capitolul 6

                            Capitolul 6

                                              

Am simtit cum raman fara aer,am inceput sa ma inec si sa tusesc grav. Cred ca voi muri.Caroline incerca sa ma faca sa imi revin iar Damon veni cu unul din paharele de limonada oferindu-mi unu. Nu am putut ridica ochii la el. Sigur radea de mine. L-am baut rapid incercand sa imi revin.

-Ce nunta Dean? De cand te insori tu? Cu cine?

-Elena,calmeaza-te,nunta mea,sunt impreuna cu ea de 2 ani,o cheama Kelly este de aceasi varsta cu mine,deci ce e rau in asta..

-Ce e rau in asta? Ai 24 de ani. O viata inainte. Nunta mai poate astepta…

Minunat. Raman singura.

-Nu mai poate astepta, este peste 4saptamani.

-Minunat,ai decat 24 de ani gandeste-te. Te rog gandeste-te.

El a ramas putin pe ganduri apoi se ridica.

-Elena esti singura mea ruda asa ca voi avea nevoie de tine acolo,te rog sa vii.

Am preferat sa nu raspund.

El se ridica si se indrepta spre usa.

-Pleci? Asa repede.

-Nu am motiv pentru ce ramane,zise ridicand din umeri.

-Dean..imi pare rau.

Acesta se oprii. Se intoarse.

-Stiu Elena..zise venind spre mine si tragandu-ma spre pieptul sau puternic. Ma saruta pe frunte. Ai dreptate dar numai langa ea ma simt fericit.

Nu am zis nimic prefarand sat ac decat sa il fac sa sufere.

-O sa fiu acolo. Promit.

-Multumesc surioara. Ai grija ce faci cu baiatul ala..

-Care baiat? Am zis putin jenata.

Nu imi raspunse decat ma saruta si pleca. Imi facu cu ochiul de la volanul Land Rover-ului sau.

Se indeparta,lasandu-ma acolo in mijlocul drumului.

mi-am amintit de ziua in care parinti mei au plecat,lasandu-ma la fel.Era in mijlocul lunii septembrie la putin timp dupa ziua mea. Am ramas acasa deoarece eram putin bolnava. Trebuia sa fiu cu ei in masina deoarece in drum spre locul lor de munca se afla scoala mea. Le-am facut cu mana iar mama era putin ingrijorata. Dadaca mea ma sfatuit sa intru in casa,ca peste o ora sa aflu ca o masina sa rasturnat peste pod din cauza unui sofer beat. Iar acea masina apartinea familiei mele. O familie cunoscuta in toata tara,sfarseste tragic. Fratele meu a ramas singurul membru al familiei mele,si a avut grija de mine chiar daca era mai mare ca mine cu 4 ani.

Nu aveam sa ii distrug viata. Ii ofer toata fericirea mea.

-Elena? Esti bine? Striga Caroline. Trebuie sa vorbim.

-Da Caroline.

-Ce sa intamplat cat ai fost plecata cu Damon.

M-am inrosit.

-Nimic.

Am zis incepand sa imi schimb hainele.

-Nu te cred. Zise aruncandu-se in pat.

-Faci cum vrei. Nu aveam inca sa ii povestesc de povestea mea si a lui Damon din cabana.

Imi apareau imagini famtastice ce doar in cele mai perverse vise apareau. El deasupra mea,saruturile sale,el si goliciune lui.

-Nu ai de gand sa imi zici nu?

Ma intreba ea.

-Nu,nu acum. Caroline sunt obosita.

-Bine,bine. Ne vedem in 3 ore. Iesi furtunos.

M-am uitat la ceas. Indica ora 3. Deci in aproximativ 3ore ma trezesc.

Am luat pe mine o bluza lunga si m-am instalat in patul mare si pufos. Mii de ganduri in treceau prin minte. Unul dintre ele era bun si anume cel in care aveam sa discut cu Damon. Aveam sa ii spun ca nu sunt o usuratica si ca ce sa intamplat a fost pentru ca l-am placut. Daca se va speria ii voi spune ca nu se va mai intampla…. Cel mai bine.

Am inchis ochii incercand sa imi opresc gandurile cea ce am si reusit.

Perspectiva lui Damon.

Minunat tocmai am facut cunostinta cu fratele Elenei.

Baiat de treaba ce pot spune.

Imi amintesc privirea aruncata cand Caroline ne-am intrebat ce am patit. Doamne ce speriata era. Credea ca ii voi spune.

Am vazut-o pe Caroline coborand scarile. M-am indreptat spre ea.

-Hey,ai vazut-o pe Elena?

-Da,sa culcat putin. Ce este intre voi? Zise mirata. Tineti un mare secret parca as fii…nu stiu,poate am inebunit.

-Nu ai inebunit,i-am raspuns punand mainile pe obraji ei,poate iti va povesti ea…la momentu potrivit.

-Cum adica? A gata. M-am prins. Sunteti impreuna dar..zise facand cu ochiul. Supeeer. Zise si disparu inainte ca eu sa ii explic..nu eram impreuna,nu vom fii. Doamne,am zis punandu-mi mainile in cap,procedam la fel..o foloseam apoi o paraseam.

Mai bine merg sa discut cu ea…poate nu doarme.

Am urcat scarile incet concentrat la ce ii voi spune si anume ca vom lua o pauza. O pauza la ce? M-am oprit in fata usi nestiind ce sa fac..am deschis-o si am cautat in camera fat ace ma zapacii doar cu o privire. Era introarsa cu fata spre geam,probabil dormea sau..

-Elena? Elena vreau sa iti zic ca nu vreau sa te fac sa suferi  si mai bine oprim jocul pe care l-am inceput nu sunt pregatit sa imi incep o relatie…Elena? Am intrebat asezandu-ma pe pat.

Dormea.

M-am asezat langa ea in pat tragand-o langa mine. Doamne oare ce imi facea de o doream atat.

Simtind parca apropirea de un trup se trase spre pieptul meu,punand piciorul peste coapsa mea. Am respirat incet,punand mana pe obrazul ei si mangaindui forma buzelor.

Aceasta suspina. Oare era treaza?

Mi-am permis sa ii ating trupul cu degetele mele curioase.. aceasta respire din ce in ce mai greu. Ma stranse mai tare cu picioarul sau. O vroiam. Dar nu aveam sa ma folosesc iar de ea..mana mea acum se afla pe piciorul sau..mangaindu-l.

Se apropie si mai mult de trupul meu..se juca cu focul. Mana se juca cu trupul sau. Nu puteam face asa ceva,imi incalcam propiile reguli dar si pe mine.

Imi depuse o sarutare pe gat. O doream si o doream acum.

Ce ar fii sa ii fac visele mult mai frumoase?

Mana mea a tras gatul ei mai aproape ca sa pot sa ii sarut buzele rozali unflate de dorinta,suspina.

Probabil credea ca viseaza.

Am tras trupul micut mai aproape de al meu cuprizandu-I fesele micute,ridicandu-I rochita,din bumbac,aceasta se lipi de fesele mele cu picioarele devenind nerabdatoare.

Incet i-am tras de elasticul chilotilor ei pana acestia ramasera mai jos..

Ea imediat deschise ochii parca dandu-si seama ca ce se intampla nu era un vis.

-Elena..am zis uitandu-ma in ochii ei cu o voce joasa.

Aceasta inghiti in sec..se uita la mine apoi imi lua mana ce se afla in parul ei depunand o sarutare si o lasa in joss pre despartitura coapselor ei. Ma surprinse reactia ei nestiind ce sa fac daca ma opream se simtea jignita si nu vroiam inca asta..si nu puteam deoarece dorinta imi era mare..

Mana mea abia daca atinse miezul sau iar ea parca lua foc..imi saruta gatul jucandu-se cu lobul urechii mele. Ma fascina ce putea face din trupul meu.

Am inceput sa ma joc cu miezul sau adancindu-ma in interiorul sau cald si umed..miscarile mele erau necontolate,facand-o sa tresara si sa geama de placere. Se repezi la buzele mele precum o fiara,imi musca buza pana aceasta sangera sorbind sangele ce curgea. Ma excita orice miscare a ei. Am inceput sa o ating mai rapid, mai incet devenind un act in sine.

Chipul ei radia de implinire si dorinta. Vroia mai mult dar deocamdata nu cred ca era o idee buna. Era mult prea fragile si sensibila sa ma folosesc de ea. Incet am incetat sa o mai ating din motive mentionate. Am coborat din pat lasand-o acolo abia respirand,o vroiam asta era adevarat dar nu sa ma folosesc de ea. Nu zicea nimic. Era bulbersata. O intelegeam. Am mers la geam. Sara si Marc se jucau in curte impreuna cu Caroline.

-Elena,eu… cuvintele nu imi ieseau..

Ea cobora din pat si veni langa mine. Ma stranse in brate si imi saruta gatul. Doamne cum ii puteam spune ca ma folosesc de ea cand ea este defapt minunata.

-Damon, eu te iubesc. Zise incet. Dar nu te pot lasa sa crezi ca ce mi se intampla este din vina ta..nu vreau sa crezi ca te folosesti de mine ca nu este adevarat.

Eu te iubesc. Sper ca ma vei intelege…

Nu iti cer nimic decat 2 cuvinte si imi sunt de ajuns.

Am privit-o cum fata I se lumina pe cand fata mea se intuneca de cele auzite. O facusem sa creada ca ma pot atasa de cineva in asa fel incat sa ii spun ca o iubesc,dar nu stia si nici va afla ca nu voi putea spune acele cuvinte pentru ca nu doresc ca cineva sa mai sufere.

-Elena,nu pot…am spus apropiindu-ma mai mult. Ma privi parca uitata in vorbele mele,eu..

-Te rog sa pleci!

Zise simplu.

Acum imi parea rau de ce spusem dar nu puteam sa imi retrag cuvintele. Nu doream sa ma atasez de o persoana apoi sa o fac sa sufere. Nu puteam. Nu vroiam.

-Pleaca! Fulgera ea!

O priveam mirat. Imi parea atat de rau!

M-am apropiat de ea si i-am sarutat fruntea apoi am privit-o.

Nu se misca decat privea in gol.

Am decis sa plec. Vroiam sa uit ce se intamplase dar stiam ca imi va fi greu.

-Damon! Stiga Caroline urcand scarile. Aaa! Ai fost la Elena? Sa trezit?

Am privit-o apoi mi-am continuat drumul spre curte. Vroiam sa plec si sa nu ma mai intorc pana nu pleca. Stiam cat rau ii voi produce cand va da ochii cu mine. Am privit curtea ce era uriasa.

 

 Chiar daca era o resedinta nu aveam unde sa ma duc. Nu doream decat sa ma izolez de restul populatiei.

Am intrat din nou in casa stiind cum voi face fata suferintei.

another love story. is about you and me.

Capitolul 1. Beautiful monster.

-Ajutor!!

-Nu este nimeni aici! Suntem decat noi 2 ca doi porumbei.

-Ce vrei de la mine…?

Am oftat..

-Ce vreti,de ce imi faci asta,de ce vrei sa ma OMORi!

Ce ar fi sa trecem peste asta..

Iti voi spune doar ca asta vreau!

Am zis si m-am repezit la gatul acesteia. Incepu sa ma impinga dar trupul meu era mult mai puternic decat al ei si am rezistat fara efort.

Mi-am infipt dintii in gatul acesteia si am inceput sa beau din sucul meu preferat.

Incepuse sa planga si sa ma implore.

-Te rog..am bani…

Am inceput sa rad iar gura mea plina cu sangele ei a inspaimantat-o.

-Ce esti?

-Ultimul tau cosmar.

Am zis si am inceput sa o arunc in copacii din padure. Facandu-I trupul sa devina  si mai slabit. Era precum o papusa cand am ridicat-o.

Lacrimi ii curgeau pe obraji.

-Te implor…..

M-am uitat inca o data la fata ce cu cateva minute inainte isi vindea trupul pentru un pumn de bani.

Am zambit si imediat i-am rupt capul.

-Trebuia sa iti gasesti alta meserie.

Am zis oftand.

Inca imi era foame..m-am aplecat si am inceput sa ii sug si restul sangelui.

Nu imi placea cand era “expirat” dar am continuat.

Existau reguli: 1.niciodata sa nu ai 2 victime in acelasi oras in acelasi interval de timp.

Oamenii pe parcursul timpului au devenit mult mai destepti si avand tehnologie.

Existau povestiri cu mine. Eram la capitolul “vampiri” .

Stiiti aceia care umbla pe timp de noapte in  cautarea victimei perfecte, care suge sangele nevinovatilor,acel monstru…bla-bla-bla. Toate acele povestiri erau decat niste minciuni. Puteam merge pet imp de zi,cautam decat sangele celor rai sau neimportanti,si nu eram un monstru…decat un monstru frumos.

M-am ridicat si am parasit-o pe fata acolo in mijlocul padurii.

Politistii aveau sa gaseasca decat un trup in mijlocul paduri devorat de animale.

Si cand va descoperi ce meserie avea..vor crede ca un client a omorat-o batand-o pana si-a dat suflarea..

M-am urcat in masina mea. Si am inceput sa merg spre centrul orasului..

Nu aveam o casa decat o masina, sute de milioane in conturile din toate colturile lumii..nu aveam nici macar nevoie de o masina din cauza puterilor mele..dar era de fatada.

Eram un vampir calator.

Am inceput sa rad aducandu-mi aminte de cuvintele spuse de victima mea.

Era amuzant chiar daca moment era tragic..pentru altii nu pentru mine.

Goneam ca un nebun pe strada pustie.

Am ajuns aproape de iesirea din padure cand unul dintre cauciucuri explodase aproape rasturnand masina..

-Minunat!!

Am tipat..

M-am speriat cand am vazut ca eram tocmai in fata unei case.

-Grozav! Martori!

Am parasit masina indreptandu-ma violent spre casa dorind sa aflu decat daca cineva locuia acolo.

Am ciocanit.

Nu auzeam nimic.

Am incercat sa ascult cu atentie.

Auzeam decat o muzica data foarte incet..la etaj.

Fara sa fac zgomot am sarit in balconul casei.

Cineva era pe pat..daca se uita la ceas dupa ce auzise zgomotul produs va fii un martor foarte important.

Am privit cat mai atent pe geam.

Nu era decat o fata..de  18 de ani ce scria intr-un caiet.

Parea interesata de ce scria sin u de zgomot.

Imediat cineva tipand intrase in camera acesteia speriindu-ma brusc crezand ca venea dupa mine..

Era o femeie mult mai batrana ce tipa la fata. Aceasta nu facea alceva decat sa scrie in continuare in caiet fara sa isi ridice privirea.

Ii smulse caietul din maini si atunci cand aceasta isi ridica privirea parand foarte furioasa. Avea un chip minunat. Persoana ce tipase mai devreme o privea si mai furioasa.

-Hai..tipa tanara. Da! Asta doresti nu?

Haii!

Imediat femeia furioasa ii dadu o palma ce ma putea dobora pe mine dar in minte pe tanara.

Nu o privi.

Femeia pleca. Priveam prin geam ce parea parca o scena desprinsa dintr-un film.

Tanara se ridica si isi ridica de jos caietul ce parea un jurnal.

Se intinse iar pe pat.

Pentru prima data imi parea rau de cineva.

Lacrimi ii incepu sa ii curga pe obraji.

Le sterse parca dorind sa alunga si cele intamplate.

Priveam prin geam parca eram la un film inspirat din viata reala.

Se ridica si a dat drumul la muzica..incepu o melodie ce parea foarte marfa..

BEAUTIFUL MONSTER-

Incepu sa recite stiind versurile.

Parea furioasa.

Asteptam in fata geamului. Nu ma putea vedea. Vroiam sa o faca dar stiam ca dupa va urma sa o omor. Parea hotarata sa moara.

Stinse muzica si se intinse pe pat dupa ce stinse lumina.

Am asteptat un timp pana a adormit. Apoi am intrat in camera ei.

Parea un copil mic in timp ce ii atingeam obrazul moale.

Ma simteam bine in compania ei. Adoram sa stau si o privesc cum dormea.

Si cum vorbea in somn.

Dar ce spune era foarte tragic..striga dupa parinti ei.

Cred ca murisera deoarece spunea ceva nu…nu murii,nu ma parasi.

Stateam pe canapea si o priveam.

Se agita.

-NUUUU! Striga ea.

Am alergat repede si am luat-o de mana.

Imediat se calma. Respira adanc.

Dupa incepu sa rasufle. Dormea iar ca un prunc. Dupa o vreme am inceput sa caut acel caiet.

Vroiam sa aflu cine este.

L-am gasit sub coveltura sa.

Era datat din data de 12 decembrie 1999

Am inceput sa citesc jurnalul chiar daca era interzis si de prost gust sa fac asa ceva.

Dar vroiam decat sa o cunosc mai bine. Ma comportam normal in preajma sa. Nu simteam nevoia aceia de foame in permanenta..probabil pentru ca eram satul.

Am deschis jurnalul,un trandafir era desenat pe prima pagina.

Era un scris obijnuit de mana.

Incepea astfel..

      “Draga Jurnalule.                             

Mama mi-a cumparat acest caiet pentru a scrie in el tot ce imi trece prin minte. Voi incepe sa ma prezint.

Numele meu este Elena Gilbert. Am varsta de 13 ani. Sunt singura la parinti.

Mama mea se numeste Elizabet Gilbert iar tatal meu, Tyler Gilbert.

Invat la scoala “Marcer Lonli” din Anglia.”

Am trecut peste detaliile ce nu dadeau informatii utile.

       “Draga jurnalule.

Nu vreau sa plec. Am locuit in Anglia de cand ma stiu. Nu vreau sa plec.”

Nu intelegeam inca ce se intamplase cu parinti ei.

Trebuia sa scrie despre ei.

Dar alceva imi atrase atentia.

          “Draga  jurnalule.         

Stiu ca am anuntat ca plec la scoala in Mexic dar mama a renuntat la oferta din cauza mea. Stiam ca se va razgandi. Acum trebuie sa plece impreuna cu tata pana in Sud la matusa mea care este bolnava. Trebuie operata. Se vor intoarce repede dar deja le simt lipsa. Au spus ca vor incerca sa ajunga mai devreme.”

Am privit-o.

Respira usor. Se calma-se.

Am dat pagina si am gasit-o goala. Era notata decat data si…nimic..foaia era mototolita si patata. Erau lacrimi.

Am dat in graba paginile si am gasit decat cateva pagini goale.

Apoi o redactare din anul acesta

           “Draga jurnalule.           

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris.  Am gasit jurnalul in cutii. Stau impreuna cu matusa acum. Este o betiva ce nu are grija nici de ea dar in minte de mine. Am 18 ani si ceva.

A trecut ceva timp de la moartea parintilor mei. Judecatorul a hotarat sa raman cu matusa mea. Pe atunci era mai treaza. Era avocata.

Dar dupa ce a fost demisa acum 2 ani a inceput sa bea si sa isi inece amarul.

Si sa ma omoare si pe mine. Pe langa faptul ca eram inchisa in camera mea,batuta si umilita..trebuie sa support decat simplul fapt ca eu nu am murit.

Azi a fost prima mea tentativa de sinucidere. Am incercat sa ma inec..dar am fost salvata de prietena mea..Caroline. Nu ma considerat o proasta si ma inteles… acum nu mai sunt singura.”

Apoi inca o pagina libera si inca una.

Apoi niste desene.

Era un tanar imbracat in haine vechi din timpul meu. Le uram. Si patat cu sange pe fata si pe haina.

Era un desen foarte ciudat. Semana cu mine. Am zambit. Am zis sa mai caut informati utile si am dat peste numele liceului:” Saint Louise”-California.

Si peste pagina ce astazi o scrisese.

                  “draga jurnalule.             

Iar am incercat sa ma sinucid.:))) Dar nu am reusit. Sunt furioasa deoarece Caroline m-a prins si ne-am certat. Nu stie motivul. Este simplu. Vreau sa mor.

Matusa mea iar a baut si ne-am luat la cearta din motivul: de ce bei!! Vrei sa patesti ceva..sa ma lasi singura.

Nu a facut nimic decat a inceput sa urle sa plec din casa ca stie ce este mai bine pentru ea..sa dispar. Am plecat in camera mea dar a venit dupa mine. Mi-a azvarlit jurnalul si a zis ca maine sa plec. Am 18 ani pot pleca.

Si am sa plec. Am sa dispar. A treia oara va fi cu noroc;)”

Acum scria cu o culoare inchisa si mai apasat parca fiind un bilet de ramas bun.

Nu o puteam lasa asa. Imi era mila pentru ea.

Pentru prima data eram coplesit de sentimente pentru alta persoana.

Vroia sa moara? De ce ?

Ma voi muta aici in apropiere…mi-am zis in gand,si o voi ajuta sa mearga mai departe..sa stie ca exista un motiv pentru care sa traiesti.

Capitolul 2. Dark princess.

Am cautat ceva in apropierea casei sale. Dar am gasit decat o casa veche la 2 strazi de ea. Era buna pana gaseam ceva.

M-am folosit de puterea minti pentru a o cumpara repede.

Am fugit la scoala unde m-am inscris fara probleme.

Am cerut dosarul ei si am copiat orele pe care le practica.

Toti ma priveau parca eram un ciudat.

Decat fetele zambira cand am trecut. Ma vroiau sa fiu partenerul lor la un bal.

Am zambit.

O gasca de baieti venira in fata mea.

I-am privit amuzat. Vroiau sa se faca cunoscuti si sa ma puna la punct. Nu vroiau sa le fur iubitele. Am ras.

M-au privit mirati.

-Da? Am zis. Amuzat.

-Esti nou nu?

-Foarte nou.

-Eu sunt Mouse. Este o porecla…

L-am privit neinteresat.

-Imi pare rau baieti dar trebuie sa plec..am cuceriri de facut.

Au ramas muti de uimire cand au auzit.

Am intrat in clasa si am privit prin jur.

Era pe randul de la geam. Privea afara si scria in caiet.

Am vazut ca locul din spatele ei era gol. M-am asezat.

Nici nu ma privi.

-Buna! Am zis eu dupa un timp.

Aceasta intoarse capul. Apoi continua iar sa priveasca pe geam.

Va trebui sa incerc iar.

-Sunt Damon Salvatore. Iar tu esti?

-Elena.

Zise fara sa ma priveasca.

-Sunt nou si nu cunosc..

-Uite…zise intorcandu-se la mine,dar ramase muta de uimire.

-Da? Am zis. Am incercat sa ii citesc gandurile dar nu am vazut nimic.

-Nu incerca sa faci pe “prietenu” cu mine. Nu sunt o persoana care…

-Buna! Esti nou?

Zise o blondina.

-Da. Am zis eu.

-Eu sunt Caroline. Ce s-a intamplat Elena?

Aceasta nu zise nimic decat privea iar pe geam.

-Iart-o..nu este o persoana “sociabila”.

-Nici o problema.

-Cum te numesti..?

-A,scuza-ma..Damon Salvatore.

-Si de unde vi?

-Din Anglia.

Am mintit eu.

Elena intoarse privirea.

-Si Elena tot de acolo a venit…nu-I asa Elena?

Nu zise nimic decat o privea pe Caroline.

-Serios..am zis amuzat.

Din ce parte a tarii.

-Nord! Raspunse Caroline cand Elena deschise gura.

Fata asta nu mai tace?

A locuit acolo cat timp…apoi o privi si dupa ma privi.

A locuit acolo.

-Serios?

Aceasta nu spuse nimic decat ma privi apoi isi intoarse privirea.

Profesorul intra in clasa. Era usor obosit. Citi numele meu dupa o foaie.

-Damon Salvatore!

-Da!

-Salutati-l elevi,el este noul vostru coleg.

Am privit decat spre profesor.

-Sa continuam!

Spuse acesta care ma privi putin suspect.

Oare se vedeam pe chipul meu dispretul care il aveam pentru ca ma aflam acolo?

Elena privea spre tabla fara sa fie atenta…

M-am ridicat pe de locul meu sa ajung la urechea acesteia.

-Deranjeaza atat de mult prezenta mea.

Aceasta se sperie.

-Ce dracu!

Toata clasa acum privea spre noi.

Am zambit.

Am rupt o foaie dintr-un caiet si am scris decat atat:

“Ce ar fi sa fim prieteni?”

I l-am pus pe banca asteptand ca aceasta sa imi raspunda.

Il vedea dar parca ii  era frica sa puna mana.

-Citeste?

Aceasta se intorse putin speriata.

Am privit-o amuzat apoi am zis.

-Te rog!

Se intoarse incet si dupa un timp il citi.

Il tinea in mana parca daca ar fi atins-o ar fi moarta.

Se apleca si scrise.

“Nu te cunosc si nici nu vom avea ocazia”

Stiam la ce se referee dar speram sa isi schimbe opinia.

“De ce?”

Am intrebat-o.

Aceasta ofta.

“Pentru ca stiu eu.”

Am citit si stiam ca nu puteam intr-o singura zi sa ii atrag atentia de la ce era convinsa ca va face.

“Ce ar fi sa incercam macar?

Nu imi mai raspunse.

Ora se termina.

Aceasta se indrepta grabita spre usa. Incerca sa fuga de mine.

-Hei! Nu mi-ai raspuns.

Am zis cand am ajuns langa ea imediat chiar daca era in avantaj.

Ma privi uimita.

-Ai de gand sa ma urmaresti?

-Nu stiu sigur.

Se intoarse si continua sa mearga.

Ok. Stiu ca exagerasem dar aveam nevoie de timp.

Urmatoarele ore am incercat sa ma port normal..chiar daca faceam de fiecare data sa ii cada ceva pe jos pentru a o intoarce spre mine.

-Multumesc!

Zise aceasta.

-Pentru nimic.

Cand ziua se termina m-am gandit sa o invit sa mergem undeva dar aceasta refuza.

-Nu multumesc. Zise repede. Trebuie sa merg undeva.

-Ok poate alta data.

Aceasta pleca repede conducand masina sa micuta spre casa.

Opri la biserica.

Nu stia ca eu eram in spatele ei urmarind-o din teama ca va face vreo prostie.

Am intrat in biserica dar surpriza aceasta ma astepta.

-Nu te-ai saturat sa ma tot urmaresti?

Am ramas uimit. Cum si-a dat seama ca o urmaresc?

-Ce vrei de la mine?

-Pot spune ca nu sunt genul care accepta un refuz.

Aceasta zambi.

-Te rooog. Zise incercand sa plece.

Am prins-o de mana si am incercat sa o opresc.

-Stai..ce ar fi sa facem o plimbare.

-Sa ma gandesc…zise usor. Nu!

Si incerca sa plece.

-Stai..haide chiar atat de rau sunt?

Mergea spre masina fara sa ma priveasca.

-Te invit la masa!

-Nu!

-Mergem unde vrei tu!

Se intoarse si ma privi..

-Ce vrei de la mine…nu sunt ca celelalte,nu sunt frumoasa..de ce vrei atat de mult sa ma inviti undeva?

Am privit-o.

-Esti speciala!

Incepu sa rada.

-Speciala…spunei asta matusi mele.

Zise urcandu-se in masina.

Incerca sa porneasca masina..dar m-am pus in fata botului masini.

-Te rog.

hey:P m-am gandit sa mai scriu inca un fanfic cu Damon deoarece am o gramada de idei:))se pare ca ma inspira;):))le multumesc celor ce imi citesc micile povestiri.sunteti adevarati mei critici:> :*:*
sper ca in curand sa public si cartea mea "Jurnalul pianistei"  :)) este foarte dragut din partea voastra ca ma sustineti si imi iertati greselile:))  scuzele de rigoare. astept mesajele referitoare cu aceasta noua poveste de dragoste....comentati:))criticati-ma!! vreau pareri sincere. Vreau sa ii multumesc unei bune prietene ce imi asculta toate povestile si ma sustine. R. esti o adevarata comoara:) Daca tu nu imi spuneai sa scriu acum aceasta povestire statea scrisa intr-un caiet si pierdut intr-un dulap. Iti multumesc.:*:*:*:* astept mesajele voastre.:*:*:*:*:

capitolul 5

                        Capitolul 5.

Din perspectiva Elenei.

Dumnezeule se intamplase. Ma lasasem prada sentimentelor ce imi dadeau probleme. Le rezorvasem. Il iubeam pe Damon,chiar daca stiam ca pentru el totul era decat o aventura.

Eram in bratele lui sarutandu-i bratele si linia gatului. Se sustinea de corpul meu. Eram acolo,doi oameni ce tocmai facusera ceva interzis dar foarte frumos.

El era primul cu care facusem acest lucru chiar daca existasera o multime inaintea lui. El era singurul care ma facut sa cedez asa de repede.

Se misca si a vrut sa ma paraseasca acolo,dar cu bratele mele i-am dat de inteles ca ma simt bine si vreau sa mai apreciem cea ce sa intamplat.

-Micuta mea,zise punand mainile pe obraji mei si sarutandu-mi gura.

A mai ramas  cateva momente apoi ma parasi. Imi dadu de pe jos camasa si ma lasa sa ma imbrac cu ea.

Deci asta se intampla dupa ce o fata se daruieste celui care il iubeste,o paraseste?

-Fac cafea.Vrei si tu?

Nu zise nimic,decat privea la mine,mai exact la corpul meu.

-Damon? Cum vrei cafeaua?

-Ca inainte.

Am zambit.

Stiam la ce se referee si nu avea nici o legatura cu cafeaua.

M-am apucat sa prepar cafeaua in timp ce cautam ce imi trebuia pentru o cafea, gasisem zahar,cafea dar nici un ibric.

Amuzant.

-Damon? Stii cumva unde este un ibric?

-Imediat.

Si veni langa mine cautand in sertare. Gasise unul.

-Mersi. Am zis intorcandu-ma brusc cu spatele la el. Imi era rusine de privirea lui. Ma facea sa turbez de placere si vroiam sa ajung acasa si teafara.

-Elena?

-Da? Am zis tot cu spatele la el.

Nu zise nimic decat astepta ca eu sa ma intorc dar refuzam cu incapatanare.

-Te poti intoarce,te rog.

Incet m-am intors dar privirea mea era in podea numarand dungile.

Ma apuca de barbie, dar refuzam sa ma uit. Intr-un final l-am privit iar zambetul lui aparu pe buze.

Era periculos de sexi.

Nu zise nimic,decat incepu iarasi sa imi devoreze buzele. Parca vroia sa ma pedepseasca,aducandu-mi aminte ce peste 2 luni il voi pierde.

Dece de fiecare data sarutul sau ma facea s ail doresc si mai mult,sa il vreau iar in interiorul meu.

-Daca o tinem tot asa vom ajunge sa orbim. Am zis razand.

-Eu stiam ca daca nu o faci prea des ajungi sa orbesti.

Am inceput sa rad.

-Atunci cum putem sa facem sa nu ajungem la orbire. L-am intrebat.

-Pai ar fii decat o solutie,zise punand stapanire pe gura mea inca o data.

Esti o mica vrajitoare,zise el,ma faci sa te vreau in fiecare minut,fiecare secunda.

-Atunci daca tot sunt o vrajitoare,una buna sper..

-Buna rau. Zise zambind.

-Poate voi face o vraja sa ma vrei toata viata,si fara mine sa te simti foarte singur,sa te plictisesti de altele.

-Sa nu ma bestemi,minunata vrajitoare.

-Nu pot,nu pot blestema decat persoanele care imi fac rau,dar tu ma faci sa ma simt bine,asa ca…am zis ridicand bratele sper gatul lui tragandu-l mai aproape de mine,sarutandu-I minunatele buze pline,si mangaindu-I parul fin.

-Te vreau,zise incet.

Nu am raspuns.

-Te mai vreau inca odata,vreau sa te simt cum corpul tau se simte cand ma primeste in el,zise privind ochii mei. Vreau sa te gust,vreau sa fac dragoste cu gura ta dulce,te vreau.

Il priveam uimita. Nu stiam ce sa ii raspund dar m-am hotarat sa incerc.

-Pai poti sa ma ai.

Si in clipa urmatoare se repezi la gura mea precum un animal scapat din cusca.

Oprii aragazul si in bratele lui ma duse la dormitor,unde inca un sir de amintiri minunate mi se vor intipari in minte.

M-am trezit simtind privirea lui cercetandu-mi trupul.

Am deschis ochii si l-am vazut cum statea acolo,imbracat decat intr-o pereche de blugi taiati. Imi privea trupul gol.

Zambi cand observase ca ma trezisem.

-Buna dimineata soare.

Zise el zambind.

-Ai dormit bine?

-Da,dar tu dece te-ai trezit,am zis indreptandu-mi spatele,apoi mi-am dat seama ca nu aveam nimic pe mine. Am tras incet de cearceaf.

-De ce iti acoperi trupul? Este minunat.

Nu am zis nimic decat am zambit.

-Nu mi-ai zis dece te-ai trezit? L-am intrebat zambind.

El se ridica si incepu sa se miste prin camera.

-Vremea,sa calmat. Zise incet, aseara nu a mai plouat,asa ca putem circula.

Parca un cutit imi strapunse inima. Am privit in jos,distractia se terminase,acum ne intorceam la realitate.

-Hei,stai calma eu inca te mai vreau,zise zambind.

-Nu e vorba de asta,i-am raspuns,

-Atunci?

Nu i-am raspuns imediat. El se aseza langa mine pe pat,incepu sa ma stranga in brate,ce minunat era. Se intinse pe pat,tragandu-ma deasupra lui.

-Deci?

M-am intins pe corpul lui si acum ochii mei erau la acelasi nivel cu cei ai sai.

-Ne intoarcem la realitate,asta e problema.

-De asta iti faceai griji?

Incepu sa rada. Ma trase spre gura lui si imi mangaia parul ravasit. Cred ca eram oribila,dar nimic nu mai conta cand el se afla aici langa mine,era greu sa ignore dar nimic nu mai putea fi ca inainte.

Era precum cenusareasa isi pierde pantoful iar printul nu mai alearga dupa ea,dand de el.

-De ce ne facem griji pentru ziua de maine?

-Nu stiu,dar macar stiu ca va veni,iar necunoscutul ma sperie.

-Ai incredere in mine nu?

-In acest moment esti singurul in care am avut atata incredere. Am soptit.

-Nici nu stii ce bucuros ma faci,zise uitandu-se in ochii mei.

Am zambit.

Cat de frumos era. Si in acel moment era al meu.

Incet ma tras spre el si a inceput sa ma sarute. Nu ne plictiseam unul de altul,ne doream in fiecare moment,si mai mult.

Stateam imbratisati si ascultam linistea ce se lasase afara, incepuse sa cante pasarelele, dar nu le puteam recunoaste cand in urechii imi rasuna decat respiratia sa,si simteam decat mangaierea sa in par.

-De ce nu putem sa mai stam? L-am intrebat incet.

Imi saruta parul apoi imi raspunse.

-Vor deveni ingrijorati,si cred ca oricum sunt,zise oftand greu.

Avea dreptate. Cu siguranta,Coraline era ingrijorata,iar bunica Sabrina sigur era foarte foarte ingrijorata.

Nu meritau asta. Macar daca ii puteam anunta,dar asta este. Povestile au si un sfarsit nu?

Simteam cum trupul sau se foia pentru al avea pe al meu si mai aproape.

Mana lui se afla posesor pe sanul meu iar cu cealalta mangaia curba soldului,apoi abdomenul, apoi si mai jos, atingand miezul ascuns,facandu-l sa se umfle sub atingerea lui. Se juca cu el,facandu-ma sa ma misca, lasandu-l sa patrunda si mai adanc, sa explore ce nici in visele mele nu credeam ca exista o asemenea placere.

Ma uimeau miscarile lui,devenind mult mai intense,m-am intors spre el,privind in ochii lui albastrii. Incet i-am sarutat buzele,sarutul devenind mai profund mai intim mult mai minunat.

Ma ridica deasupra lui,m-am aplecat incet si i-am sarutat linia gatului mergand mai jos, sarutand la intamplare,managaind trupul perfect,jucandu-ma cu parul sau de pe piept. M-am indreptat spre sfarcurile sale,muscandu-le,jucandu-ma cu ele.

El nu mai suporta sa stea si sa priveasca,si incepu sa se joace cu sanii mei , tragand de ei,facandu-ma sa tresar de durere dar si de placere.

M-am asezat mai bine,inconjurandu-l cu coapsele.

Totul parea desprins din filme,periculos de frumos,si sexi.

Incepusem sa ma misc imediat ce il simtisem din nou in mine,trecand ca un ciclon prin corp, simtindu-l.

Era barca mea de salvare atunci cand ma simteam singura. Imi implinea toate visele, si nu numai.

Ne multumeam hranindu-ne cu trupurile noastre.

In mai putin de o ora toata aventura noastra se va sfarsi,dar nu imi va parea rau,deoarece invatasem ceva,sa imi respect dorintele.

Vroiam ca acest basm sa mai dureze,dar nu se putea. Mai devreme sau mai tarziu trebuia ca unul dintre noi sa se ridice si am zis ca mai bine o fac eu,decat sa stiu ca el se va ridica si sa il privesc pe el cum pleaca.

Am inceput sa caut hainele. Damon se ridicase acum si ma privea cum ma agit cautand rochia. Nu zicea nimic decat privea.

M-am oprit si l-am privit,acuzandu-l. Camasa sa era chiar la picioarele mele,am luat-o si am aruncat-o spre el. Aceasta in nimeri direct in cap. Am inceput sa rad,acesta se ridica violent din pat si incepu sa ma alerge prin casa goala. Ma prinse tragandu-ma de haine si obligandu-ma sa ma intorc brusc. M-am intors si l-am sarutat, mangandu-I cu degetele obrazul.

-Va trebui sa mergem,Damon.

Acesta isi indrepta spatele,si ma privi.

Isi puse camasa si isi indrepta spatele.

Parea serios.

-Ai dreptate,zise incet,defapt ai dreptate cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ce spunea nu avea logica. Privirea lui ma facea sa ma simt jenata.

-Bine,cred ca putem merge. Am zis incet privind prin camera. Nu uitasem nimic. Defapt era prima plecare fara haine,sau mai exact aici era  ocupatia Carolinei.

Am deschis usa,si am realizat ca timpul urat trecuse.

Mergeam incet unul langa altul, privind uimiti cum nu puteam discuta despre nimic chiar daca intre noi se intamplase multe.

Ne apropiam cu pasi repezi de resedinta. Era minunat acel sentiment de singuranta.

Am observat o masina parcata in fata resedintei si imediat am recunoscut-o ca fiind a fratelui meu.

-Dean,ce cauta aici trebuia sa fie plecat in calatorie.

Am privit spre Damon ce parea putin mirat. Minunat.

Usa se deschise si in cale iesi Caroline,care parea foarte suparata.

-Elena,unde ai fost? Am fost foarte ingrijorati. Zise mai mult tipand. Am crezut ca ai patit ceva. Damon ce sa intamplat?

Unde ati fost?

Parea foarte suparata si obosita.

-Scuza-ne Caroline,dar furtuna ne-a prins, si am ramas la cabana.

-Bine,vino repede fratele tau te cauta.

-Dean? Ce cauta aici? L-ai chemat?

-Vino. Zise tragandu-ma dupa ea prin holul mare si intrand in camera mare ce servea a sufragerie.

Atunci l-am vazut,Dumnezeule cat de mult semana cu tatal nostru. Zambi cand ma vazu.

-Surioara mea. Zise venind spre mine. Ce ti s-a intamplat?

Ma lua in brate.

-Ce dor mi-a fost de tine. Am zis stranganu-l in brate.

Ai crescut. Am zis indepartand lacrima din coltul ochiului.

-A trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut,adevarat,dar nu m-am schimbat.

-Esti mai matur,am zis privind spre trupul sau dezvoltat.

-Iar tu o tanara domnisoara. Zise razand.

-Dragi mei,acesta este fratele meu Dean.

-Salutare. Zise razand.

-Bunica Sabrina,am zis aratand spre ea, Caroline pe care cu siguranta o cunosti,am zambit spre ea,parea uimita,Damon,nepotul Bunici Sabrina,el zambi la oaspete intinzant prietenos mana,si stranepoti Sara si Marc,acestia zambira.

Ei sunt prieteni mei,am zis aratand spre ei.

El zambi.

-Deci cu ce ocazie pe la noi? Am zis razand.

-Pai daca e putem discuta mai tarziu,zise uitandu-se la cei stransi.

-Sigur.

-Dean,ai dori un pahar de limonada. Zise galanta bunica Sabrina.

-Sigur,zise zambind Dean,incercand sa fie cat se poate de dragut.

-Probabil ca toti doriti,asa ca vin imediat.zise razand bunica.

Dean se aseza pe fotoliu iar eu in fata lui,Damon statea in picioare sprijinit de unul dintre stalpi in stilul vechi. Ma analiza atat pe mine dar si pe Dean. Caroline se aseza pe canapea aproape de mine.

-Imediat vin si bauturile noastre,zise intrand bunica.

-Vreau acum sa stiu ce sa mai intamplat..l-am intrebat.

-Nimic totul merge bine…Elena motivul pentru care astazi sunt aici este… dar se opri cand servitoarea intra cu tavile pline de bauturi dar si de dulciuri. Parca eram in tara dulciurilor.

Le aseza minunat pe masa apoi pleca…

Nu am rezistat sa nu i-au un biscuite.

-Este?

-Vreau sa te invit la nunta. Nunta mea.