capitolul 3.:X:X:X

another love story.

Capitolul 3.  Give me just one day..one day.

Am dus-o in restaurantul in care obijnuiam sa merg atunci cand vizitam orasul.

Desigur prietena mea de la restaurant,care era indragostita de mine,m-a recunoscut imediat.

-Ce va pot aduce? Intreba incepand sa scrie in carnet.

-Buna!

Imediat isi ridica privirea!

-Damon? Damon Salvatore?

-Chiar el!

Am zis zambind. Am privit-o apoi pe Elena care nu stia ce se intampla.

-Dumnezeule! Nu te-am vazut de ani de zile. Tot frumos ai ramas!

-Multumesc! Ea este Elena..o prietena de-a mea.

-Imi pare bine scumpo! Nu stii cat bine imi pare sa te vad. Ma bucur ca in sfarsit ai gasit pe cineva potrivit pentru tine!

-Noi! Nu suntem..

-Impreuna…am completat-o eu pe Elena care se simtea jenata de situatie.

-Si spuneti ce va pot aduce?

-Pai 2 sucuri naturale de portocale, meniul principal..sos de usturoi.

Elena ma privea mirata.

-Sigur. Imediat.

Aceasta pleca.

-De unde ai stiut ce imi place?

Ma intreba mirata.

-Pai…

Mi-am dat seama de greseala facuta si m-am gandit sa o mint.

-Am intrebat-o pe Caroline!

-Cand?

-Astazi!

Am zis mintind din nou. Defapt nici nu dicutasem cu Caroline.

Nu o suportam…vorbea prea mult.

Aceasta ma crezu.

-Ea cine este?

-Am uitat sa o prezint…Michelle.

O veche prietena de-a mea.

-Aha…

-Si spunemi Elena,care este planurile tale pentru sambata,duminica.

-Planurile mele sunt bine stabilite…

-Pot fi modificate..

-Nu pot fi modificate.

-Eu cred ca pot..te invit la petrecere..Este ziua mea si te rog sa nu ma refuzi.

-Serios?

-Da.

Am zis eu mintind iar.

-Imi pare rau dar nu pot veni.

-De ce?

-Planurile nu pot fi schimbate.

-Nici pentru mine??

-NU!

Michelle veni aducand comanda chiar in acel moment.

-Comanda dumneavoastra..zise zambind.

-Multumesc Michelle.

-Pentru nimic Damon.

Un grup de fete tocmai intrau pe usa.

Le cunosteam,fiind cele de mai devreme.

Venire la masa noastra incercand sa o inlature din peisaj.

-Damon nu?

-Da?

-Bunaaa..eu sunt Jenifer.

Zise plasanduse chiar in fata Elenei.

-Imi pare bine. Si cum ziceam Elena te invit la ziua mea.

-Este ziua ta? Zise fata care inca se afla langa masa noastra.

-Da..

-Si dai petrecere? Ador petrecerile.

-Ma bucur.

-Spunemi Elena vi?

-Cum ti-am zis am alte planuri. Sunt sigura ca fetele vor dorii sa vina.

-Nu pot veni. Am zis privindu-le. Va rog sa ma lasati sa vorbesc cu aceasta fata superba.

Mi-am folosit puterea mintii pentru a le spune sa ma lase in pace.

Acestea zambira.

-Sigur. Te pupam.

Elena  privi mirata cum fetele se indepartau.

-Esti ciudat.

-Ciudat?

-Da..tocmai ai refuzat regina liceului.

-Era decat o mica razgaita.

-Ma rog.

-Spunemi Elena cum este viata ta?

Am zis luand o gura din sucul de portocale. Cand eram “tanar” si om…simteam gustul mancarii acum totul avea un gust ciudat. Decat sangele ce circula prin venele micilor persoane imi provoca o pofta ciudata.

Cred ca descoperisem “antitodul meu”. M-am gandit eu zambind.

Pe aceasta persoana micuta nu o puteam controla deoarece isi dorea moartea.

Ma uitam la linia frumoasa a chipului sau,a buzelor sale minunate si la ochii sai mari ce ma priveau timizi.

Era o printesa deghizata imbracata in haine oribile ce ii acopereau urat corpul si chipul. Purta blugi largi si hanorac gri mare.

-Nu am ce sa iti zic despre viata mea…locuiesc impreuna cu matusa mea intr-o casa de pe strada Kittgreen.

-Parinti tai?

Am intrebat eu stiind deja raspunsul dar nu de la ea.

-Parinti mei nu sunt aici..

-Si unde sunt? Am intrebat eu suparat ca nu dorea sa imi spuna povestea ei.

-Au murit acum 3 ani de zile.

Am privit-o cum se juca cu paiul sucului incercand sa isi fereasca privirea.

-Elena,am zis eu tragandu-I mainile fragile in palmele mele mari si facand-o sa ma priveasca. Cand isi ridica ochii de pe mainile noastre impreunate,ma privi.

Si am putut spune..Imi pare atat de rau.

Ma privi uimita.

Aceasta nu spuse nimic decat isi retrase mainile si privi in alta parte.

Nu vroia sa se implice in ceva ce credea ca nu va tine mult.

-Trebuie sa plec..spuse dupa linistea creata mai devreme.

Matusa mea sigur va inebuni daca voi intarsia.

-Bine..am zis incet.

Te conduc.

-Sunt cu masina,spuse zambind.

-Atunci pana la masina.

-Bine.

Zise incet.

Am pasit incet pana la masina.

Aceasta deschise usa si se intoarse incet.

-Iti multumesc mult pentru masa si pentru discutie,zise incet.

Am zambit.

-Pentru nimic,printesa.

Aceasta rase si intra in masina.

Inchise usa si porni motorul.

Am ciocanit in geam si aceasta il lasa in jos.

-Ne vom mai intalni,nu?

Am intrebat-o.

-Nu cred..poate.

Am zambit chiar daca stiam ca nu am putut sa ii schimb parerea.

Aceasta pleca iar eu am ramas in spate privind-o.

Stiam ca avea sa faca ceva.

Am ajuns acasa. Adica in casa unde imi voi petrece cativa ani.

Arata ingrazitor. Trebuia sa ma ocup de ea.

Am sunat la prima agentie de imobiliare,cea care aranja cele mai importante case si am zis ca doresc sa ma ajute cu casa mea intr-o zi. Mi-au spus ca sunt un nebun..dar cand au auzit de 2 milioane de euro pentru casa au ras.

Dar cand le-am dat banii au zis:”sigur nu esti minor?”

Am ras. Nu. Decat am destui bani sa imi permit o casa frumoasa. Si vreau astazi aceea casa.

Au ajuns la mine in mai putin de 10 minute.

-Chiar arata oribil.

Spuse o domnisoara,cochet imbracata.

-Multumesc. Damon Salvatore. Am zis zambind.

-Alice Madrigal.

Am sarutat mana fina simtind sangele sau “albastru” curgand prin venele sale.

-Printesa Alice Madrigal?

-Se pare ca nu imi pot ascunde identitatea.

-Probabil alceva. Am zis privind acei ochi verzi.

-Sunt sigura. Aceasta privi in jur.

Si doresti astazi sa fac aceasta casa minunata?

-Da.

-Stii doar cat este de scump si Cat de greu este.

-Vreau o casa normala..dar cu bun gust,specifica varstei mele. Nu moderna. Vreau decat acest tablou sa fie pe acel perete.

Am aratat spre peretele liber de deasupra semineului.

Era tabloul pictat de Emilia..iubita mea. Era portetrul meu in lumina soarelui. Stateam pe un scaun. Acel tablou avea 179 ani.

179 ani de cand iubita mea,Emilia a fost omorata chiar de mine.

-Bine…pana la 20:00 aceasta casa va arata minunat.

-Sunt convins ca veti face o treaba buna.

-Suma de care am nevoie este de 500.000 de euro..

-Atat?

-Desigur..oricum 2 milioane de euro este prea mult pentru o casa atat de mica. Cu 2 milioane de euro construiesti un palat plus mobilier. A zis razand.

-Bine.. astept sa descopar aceasta casa tranformata int-un “palat”

A ras.

-Voi incerca sa fac ce este cel mai bun lucru pentru aceasta casa.

Am plecat cautand-o pe Caroline. Aveam nevoie de ea.

Vroiam sa o sune pe Elena din ora in ora sa imi spuna ce face.

Am gasit-o intr-un local. Dansa cu un baiat mult mai mare ca ea.

-Caroline vreau sa vorbesc cu tine…

-Damon! Sigur. Scuzati-ma baieti,sunt rapita de un demon.

A inceput sa rada.

Am privit-o in ochi.

-Vreau sa o suni pe Elena din ora in ora si sa ma suni sa imiu raportezi ce face.

-Da.

-Multumesc.

Am plecat. Deja imi era foame..am vazut pe o fata ce mergea ametita pe strada.

Am oprit masina.

-Nu merg cu masina..

Zise aceasta.

-NU trebuie sa mergem nicaieri..esti bine unde esti.