am raspuns incet.

-V-am batut. Zisera copiii.

A pornit usor masina si condu-se incet.

-Ti-e frig? Intreba el privind spre mine.

-Putin. Am intins mana spre bordul masini dar mana iute a lui Damon mi-o lua inainte. Degetele noastre se atinsera putin. Iar atunci Damon observa ca mana imi tremura.

-Tremuri.zise simplu tragand mana mea spre a o cuprinde mai bine. Nu am incercat sa o trag din palma sa calda..atingerea sa era minunata…si atat de nevinovata.

Nu stia ce produse in sufletul meu.

Am observat prin oglinda cum mici ingerasi adormisera.

In mai putin de 10 minute eram in fata casei.

-Mai bine ducem copii in camerele lor.

Am asezat copii pe patul lor si acum ii priveam cum dorm.

Acel sentiment ce il trezea in mine era minunat.

-Sunt minunati.am spus incet incat sa nu ii trezesc.

-Da.zise el ridicandu-se.

Ma conduse pana in fata usii si imi ura un somn usor. I-am urat acelasi lucru apoi am intrat in camera inchizand usa in urma mea ramanand singura in bezna ce cuprindea camera. Prin intuneric m-am dus tip-til la geam si am tras draperiile lasand lumina luni sa imi invadeze camera si linistea ei sufletul.

Apoi m-am lasat cuprinsa de somnul ce puse stapanire pe mine.

 Sfarsit.
Pfoa. Sper sa va placa. comentati , comentati , comentati. am nevoie de sfaturile voastre. :X:X:X:X xoxo.