capitolul 5

                        Capitolul 5.

Din perspectiva Elenei.

Dumnezeule se intamplase. Ma lasasem prada sentimentelor ce imi dadeau probleme. Le rezorvasem. Il iubeam pe Damon,chiar daca stiam ca pentru el totul era decat o aventura.

Eram in bratele lui sarutandu-i bratele si linia gatului. Se sustinea de corpul meu. Eram acolo,doi oameni ce tocmai facusera ceva interzis dar foarte frumos.

El era primul cu care facusem acest lucru chiar daca existasera o multime inaintea lui. El era singurul care ma facut sa cedez asa de repede.

Se misca si a vrut sa ma paraseasca acolo,dar cu bratele mele i-am dat de inteles ca ma simt bine si vreau sa mai apreciem cea ce sa intamplat.

-Micuta mea,zise punand mainile pe obraji mei si sarutandu-mi gura.

A mai ramas  cateva momente apoi ma parasi. Imi dadu de pe jos camasa si ma lasa sa ma imbrac cu ea.

Deci asta se intampla dupa ce o fata se daruieste celui care il iubeste,o paraseste?

-Fac cafea.Vrei si tu?

Nu zise nimic,decat privea la mine,mai exact la corpul meu.

-Damon? Cum vrei cafeaua?

-Ca inainte.

Am zambit.

Stiam la ce se referee si nu avea nici o legatura cu cafeaua.

M-am apucat sa prepar cafeaua in timp ce cautam ce imi trebuia pentru o cafea, gasisem zahar,cafea dar nici un ibric.

Amuzant.

-Damon? Stii cumva unde este un ibric?

-Imediat.

Si veni langa mine cautand in sertare. Gasise unul.

-Mersi. Am zis intorcandu-ma brusc cu spatele la el. Imi era rusine de privirea lui. Ma facea sa turbez de placere si vroiam sa ajung acasa si teafara.

-Elena?

-Da? Am zis tot cu spatele la el.

Nu zise nimic decat astepta ca eu sa ma intorc dar refuzam cu incapatanare.

-Te poti intoarce,te rog.

Incet m-am intors dar privirea mea era in podea numarand dungile.

Ma apuca de barbie, dar refuzam sa ma uit. Intr-un final l-am privit iar zambetul lui aparu pe buze.

Era periculos de sexi.

Nu zise nimic,decat incepu iarasi sa imi devoreze buzele. Parca vroia sa ma pedepseasca,aducandu-mi aminte ce peste 2 luni il voi pierde.

Dece de fiecare data sarutul sau ma facea s ail doresc si mai mult,sa il vreau iar in interiorul meu.

-Daca o tinem tot asa vom ajunge sa orbim. Am zis razand.

-Eu stiam ca daca nu o faci prea des ajungi sa orbesti.

Am inceput sa rad.

-Atunci cum putem sa facem sa nu ajungem la orbire. L-am intrebat.

-Pai ar fii decat o solutie,zise punand stapanire pe gura mea inca o data.

Esti o mica vrajitoare,zise el,ma faci sa te vreau in fiecare minut,fiecare secunda.

-Atunci daca tot sunt o vrajitoare,una buna sper..

-Buna rau. Zise zambind.

-Poate voi face o vraja sa ma vrei toata viata,si fara mine sa te simti foarte singur,sa te plictisesti de altele.

-Sa nu ma bestemi,minunata vrajitoare.

-Nu pot,nu pot blestema decat persoanele care imi fac rau,dar tu ma faci sa ma simt bine,asa ca…am zis ridicand bratele sper gatul lui tragandu-l mai aproape de mine,sarutandu-I minunatele buze pline,si mangaindu-I parul fin.

-Te vreau,zise incet.

Nu am raspuns.

-Te mai vreau inca odata,vreau sa te simt cum corpul tau se simte cand ma primeste in el,zise privind ochii mei. Vreau sa te gust,vreau sa fac dragoste cu gura ta dulce,te vreau.

Il priveam uimita. Nu stiam ce sa ii raspund dar m-am hotarat sa incerc.

-Pai poti sa ma ai.

Si in clipa urmatoare se repezi la gura mea precum un animal scapat din cusca.

Oprii aragazul si in bratele lui ma duse la dormitor,unde inca un sir de amintiri minunate mi se vor intipari in minte.

M-am trezit simtind privirea lui cercetandu-mi trupul.

Am deschis ochii si l-am vazut cum statea acolo,imbracat decat intr-o pereche de blugi taiati. Imi privea trupul gol.

Zambi cand observase ca ma trezisem.

-Buna dimineata soare.

Zise el zambind.

-Ai dormit bine?

-Da,dar tu dece te-ai trezit,am zis indreptandu-mi spatele,apoi mi-am dat seama ca nu aveam nimic pe mine. Am tras incet de cearceaf.

-De ce iti acoperi trupul? Este minunat.

Nu am zis nimic decat am zambit.

-Nu mi-ai zis dece te-ai trezit? L-am intrebat zambind.

El se ridica si incepu sa se miste prin camera.

-Vremea,sa calmat. Zise incet, aseara nu a mai plouat,asa ca putem circula.

Parca un cutit imi strapunse inima. Am privit in jos,distractia se terminase,acum ne intorceam la realitate.

-Hei,stai calma eu inca te mai vreau,zise zambind.

-Nu e vorba de asta,i-am raspuns,

-Atunci?

Nu i-am raspuns imediat. El se aseza langa mine pe pat,incepu sa ma stranga in brate,ce minunat era. Se intinse pe pat,tragandu-ma deasupra lui.

-Deci?

M-am intins pe corpul lui si acum ochii mei erau la acelasi nivel cu cei ai sai.

-Ne intoarcem la realitate,asta e problema.

-De asta iti faceai griji?

Incepu sa rada. Ma trase spre gura lui si imi mangaia parul ravasit. Cred ca eram oribila,dar nimic nu mai conta cand el se afla aici langa mine,era greu sa ignore dar nimic nu mai putea fi ca inainte.

Era precum cenusareasa isi pierde pantoful iar printul nu mai alearga dupa ea,dand de el.

-De ce ne facem griji pentru ziua de maine?

-Nu stiu,dar macar stiu ca va veni,iar necunoscutul ma sperie.

-Ai incredere in mine nu?

-In acest moment esti singurul in care am avut atata incredere. Am soptit.

-Nici nu stii ce bucuros ma faci,zise uitandu-se in ochii mei.

Am zambit.

Cat de frumos era. Si in acel moment era al meu.

Incet ma tras spre el si a inceput sa ma sarute. Nu ne plictiseam unul de altul,ne doream in fiecare moment,si mai mult.

Stateam imbratisati si ascultam linistea ce se lasase afara, incepuse sa cante pasarelele, dar nu le puteam recunoaste cand in urechii imi rasuna decat respiratia sa,si simteam decat mangaierea sa in par.

-De ce nu putem sa mai stam? L-am intrebat incet.

Imi saruta parul apoi imi raspunse.

-Vor deveni ingrijorati,si cred ca oricum sunt,zise oftand greu.

Avea dreptate. Cu siguranta,Coraline era ingrijorata,iar bunica Sabrina sigur era foarte foarte ingrijorata.

Nu meritau asta. Macar daca ii puteam anunta,dar asta este. Povestile au si un sfarsit nu?

Simteam cum trupul sau se foia pentru al avea pe al meu si mai aproape.

Mana lui se afla posesor pe sanul meu iar cu cealalta mangaia curba soldului,apoi abdomenul, apoi si mai jos, atingand miezul ascuns,facandu-l sa se umfle sub atingerea lui. Se juca cu el,facandu-ma sa ma misca, lasandu-l sa patrunda si mai adanc, sa explore ce nici in visele mele nu credeam ca exista o asemenea placere.

Ma uimeau miscarile lui,devenind mult mai intense,m-am intors spre el,privind in ochii lui albastrii. Incet i-am sarutat buzele,sarutul devenind mai profund mai intim mult mai minunat.

Ma ridica deasupra lui,m-am aplecat incet si i-am sarutat linia gatului mergand mai jos, sarutand la intamplare,managaind trupul perfect,jucandu-ma cu parul sau de pe piept. M-am indreptat spre sfarcurile sale,muscandu-le,jucandu-ma cu ele.

El nu mai suporta sa stea si sa priveasca,si incepu sa se joace cu sanii mei , tragand de ei,facandu-ma sa tresar de durere dar si de placere.

M-am asezat mai bine,inconjurandu-l cu coapsele.

Totul parea desprins din filme,periculos de frumos,si sexi.

Incepusem sa ma misc imediat ce il simtisem din nou in mine,trecand ca un ciclon prin corp, simtindu-l.

Era barca mea de salvare atunci cand ma simteam singura. Imi implinea toate visele, si nu numai.

Ne multumeam hranindu-ne cu trupurile noastre.

In mai putin de o ora toata aventura noastra se va sfarsi,dar nu imi va parea rau,deoarece invatasem ceva,sa imi respect dorintele.

Vroiam ca acest basm sa mai dureze,dar nu se putea. Mai devreme sau mai tarziu trebuia ca unul dintre noi sa se ridice si am zis ca mai bine o fac eu,decat sa stiu ca el se va ridica si sa il privesc pe el cum pleaca.

Am inceput sa caut hainele. Damon se ridicase acum si ma privea cum ma agit cautand rochia. Nu zicea nimic decat privea.

M-am oprit si l-am privit,acuzandu-l. Camasa sa era chiar la picioarele mele,am luat-o si am aruncat-o spre el. Aceasta in nimeri direct in cap. Am inceput sa rad,acesta se ridica violent din pat si incepu sa ma alerge prin casa goala. Ma prinse tragandu-ma de haine si obligandu-ma sa ma intorc brusc. M-am intors si l-am sarutat, mangandu-I cu degetele obrazul.

-Va trebui sa mergem,Damon.

Acesta isi indrepta spatele,si ma privi.

Isi puse camasa si isi indrepta spatele.

Parea serios.

-Ai dreptate,zise incet,defapt ai dreptate cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ce spunea nu avea logica. Privirea lui ma facea sa ma simt jenata.

-Bine,cred ca putem merge. Am zis incet privind prin camera. Nu uitasem nimic. Defapt era prima plecare fara haine,sau mai exact aici era  ocupatia Carolinei.

Am deschis usa,si am realizat ca timpul urat trecuse.

Mergeam incet unul langa altul, privind uimiti cum nu puteam discuta despre nimic chiar daca intre noi se intamplase multe.

Ne apropiam cu pasi repezi de resedinta. Era minunat acel sentiment de singuranta.

Am observat o masina parcata in fata resedintei si imediat am recunoscut-o ca fiind a fratelui meu.

-Dean,ce cauta aici trebuia sa fie plecat in calatorie.

Am privit spre Damon ce parea putin mirat. Minunat.

Usa se deschise si in cale iesi Caroline,care parea foarte suparata.

-Elena,unde ai fost? Am fost foarte ingrijorati. Zise mai mult tipand. Am crezut ca ai patit ceva. Damon ce sa intamplat?

Unde ati fost?

Parea foarte suparata si obosita.

-Scuza-ne Caroline,dar furtuna ne-a prins, si am ramas la cabana.

-Bine,vino repede fratele tau te cauta.

-Dean? Ce cauta aici? L-ai chemat?

-Vino. Zise tragandu-ma dupa ea prin holul mare si intrand in camera mare ce servea a sufragerie.

Atunci l-am vazut,Dumnezeule cat de mult semana cu tatal nostru. Zambi cand ma vazu.

-Surioara mea. Zise venind spre mine. Ce ti s-a intamplat?

Ma lua in brate.

-Ce dor mi-a fost de tine. Am zis stranganu-l in brate.

Ai crescut. Am zis indepartand lacrima din coltul ochiului.

-A trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut,adevarat,dar nu m-am schimbat.

-Esti mai matur,am zis privind spre trupul sau dezvoltat.

-Iar tu o tanara domnisoara. Zise razand.

-Dragi mei,acesta este fratele meu Dean.

-Salutare. Zise razand.

-Bunica Sabrina,am zis aratand spre ea, Caroline pe care cu siguranta o cunosti,am zambit spre ea,parea uimita,Damon,nepotul Bunici Sabrina,el zambi la oaspete intinzant prietenos mana,si stranepoti Sara si Marc,acestia zambira.

Ei sunt prieteni mei,am zis aratand spre ei.

El zambi.

-Deci cu ce ocazie pe la noi? Am zis razand.

-Pai daca e putem discuta mai tarziu,zise uitandu-se la cei stransi.

-Sigur.

-Dean,ai dori un pahar de limonada. Zise galanta bunica Sabrina.

-Sigur,zise zambind Dean,incercand sa fie cat se poate de dragut.

-Probabil ca toti doriti,asa ca vin imediat.zise razand bunica.

Dean se aseza pe fotoliu iar eu in fata lui,Damon statea in picioare sprijinit de unul dintre stalpi in stilul vechi. Ma analiza atat pe mine dar si pe Dean. Caroline se aseza pe canapea aproape de mine.

-Imediat vin si bauturile noastre,zise intrand bunica.

-Vreau acum sa stiu ce sa mai intamplat..l-am intrebat.

-Nimic totul merge bine…Elena motivul pentru care astazi sunt aici este… dar se opri cand servitoarea intra cu tavile pline de bauturi dar si de dulciuri. Parca eram in tara dulciurilor.

Le aseza minunat pe masa apoi pleca…

Nu am rezistat sa nu i-au un biscuite.

-Este?

-Vreau sa te invit la nunta. Nunta mea.