another love story. is about you and me.

Capitolul 1. Beautiful monster.

-Ajutor!!

-Nu este nimeni aici! Suntem decat noi 2 ca doi porumbei.

-Ce vrei de la mine…?

Am oftat..

-Ce vreti,de ce imi faci asta,de ce vrei sa ma OMORi!

Ce ar fi sa trecem peste asta..

Iti voi spune doar ca asta vreau!

Am zis si m-am repezit la gatul acesteia. Incepu sa ma impinga dar trupul meu era mult mai puternic decat al ei si am rezistat fara efort.

Mi-am infipt dintii in gatul acesteia si am inceput sa beau din sucul meu preferat.

Incepuse sa planga si sa ma implore.

-Te rog..am bani…

Am inceput sa rad iar gura mea plina cu sangele ei a inspaimantat-o.

-Ce esti?

-Ultimul tau cosmar.

Am zis si am inceput sa o arunc in copacii din padure. Facandu-I trupul sa devina  si mai slabit. Era precum o papusa cand am ridicat-o.

Lacrimi ii curgeau pe obraji.

-Te implor…..

M-am uitat inca o data la fata ce cu cateva minute inainte isi vindea trupul pentru un pumn de bani.

Am zambit si imediat i-am rupt capul.

-Trebuia sa iti gasesti alta meserie.

Am zis oftand.

Inca imi era foame..m-am aplecat si am inceput sa ii sug si restul sangelui.

Nu imi placea cand era “expirat” dar am continuat.

Existau reguli: 1.niciodata sa nu ai 2 victime in acelasi oras in acelasi interval de timp.

Oamenii pe parcursul timpului au devenit mult mai destepti si avand tehnologie.

Existau povestiri cu mine. Eram la capitolul “vampiri” .

Stiiti aceia care umbla pe timp de noapte in  cautarea victimei perfecte, care suge sangele nevinovatilor,acel monstru…bla-bla-bla. Toate acele povestiri erau decat niste minciuni. Puteam merge pet imp de zi,cautam decat sangele celor rai sau neimportanti,si nu eram un monstru…decat un monstru frumos.

M-am ridicat si am parasit-o pe fata acolo in mijlocul padurii.

Politistii aveau sa gaseasca decat un trup in mijlocul paduri devorat de animale.

Si cand va descoperi ce meserie avea..vor crede ca un client a omorat-o batand-o pana si-a dat suflarea..

M-am urcat in masina mea. Si am inceput sa merg spre centrul orasului..

Nu aveam o casa decat o masina, sute de milioane in conturile din toate colturile lumii..nu aveam nici macar nevoie de o masina din cauza puterilor mele..dar era de fatada.

Eram un vampir calator.

Am inceput sa rad aducandu-mi aminte de cuvintele spuse de victima mea.

Era amuzant chiar daca moment era tragic..pentru altii nu pentru mine.

Goneam ca un nebun pe strada pustie.

Am ajuns aproape de iesirea din padure cand unul dintre cauciucuri explodase aproape rasturnand masina..

-Minunat!!

Am tipat..

M-am speriat cand am vazut ca eram tocmai in fata unei case.

-Grozav! Martori!

Am parasit masina indreptandu-ma violent spre casa dorind sa aflu decat daca cineva locuia acolo.

Am ciocanit.

Nu auzeam nimic.

Am incercat sa ascult cu atentie.

Auzeam decat o muzica data foarte incet..la etaj.

Fara sa fac zgomot am sarit in balconul casei.

Cineva era pe pat..daca se uita la ceas dupa ce auzise zgomotul produs va fii un martor foarte important.

Am privit cat mai atent pe geam.

Nu era decat o fata..de  18 de ani ce scria intr-un caiet.

Parea interesata de ce scria sin u de zgomot.

Imediat cineva tipand intrase in camera acesteia speriindu-ma brusc crezand ca venea dupa mine..

Era o femeie mult mai batrana ce tipa la fata. Aceasta nu facea alceva decat sa scrie in continuare in caiet fara sa isi ridice privirea.

Ii smulse caietul din maini si atunci cand aceasta isi ridica privirea parand foarte furioasa. Avea un chip minunat. Persoana ce tipase mai devreme o privea si mai furioasa.

-Hai..tipa tanara. Da! Asta doresti nu?

Haii!

Imediat femeia furioasa ii dadu o palma ce ma putea dobora pe mine dar in minte pe tanara.

Nu o privi.

Femeia pleca. Priveam prin geam ce parea parca o scena desprinsa dintr-un film.

Tanara se ridica si isi ridica de jos caietul ce parea un jurnal.

Se intinse iar pe pat.

Pentru prima data imi parea rau de cineva.

Lacrimi ii incepu sa ii curga pe obraji.

Le sterse parca dorind sa alunga si cele intamplate.

Priveam prin geam parca eram la un film inspirat din viata reala.

Se ridica si a dat drumul la muzica..incepu o melodie ce parea foarte marfa..

BEAUTIFUL MONSTER-

Incepu sa recite stiind versurile.

Parea furioasa.

Asteptam in fata geamului. Nu ma putea vedea. Vroiam sa o faca dar stiam ca dupa va urma sa o omor. Parea hotarata sa moara.

Stinse muzica si se intinse pe pat dupa ce stinse lumina.

Am asteptat un timp pana a adormit. Apoi am intrat in camera ei.

Parea un copil mic in timp ce ii atingeam obrazul moale.

Ma simteam bine in compania ei. Adoram sa stau si o privesc cum dormea.

Si cum vorbea in somn.

Dar ce spune era foarte tragic..striga dupa parinti ei.

Cred ca murisera deoarece spunea ceva nu…nu murii,nu ma parasi.

Stateam pe canapea si o priveam.

Se agita.

-NUUUU! Striga ea.

Am alergat repede si am luat-o de mana.

Imediat se calma. Respira adanc.

Dupa incepu sa rasufle. Dormea iar ca un prunc. Dupa o vreme am inceput sa caut acel caiet.

Vroiam sa aflu cine este.

L-am gasit sub coveltura sa.

Era datat din data de 12 decembrie 1999

Am inceput sa citesc jurnalul chiar daca era interzis si de prost gust sa fac asa ceva.

Dar vroiam decat sa o cunosc mai bine. Ma comportam normal in preajma sa. Nu simteam nevoia aceia de foame in permanenta..probabil pentru ca eram satul.

Am deschis jurnalul,un trandafir era desenat pe prima pagina.

Era un scris obijnuit de mana.

Incepea astfel..

      “Draga Jurnalule.                             

Mama mi-a cumparat acest caiet pentru a scrie in el tot ce imi trece prin minte. Voi incepe sa ma prezint.

Numele meu este Elena Gilbert. Am varsta de 13 ani. Sunt singura la parinti.

Mama mea se numeste Elizabet Gilbert iar tatal meu, Tyler Gilbert.

Invat la scoala “Marcer Lonli” din Anglia.”

Am trecut peste detaliile ce nu dadeau informatii utile.

       “Draga jurnalule.

Nu vreau sa plec. Am locuit in Anglia de cand ma stiu. Nu vreau sa plec.”

Nu intelegeam inca ce se intamplase cu parinti ei.

Trebuia sa scrie despre ei.

Dar alceva imi atrase atentia.

          “Draga  jurnalule.         

Stiu ca am anuntat ca plec la scoala in Mexic dar mama a renuntat la oferta din cauza mea. Stiam ca se va razgandi. Acum trebuie sa plece impreuna cu tata pana in Sud la matusa mea care este bolnava. Trebuie operata. Se vor intoarce repede dar deja le simt lipsa. Au spus ca vor incerca sa ajunga mai devreme.”

Am privit-o.

Respira usor. Se calma-se.

Am dat pagina si am gasit-o goala. Era notata decat data si…nimic..foaia era mototolita si patata. Erau lacrimi.

Am dat in graba paginile si am gasit decat cateva pagini goale.

Apoi o redactare din anul acesta

           “Draga jurnalule.           

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris.  Am gasit jurnalul in cutii. Stau impreuna cu matusa acum. Este o betiva ce nu are grija nici de ea dar in minte de mine. Am 18 ani si ceva.

A trecut ceva timp de la moartea parintilor mei. Judecatorul a hotarat sa raman cu matusa mea. Pe atunci era mai treaza. Era avocata.

Dar dupa ce a fost demisa acum 2 ani a inceput sa bea si sa isi inece amarul.

Si sa ma omoare si pe mine. Pe langa faptul ca eram inchisa in camera mea,batuta si umilita..trebuie sa support decat simplul fapt ca eu nu am murit.

Azi a fost prima mea tentativa de sinucidere. Am incercat sa ma inec..dar am fost salvata de prietena mea..Caroline. Nu ma considerat o proasta si ma inteles… acum nu mai sunt singura.”

Apoi inca o pagina libera si inca una.

Apoi niste desene.

Era un tanar imbracat in haine vechi din timpul meu. Le uram. Si patat cu sange pe fata si pe haina.

Era un desen foarte ciudat. Semana cu mine. Am zambit. Am zis sa mai caut informati utile si am dat peste numele liceului:” Saint Louise”-California.

Si peste pagina ce astazi o scrisese.

                  “draga jurnalule.             

Iar am incercat sa ma sinucid.:))) Dar nu am reusit. Sunt furioasa deoarece Caroline m-a prins si ne-am certat. Nu stie motivul. Este simplu. Vreau sa mor.

Matusa mea iar a baut si ne-am luat la cearta din motivul: de ce bei!! Vrei sa patesti ceva..sa ma lasi singura.

Nu a facut nimic decat a inceput sa urle sa plec din casa ca stie ce este mai bine pentru ea..sa dispar. Am plecat in camera mea dar a venit dupa mine. Mi-a azvarlit jurnalul si a zis ca maine sa plec. Am 18 ani pot pleca.

Si am sa plec. Am sa dispar. A treia oara va fi cu noroc;)”

Acum scria cu o culoare inchisa si mai apasat parca fiind un bilet de ramas bun.

Nu o puteam lasa asa. Imi era mila pentru ea.

Pentru prima data eram coplesit de sentimente pentru alta persoana.

Vroia sa moara? De ce ?

Ma voi muta aici in apropiere…mi-am zis in gand,si o voi ajuta sa mearga mai departe..sa stie ca exista un motiv pentru care sa traiesti.

Capitolul 2. Dark princess.

Am cautat ceva in apropierea casei sale. Dar am gasit decat o casa veche la 2 strazi de ea. Era buna pana gaseam ceva.

M-am folosit de puterea minti pentru a o cumpara repede.

Am fugit la scoala unde m-am inscris fara probleme.

Am cerut dosarul ei si am copiat orele pe care le practica.

Toti ma priveau parca eram un ciudat.

Decat fetele zambira cand am trecut. Ma vroiau sa fiu partenerul lor la un bal.

Am zambit.

O gasca de baieti venira in fata mea.

I-am privit amuzat. Vroiau sa se faca cunoscuti si sa ma puna la punct. Nu vroiau sa le fur iubitele. Am ras.

M-au privit mirati.

-Da? Am zis. Amuzat.

-Esti nou nu?

-Foarte nou.

-Eu sunt Mouse. Este o porecla…

L-am privit neinteresat.

-Imi pare rau baieti dar trebuie sa plec..am cuceriri de facut.

Au ramas muti de uimire cand au auzit.

Am intrat in clasa si am privit prin jur.

Era pe randul de la geam. Privea afara si scria in caiet.

Am vazut ca locul din spatele ei era gol. M-am asezat.

Nici nu ma privi.

-Buna! Am zis eu dupa un timp.

Aceasta intoarse capul. Apoi continua iar sa priveasca pe geam.

Va trebui sa incerc iar.

-Sunt Damon Salvatore. Iar tu esti?

-Elena.

Zise fara sa ma priveasca.

-Sunt nou si nu cunosc..

-Uite…zise intorcandu-se la mine,dar ramase muta de uimire.

-Da? Am zis. Am incercat sa ii citesc gandurile dar nu am vazut nimic.

-Nu incerca sa faci pe “prietenu” cu mine. Nu sunt o persoana care…

-Buna! Esti nou?

Zise o blondina.

-Da. Am zis eu.

-Eu sunt Caroline. Ce s-a intamplat Elena?

Aceasta nu zise nimic decat privea iar pe geam.

-Iart-o..nu este o persoana “sociabila”.

-Nici o problema.

-Cum te numesti..?

-A,scuza-ma..Damon Salvatore.

-Si de unde vi?

-Din Anglia.

Am mintit eu.

Elena intoarse privirea.

-Si Elena tot de acolo a venit…nu-I asa Elena?

Nu zise nimic decat o privea pe Caroline.

-Serios..am zis amuzat.

Din ce parte a tarii.

-Nord! Raspunse Caroline cand Elena deschise gura.

Fata asta nu mai tace?

A locuit acolo cat timp…apoi o privi si dupa ma privi.

A locuit acolo.

-Serios?

Aceasta nu spuse nimic decat ma privi apoi isi intoarse privirea.

Profesorul intra in clasa. Era usor obosit. Citi numele meu dupa o foaie.

-Damon Salvatore!

-Da!

-Salutati-l elevi,el este noul vostru coleg.

Am privit decat spre profesor.

-Sa continuam!

Spuse acesta care ma privi putin suspect.

Oare se vedeam pe chipul meu dispretul care il aveam pentru ca ma aflam acolo?

Elena privea spre tabla fara sa fie atenta…

M-am ridicat pe de locul meu sa ajung la urechea acesteia.

-Deranjeaza atat de mult prezenta mea.

Aceasta se sperie.

-Ce dracu!

Toata clasa acum privea spre noi.

Am zambit.

Am rupt o foaie dintr-un caiet si am scris decat atat:

“Ce ar fi sa fim prieteni?”

I l-am pus pe banca asteptand ca aceasta sa imi raspunda.

Il vedea dar parca ii  era frica sa puna mana.

-Citeste?

Aceasta se intorse putin speriata.

Am privit-o amuzat apoi am zis.

-Te rog!

Se intoarse incet si dupa un timp il citi.

Il tinea in mana parca daca ar fi atins-o ar fi moarta.

Se apleca si scrise.

“Nu te cunosc si nici nu vom avea ocazia”

Stiam la ce se referee dar speram sa isi schimbe opinia.

“De ce?”

Am intrebat-o.

Aceasta ofta.

“Pentru ca stiu eu.”

Am citit si stiam ca nu puteam intr-o singura zi sa ii atrag atentia de la ce era convinsa ca va face.

“Ce ar fi sa incercam macar?

Nu imi mai raspunse.

Ora se termina.

Aceasta se indrepta grabita spre usa. Incerca sa fuga de mine.

-Hei! Nu mi-ai raspuns.

Am zis cand am ajuns langa ea imediat chiar daca era in avantaj.

Ma privi uimita.

-Ai de gand sa ma urmaresti?

-Nu stiu sigur.

Se intoarse si continua sa mearga.

Ok. Stiu ca exagerasem dar aveam nevoie de timp.

Urmatoarele ore am incercat sa ma port normal..chiar daca faceam de fiecare data sa ii cada ceva pe jos pentru a o intoarce spre mine.

-Multumesc!

Zise aceasta.

-Pentru nimic.

Cand ziua se termina m-am gandit sa o invit sa mergem undeva dar aceasta refuza.

-Nu multumesc. Zise repede. Trebuie sa merg undeva.

-Ok poate alta data.

Aceasta pleca repede conducand masina sa micuta spre casa.

Opri la biserica.

Nu stia ca eu eram in spatele ei urmarind-o din teama ca va face vreo prostie.

Am intrat in biserica dar surpriza aceasta ma astepta.

-Nu te-ai saturat sa ma tot urmaresti?

Am ramas uimit. Cum si-a dat seama ca o urmaresc?

-Ce vrei de la mine?

-Pot spune ca nu sunt genul care accepta un refuz.

Aceasta zambi.

-Te rooog. Zise incercand sa plece.

Am prins-o de mana si am incercat sa o opresc.

-Stai..ce ar fi sa facem o plimbare.

-Sa ma gandesc…zise usor. Nu!

Si incerca sa plece.

-Stai..haide chiar atat de rau sunt?

Mergea spre masina fara sa ma priveasca.

-Te invit la masa!

-Nu!

-Mergem unde vrei tu!

Se intoarse si ma privi..

-Ce vrei de la mine…nu sunt ca celelalte,nu sunt frumoasa..de ce vrei atat de mult sa ma inviti undeva?

Am privit-o.

-Esti speciala!

Incepu sa rada.

-Speciala…spunei asta matusi mele.

Zise urcandu-se in masina.

Incerca sa porneasca masina..dar m-am pus in fata botului masini.

-Te rog.

hey:P m-am gandit sa mai scriu inca un fanfic cu Damon deoarece am o gramada de idei:))se pare ca ma inspira;):))le multumesc celor ce imi citesc micile povestiri.sunteti adevarati mei critici:> :*:*
sper ca in curand sa public si cartea mea "Jurnalul pianistei"  :)) este foarte dragut din partea voastra ca ma sustineti si imi iertati greselile:))  scuzele de rigoare. astept mesajele referitoare cu aceasta noua poveste de dragoste....comentati:))criticati-ma!! vreau pareri sincere. Vreau sa ii multumesc unei bune prietene ce imi asculta toate povestile si ma sustine. R. esti o adevarata comoara:) Daca tu nu imi spuneai sa scriu acum aceasta povestire statea scrisa intr-un caiet si pierdut intr-un dulap. Iti multumesc.:*:*:*:* astept mesajele voastre.:*:*:*:*: