capitolul 8:x-----4:X:X

Capitolul 8.

Damon.

Eram un prost! Nu puteam crede ca voi spune asta dar era adevarat.

Am inceput sa rad. Am mai luat o gura din bautura ce imi alina durerea.

Asteptam sa vina sa ii spun cat am gresit si sa ma ierte.

Dar era deja aproape miezul nopti si fetele nu aparusera. Stateam pe intuneric asteptand si pandind momentul intoarceri acestora. Aveam sa ma cert cu Caroline pentru ca nu ma anuntase ca pleaca.

Cand usa se deschise incet,incercam sa imi pregatesc discursu. Dar am ramas uimit cand am aprins lumina sa o vad decat pe Caroline.

-M-ai speriat! Zise aceasta zambind. Ce cauti pe intuneric?

Ne asteptai?

-Unde ai fost?

-Pe aici ,pe-a acolo…ai baut?

Ma intreba zambind luand paharul dupa masa..

Din cauza Elenei nu?

Zise amuzata.

-Unde este?

Am intrebat-o usor.

-Se distreaza cu Zac..stii baiatul din centru de la bar..

Incerca sa imi explice..

Ma rog..Eu ma duc sa ma culc..sunt obosita. 

Veni langa mine si ma saruta pe obraz.

-Stiam ca o iubesti.

Am ramas mut de uimire. Aceasta incepu sa urce scarile zambind.

Aproape ma luase somnul cand Elena aparuse insfarsit.

Inchise usa incet si incerca sa urce scarile.

Am aprins veioza de pe masuta si am privit-o.

-M-ai speriat! Ce cauti aici?

-Tu ce cauti la ora asta..?

-Nu stiam ca trebuie sa dau explicati cuiva?

Zise intorcandu-se si incercand sa plece.

Nu terminasem.

M-am dus imediat langa ea si am prins-o de mana.

-Mie trebuia sa imi dai explicatii…ma privi uimita privind mana ce ii strangea umarul..

I-am dat drumul.

Mi-am facut griji pentru tine.

-Dupa ultima discutie am crezut ca nu mai trebuie sa ne mai ingrijoram unul pentru altul. Eu sunt bine,asa ca scuteste-ma.

Am iesit si am aflat ca exista si persoane care pot fi normale.

Urca scarile.

Vroia sa spuna ca isi gasise pe altcineva?

Am urcat scarile rapid incercand sa o prind din urma.

Am prins-o de brat chiar cand deschise usa.

La naiba. Am luat-o de brat si am intors-o spre mine si mi-am infipt gura in buzele ei incercand sa o sarut. Se zbatu sa scape dar ceda lipindu-si trupul de al meu. Intr-un sfarsit cand i-am eliberat gura din sarutul nostru i-am zis ca imi pare rau pentru tot..iar ea imi raspunse simplu..

-Nu pot…s-a terminat. Voi incerca sa nu te mai doresc pentru ca nu vreau sa sufar. Nu merit.

Si deschise usa si intra in camera sa.

Am coborat incet scarile..asezandu-ma iar pe fotoliul meu…nu puteam sa mai raman in casa..am luat cheile de la masina si am coborat scarile mai mult alergand..eram furios pe ea,dar mai mult pe mine.

Nu suportam sa mai stau si decat sa astept sa inteleaga…sa ma inteleaga.

Am urcat in masina mea si am inceput sa gonesc orbeste prin padure pe drumul mai scurt spre cabana.

Aveam sa stau acolo pentru tot restul vietii sau cel putin pentru o perioada de timp.

Am oprit masina brusc incat sunetul produs era asurzitor.

Am coborat din masina si am inceput sa o lovesc cu pumni si picioarele incercand sa ma eliberez de tensiunea creata.

Am urcat din nou si am continuat sa conduc spre cabana.

Cand am intrat un fior rece ma cuprinse.

Nu puteam decat realiza decat ca ma simteam mai rau decat inainte.

Am intrat in casa intunecata si m-am indreptat spre semineu incercand sa aprind focul deoarece era foarte frig.

M-am asezat langa semineu. Vroiam sa fac o baie calda si sa uit de Elena.

Am intrat in dormitor. Dar imediat imaginea Elenei intinsa imi aparu parca era acolo adormita precum “Frumoasa adormita”.

M-am asezat pe fotoliu incercand sa imi aduc aminte toate detaliile. De la forma corpului sau pana la felul in care respire.

“ De ce incerci sa o uiti? Nu vei putea,nu asa cel putin.”

Am respirat adanc incercand sa ma ridic pentru a face o baie lunga care va alunga toate amintirile.

Avand decat un prosop alb pe mine m-am asezat langa semineu.

Mi-am adus aminte de momentele dintre mine si Elena si de

sunetul pe care il scotea atunci cand eram cu ea,in ea. Amintirile te pot ucide,daca nu te pot inebunii.

Am luat o carte incercand sa uit de aceasta.

Trecusera doua zile de cand ma aflam la cabana.

Dar amintirile inca imi tulburau linistea. Inca o vedeam pe Elena intinsa in pat,zambind.

O bataie usoara in usa m-a trezit la realitate si mi-am dat seama ca lasasem mult mai multe in urma decat un inger cu chip rebel.

Incet m-am ridicat din fotoliul meu si am deschis usa.

-A dat Dumnezeu! Stii cate griji mi-am facut pentru tine?

Desigur ca nu! Erai prea ocupat sa pleci fara sa ma anunti macar!

-Buna si tie bunico.

-Nu ma lua pe mine Damon Sebastian Salvatore cu “buna”..nu mai este buna de cand ai plecat.

De ce ai plecat asa? Nu te-ai gandit la mine? La nepotii tai?

-Bunico,nu este treaba ta. Te rog sa nu te bagi unde nu este de tine..asa ca.

Aceasta ridica palma iar in urmatoarea clipa aceasta atinse obrazul meu cu o forta imensa.

-DAMON SEBASTIAN SALVATORE,iti tolerez multe dar nu sa ma jignesti..spuse aceasta mai mult plangand. Vreau decat sa tea jut dar tu..de ce te porti asa..e din cauza Elenei? De ce te-ai certat cu ea?

Inainte imi spuneai totul,acum ma alungi pana si din viata ta..

Nu vreau sa suferi,daca suferi din iubire,rar te mai poti vindeca..nu vreau sa suferi din cauza iubirii..iubirea este atat de frumoasa..ce te impiedica,nu vreau sa suferi ca mine.

Am tacut si m-am intors cu spatele.

-Bunico,nu pot da gresi cu ea..este importanta pentru mine dar imi cere sa o iubesc si nu pot..nu vreau sa mai gresesc inca odata.

-Damon..ce sa intamplat cu Katherine nu a fost din cauza ta! De ce te acuzi? Stii foarte bine ce s-a intamplat..ce te impiedica!

-Nu pot,pur si simplu.

-Damon,faci aceiasi greseala ca si mine,doar ca de data asta nu te las sa iti distrugi viata..Damon…zise asezanduse pe fotoliu…eu pana sa il intalnesc pe bunicul tau eram indragostita de un tanar minunat ce imi tulburase mintile si imi furase inima. Nu am putut fi impreuna. Tatal meu aflase despre acest baiat care ma iubea enorm a incercat sa ii dea bani pentru a ma lasa in pace. Nu a acceptat si l-a arestat deoarece a spus ca a incercat sa fure din casa…

Nu am crezut asta dar nu puteam face nimic. M-au mutat in Londra incercand sa ma oblige sa il uit dar imi era imposibil.

Am aflat printr-o prietena ca la doua zile dupa plecarea mea,acesta fusese eliberat si obligat sa fiu lasata in pace.

L-am iubit dar nu i-am spus-o niciodata decat am asteptat ca acesta sa apara…dar nu avea voie sa paraseasca tara.

Am crezut ca nu ma iubea..am plans,l-am vrut inapoi,dar nu am reusit. Am aflat dupa 2 ani ca acesta se casatorise cu o tanara foarte frumoasa…am dorit sa il vad,l-am vazut dar mi-am dat seama ca tot ce fusese era decat o mica bucata de inima uitata in trecut…nu vreau sa suferi..stiu cat de mult te iubeste..sta si se uita pe geam,copii cand intreaba de tine nu stie ce sa le raspunda decat sa ii priveasca..te rog intoarcete si iao de la capat..pentru ea,Damon.

Am strans-o in brate..plangea atat de rau incat aproape ca ma facea si pe mine sa plang..

-Gata..am zis eu privind-o in ochii…ma voi intoarce acasa diseara..voi incerca sa o conving ca am gresit.

Ma stranse in  brate si plangea de fericire.

-Dragul meu,Damon…scumpul meu..cat ma bucur. Te vom astepta la cina..sa nu intarzii.

-Bine.am zis deschizand usa atunci cand aceasta se ridica.

-Ma grabesc,am o treaba serioasa..Cat ma bucur Damon,nu stii cat.

Am zambit..apoi am inchis usa atunci cand aceasta pleca.

M-am asezat iar pe fotoliu dar fragmente din conversatie imi apareau in minte..Elenei ii era dor de mine.

Trebuia sa fiu pregatit sa dau ochii cu ea. Vroiam sa ii spun ca sunt dispus sa o iubesc.

Pana la 5:00 mai erau 4 ore. Vroiam sa ma pregatesc.

Am facut un dus dupa ce am citit cartea si m-am imbracat intr-o camasa neagra si clasici blugi.

M-am privit in oglinda repetandu-mi ce va urma sa fac,dar sincer nu stiam. Imi apareau zeci de metode in care sa vorbesc cu ea,mii de vorbe dar nici una nu avea nici un final.

Vroiam sa las totul in urma,sa o luam de la capat numai daca ar accepta.

Elena.

-Elena! Va trebui sa te grabesti!

Nu intelegeam ce era mai importanta aceasta masa decat celelalte. Priveam pe geam. Speram parca sa fie acolo. Masina sa sa fie parcata. Dar speram adanc in mintea mea sa nu fie deoarece nu stiam cum sa reactionez.

Oricum nu era acel moment la care sa ma gandesc la el.

Bunica Sabrina fusese plecata la el dar spuse ca nu are de gand sa se intoarca foarte curand. O priveam trista cand le povestea copiilor ce o priveau suparati.

-Elena!!

-Vin acum! Am zis tragand perdeaua la locul sau si am coborat incet scarile.

-In sfarsit! Arati oribil..trebuia sa te imbraci!

-Caroline nu inteleg ce se intampla? Ce au hainele mele?

Am privit spre ce purtam.

Aveam o pereche de pantaloni negri scurti si o bluza larga gri cu un plovaras negru pe deasupra.

-Nu mai conteaza..hai.

Am mers dupa Caroline ce arata minunat intr-o rochita verde scurta.

Minunat..acum eram jenata de ce purtam.

Aceasta mai mult alerga pe holul lung.

-Haide,te misti ca o baba.

-Nu inteleg ce se intampla?

-Nimic. Minti aceasta.

Stiam ca pregateste ceva si nu suna bine.

Bunica Sabrina statea la masa asteptandu-ne.

-Ce ma bucur ca in sfarsit ai venit.

-Inca nu inteleg ce se intampla.

-Am o surpriza pentru voi..zise aceasta.

M-am asezat la masa in timp ce Penelope  ne servea primul fel.

-Era foarte important pentru mine sa fiti toti…

Lua o gura din limonada.

-Damon este acasa!

Se auzea acea voce pe care o stiam atat de bine,pe care o cunosteam.

Copiii s-au ridicat si au inceput sa alerge spre aceasta. Bunica Sabrina ma privea zambind,dar chipul meu era prea uimit pentru a face vreun gest.

Copii se aflau acum in bratele sale.

-Cat ma bucur sa te vad,Damon. Spuse Caroline pupandu-l pe obraz.

-Bunico..

-Bun venit din nou acasa,Damon!

Acesta o saruta apoi se intoarse spre mine.

-Elena…

Nici macar nu m-am intors. Stiam ca sta aproape de mine. Asteptand acel raspuns…care nu venea.

hey:>sper sa va placa.:x comentati:>:*:*:*

Capitolul 4.

Ma simt atat de murdar..priveam trupul ce se afla sprijinit de copac.

O omorasem. Imi parea rau…nu,eram Damon! Acela caruia nu ii pasa de oameni chiar daca a fost unul. Oricum nu mai era amuzant..Cand am vrut sa o omor am vazut chipul Elenei. Ea era cea pe care o omoram. Am mai simtit asta acum 179 de ani. Cand Emilia murise. Era o zi de mai minunata anului 1839. Eram elev la universitatea Americana.

Tocmai o intalnisem pe Emilia. Nu credeam ca pot fi atat de indragostit de cineva atat de rau. Cand am aflat ca nu avea decat 300 de ani am ramas uimit.

Apoi mi-a spus ca era vampir. Nu o credeam. Apoi mi-a spus ca daca o iubesc va trebui sa ma transform pentru a trai vesnic.

Am ras si am zis ca este nebuna.

Dar nu am scapat asa usor. Nu accepta un refuz.

Ma urmarit pana ma ucis. Cand m-am trezit eram un vampir ce era sub conducerea unei fete plictisita si singura in lumea sa.

Atunci cand m-am trezit radea. Inca aud rasul sau in ceafa mea spunandu-mi ca nu ma va parasi niciodata.

Stiu ca am omorat-o dar era singura solutie de a nu fi ucisa familia mea,pentru a ramane singur si sa sufar in tacere.

Am uciso cu sange rece.

Imi era dor de ea,mai ales de rautatea ei.

Ma uimea frumusetea trupeasca si uratiunea sufleteasca.

Chipul sau imi aparea in minte precum un portret.

Ce imi mai ramase era doar un tablou si un spatiu gol in suflet.

Telefonul suna.

-Da?

-Caroline la telefon. Elena este bine,am vorbit cu ea acum 2 minute.

-Multumesc.

Am zis inchizand telefonul si am privit trupul rastignit. M-am ridicat.

Aveam sa o duc afara din oras.

O vor gasi in alt stat probabil omorata de nebuni.

Am luat trupul usor si am inceput sa alerg dorind sa ajung inainte de ora 18:00. Vroiam sa trec pe la Elena. Vroiam sa vad ce face. Diseara ii voi citi jurnalul. Vroiam sa vad daca exista un plan prin care da detalii despre sinucidere.

Am ajuns exact la timp.

Elena era in camera ei. Afara se intunecase de mult. Scria in jurnalul ei. Probabil va povesti despre mine.

Parea foarte plictisita.

Apoi am parasit-o aducandu-mi aminte de intalnirea de la ora 20:00.

Am pasit in noua mea casa.Arata minunat. Era o nuanta calda de galben ce semana mai mult cu un crem decat galben. Era o combinatie reusita. Era o casa plina de flori si multe lumanari. Parea o casa obijnuita. Era conceputa de o femeie se vedea acest lucru.

Am ras. Puteam spune ca era frumoasa. Imi vedeam deja un viitor frumos impreuna cu Elena dar stiam ca asta nu va fi posibil.

-Va place? Intreba printesa.

-Minunata. Am raspuns.

-Nu stii cat ma bucur. Pacat ca nu am putut sa fac mai multe.

Am pasit din sufrageria micuta intr-un dormitor.

Era un pat mare alb si lenjerie neagra. Era o combinatie frumoasa.

Un birou modern echipat cu toata aparatura necesara.

Tablouri uriase semnate de un pictori de renume.

Si bucataria mobilata intr-o nuanta inchisa,un negru mat.

-Personalitatea ta ma inspirat sa aleg aceste culori. Am observat ca nu aveai haine dar dupa culoarea ochilor tai,cel mai bine se potrivea negrul…sper ca nu te-ai suparat…

-Nicidecum. Este preferata mea.

-Ce bine…deci noi puteam pleca acum.

-Va trebui sa va platesc.

-Ne-ai platit deja.

Astept sa ma invite si la decorarea gradini tale.

Zise facand cu ochiul.

-Desigur.

-Noi am plecat.

-Va multumesc mult,am zis sarutand mana “sangelui albastru”.

-Pentru nimic.

Am inchis usa in urma invitatilor mei.

Am plecat sa fac dus si sa ma imbrac pentru a pleca acasa la Elena. Am plecat pe la ora 23:00. Chiar in acel moment se pregatea sa se culce. Am urcat la ea pe balcon dar nu am observat cana ce era asezata chiar pe masa de pe balcon .Aceasta cazu producand mult zgomot. Am sarit direct pe acoperis stand pe margine.

Elena deschise balconul.

Privi in jos dar nu vazu nimic.

Apoi in sus dar nu ma vazu.

Puse cana din nou pe masuta apoi se aseza. Privi in jur dar nimeni nu era pe strada.

Se gandi sa faca o plimbare. Fugi in camera isi lua o geaca si excalada balconul. Priveam stand in varful casei cum aceasta alerga spre padure.

Dumnezeule..chiar vroia sa moara? Nu stia cat de periculoase sunt animalele in padure..ma rog..Eu!

Am alergat si am gasit-o in mijlocul padurii.

Privi in jur parca era urmarita,parca m-ar fi simtit acolo suflandu-I in ceafa.

Aceasta se aseza pe o buturuga si incepu sa deseneze cu un bat pe jos.

Ofta si uita in jur.

Apoi se ridica brusc si alerga spre casa. Am coborat si am vrut sa vad ce desenase.

Era o floare fara frunze.

Am ramas putin incercand sa imi aduc aminte ce simboliza.

Nu imi aminteam nimic de o floare fara frunze.

Am asteptat o vreme in mijlocul balconului sperand ca aceasta sa adoarma.

Cand a adormit am intrat in camera sa si am inceput sa caut jurnalul fara sa fac multa galagie. Elena incepu iar sa se sperie in vis mult mai rau ca inainte. Mi-am pus mana pe fruntea si aceasta se calma.

Am gasit jurnalul.

“Draga jurnalule!

Am intalnit cel mai ciudat baiat din viata mea,insista sa ne intalnim chiar daca sunt cea mai ciudata fata din liceu…le-a refuzat  pe VipereeeJ))

A fost marfa faza chiar daca m-a speriat..nimeni nu vorbea asa cu ele,iar ele nici macar nu i-au spus ceva..ciudat.

Nu renunta la planul meu…maine la lacul Terressa va avea loc:| nu imi ramane decat sa sper ca nimeni nu imi va sta in cale..

J))revenim…nu am de gand sa ma atasez de cineva care nu va exista in viata mea… nu ti-am zis ce a facut Caroline..s-a combinat cu Tyler,cel mai frumusel baiat din liceu dar si cel mai arogant,plin de el,si idiot baiat..crede ca nu o va insela..cel mai mare curvar nu o va inselaL imi pare rau Caroline,sincer rau…

Acestea sunt ultimele mele cuvinte…:)

Caroline tin foarte mult la tine dar nu te lasa calcata in picioare..fi puternica pentru mine..

Matusa imi pare rau pentru tine. Sper sa lasi bautura la o parte si sa iti reface viata deoarece esti foarte tanara..

Imi pare rau ciudatule ca nu ti-am dat o sansa…

Adio..”

Imi venea atat de greu sa o privesc stiind planul sau. Vroiam sa o trezesc si sa ii spun de mine si  cat de greu imi este sa vad oameni la care tin murind iar eu dorindu-mi acest lucru,nu pot.

“Adio”. Daca credea ca va murii nu are decat.

Pacat ca nu a zis si ora..

Va trebui iar sa o urmaresc.

Ma voi folosi de Caroline sa imi spuna ce face.

Stiam ca da va banui ca o urmaresc va renunta pentru  un moment la planul sau si o voi pierde atunci cand ma astept mai putin…am pierdut multe persoane doar din cauza egoismului meu.

Am mangaiat-o stiind ca dorea pe cineva aproape,cineva in care sa aiba incredere,sa o protejeze,sa fie pentru ea acolo toata viata..cineva uman.

Eu nu mai sunt uman,umanitatea mea a disparut din clipa in care am murit.

Nu sunt perfect..nu voi fi.

Va trebui sa afle despre mine. Un fior rece imi ajunse la inima. Un lucru atat de uman.

Am plecat dupa o perioada de timp spre “casa”.

Nu vroiam sa o parasesc dar aproape era dimineata.

Avea in curand sa se trezeasca.

Am privit in camera…am vazut o singura poza in toata camera, acea dintr-o carte de povesti deschisa..era ea si parinti sai..Ii cunosteam!! Eu i-am ucis!!

Am ramas fara aer..nu se poate! Eu i-am ucis!!

Am intrat in casa,bantuit de ganduri. Eu i-am ucis! Mi-am adus aminte..am facut sa para un accident..i-am ucis,apoi am incendiat masina..eu i-am ucis.

Am luat un pahar in care am pus o mare cantitate de sange dintr-o punga de plastic..era micul meu “pahar de bautura”.

M-am asezat pe canapeaua mare.

Eu eram motivul ei pentru a muri..din cauza mea vroia sa moara. Eu i-am ucis singuri oameni pe care i-a iubit. Stiam ca intr-o zi va trebui sa ii spun. Iar in acea zi ma va parasi.

Am luat mapa dupa fotoliu si m-am urcat furios pe pacatele mele in masina.

Elena tocmai trecea pe langa mine incercand sa prinda un loc in parcarea liceului. Am urmarit-o cum cobora,imbracata in hainele alea oribile,si se indreapta spre poarta liceului.

Caroline cand o vazu veni topaind spre ea,in spatele ei aflandu-se baiatul ala” cel mai frumusel baiat din liceu dar si cel mai arogant,plin de el,si idiot baiat”

Da acel baiat pe nume Tyler. Am parcat si am coborat la randul meu.

Cand m-am apropiat de porta,in locul unde Elena si Caroline discutau despre o lucrare despre care habar nu aveam,ciudatul ala imbracat intr-un tricou cu echipa liceului de football American..o prostie pe care o faceam inainte.

-Hey! Spuse Caroline. Ai invatat la istorie? Ma intreba.

Am ridicat o spranceana privind-o plictisit.

-Sa banuiesc ca nu.

Nici nu am raspuns decat am continuat sa merg spre clasa..dar acel,idiot,se afla inca in fata mea.

L-am privit..acesta ma privi furios. L-am privit din cap pana in picioare. Ma lasa sa plec atunci cand Caroline striga spre el.

-Tyler..fi baiat bun..zise razand. Radea pitigaiat.

Am trecut..soptind..”ciudatule”

Aproape ca vru sa se intoarca sa imi de-a una dar Caroline spuse:

-Sa mergem..Elena? unde ai fost ieri dupa masa ..? am trecut pe la tine acasa sa te caut dar nu erai…

-Ai fost plecata..spuse aceasta incet.

Chiar daca ma aflam cu 20 de metri in fata lor am auzit acea soapta.

Am zambit..credeam ca fetele se lauda intre ele?

Dar Elena nu era o fata precum Caroline. Am deschis usa si am intrat.

-Ne bucuram ca ne-ati onorat cu prezenta domnule Salvatore!

-Cu placere..am raspuns asezandu-ma intr-un alt loc si nu acela din spatele Elenei.

Profesorul ma privi mirat apoi continua parca stiind ca nu eram in mintile mele.

Am privit-o cum intra in clasa. Purta o bluza albastra inchisa la culoare cu gluga..aceasta ii acoperea fata si o pereche de pantaloni albastri largi..

Aseara am vazut-o cum arata imbracata in alceva decat hainele acelea oribile.

Purta o pereche de pantaloni scurti si un maieu gri. Era minunata.

Oare stia ca vorbea in somn? Oare stia cat de mult ii place sa fie cineva langa ea acolo in pat de trange perna in brate? Sau de cate ori se dezveleste in somn? Eu stiam! Stiam ca spune ce viseaza,pe cine vrea langa ea,si de o mie de ori pe noapte vrea sa o invelesc..avea nevoie de mine era precum un pistol fara gloante.

Nefolositor cand este singur.

Ma privi putin uimita vazand ca nu stau in locul din spatele sau.

Caroline privi mirata.

Se aseza in locul sau privind spre mine. Imi dadeam seama de asta fara sa o privesc.

Caroline o intreba;

-Ce cauta acolo?

Nu ii raspunse.

-Sa incepem! Spuse profesorul.

Damon,vrei sa ne spui ce lectie aveam de pregatit!

M-am uitat la el.

Acesta veni langa mine parca vrand sa imi aplice o corectie.

Am ras.

-Nu si nu am de gand sa vorbesc.

Am zis uitandu-ma in ochii sai,folosindu-mi “blestemul”

Acesta zambise.

-Am inteles..Tyler?

Am inceput sa zambesc.

Desigur ca vroiam sa imi bat putin joc de “ciudat”.

Ma privi parca intelegand ce facusem.

-Nu..nu stiu..

-Nu stii??

Zise profesorul urland de furie.

-2!

Ceilalti au inceput sa rada.

Tyler ma privi furios.

Se ridica furios parca vrand sa imi dea una.

-Nu am de cand sa ma bat cu tine…catelus.

Credea ca nu mi-am dat seama! Il miroseam de la o posta.

Nu il observasem astazi. Nu simteam decat poarfumul Elenei. Sangele sau circulandu-I prin vene.

-Cel putin nu acum.

Am zis facandu-I cu ochiul.

-Domnule Tyler..Imediat la director!

Astept sa iti revi dupa ce vi de la acesta.

Se apleca spre mine..dar eu decat am ras.

Pleca furios.

-Sa continuam.

Am privit-o pe Elena. Dar se pare ca nici nu imi daduse atentie.

Privea pe geam.

-Domnisoara Gilbert? Te deranjam cumva?

Aceasta intoarse privirea dar ochii sai se oprira pe chipul meu cand spuse.

-Ma scuzati!

-Ne puteti spune ceva in legatura cu subiectul nostru?

-Pai..

-Niciodata nu se incepe cu “pai” domnisoara.

Vorbeam prin profesor. Ii controlam gandurile fara macar sa ma uit la el.

-Ma scuzati..dar nu am invatat.

-De ce? Ai fost “ocupata”?

-Nu. Dar nu am stiut ca trebuie.

-Sa nu se mai intample.

-Multumesc.

Ora se termina mai repede atunci cand te distrezi.

Stiu..am fost rau,iresponsabil,bruta. Am spus dandu-mi seama ca depasisem limita de data asta.

-Elena stai. Striga Caroline.

Pleci.

Aceasta se opri.

-Shh! Da. Urma o lunga liniste.

O sa imi lipsesti..

-Despre ce tot vorbesti?

-Plec departe.

Am ridicat capul din dulapul meu. Stiam ce vroia sa faca.

“Nu Elena,nu pleci”

-Unde departe.

-O sa te sune matusa mea peste 2-3 ore zise zambind fals si imbratisandu-si prietena.

-Bine..

Aceasta isi lua din dulap toate lucrurile si le arunca in geanta.

-O sa imi fie dor de tine..

Zise. Uitandu-se la ea pentru ultima data si plecand. Am asteptat sa treaca de mine si am asteptat sa aud motorul masini ei.

Am inceput sa alerg pe hol ajungand in masina in mai putin de un minut.

Am pornit si am inceput sa conduc spre Lacul asta.

Nu stiam sigur unde era dar auzisem ca era minunat.

Am condus mai mult dupa mirosul acestuia. I-am gasit masina la 5 km. de liceu. Era parcata langa o padure. Parca trebuia sa fie un lac?

Am inceput sa alerg. Ceva nu era in ordine! Am gasit-o stand pe punte iar in fata ei se afla un lup. Tyler!

-Damon! Pleaca! Te poate ucide!

-Stiu..!

-Stii!

-Da.

Lupul se intoarse spre mine..

Pana atunci parea ..calm iar cand se intoarse spre mine isi scoase toti dintii. Aia oribili.

-Sa stii ca nu vreau sa te ucid..!

Am strigat eu calm.

-Ai inebunit? Cu cine vorbesti? E un lup nu intelege.

Acesta o privi.

-Ok..cred ca e bine sa vorbesti cu..lupul.

Stiam ca pe mine vrea sa ma ucida.

Si stiam ca era in stare sa ucida. Sa ma rupa in bucati. Erau mult prea periculosi. De aia eram mereu pe fuga! Ma aparam de ciudateni ale naturii.

-Lasa-ma sa o iau de aici..apoi putem continua. Ok.

Se dadu cativa pasi in spate.

Am ajuns langa Elena intr-o secunda.

-Trebuie sa pleci acum..

-Glumesti!?

Ma privi iar chipul meu nu radea sau parea amuzat.

-Nu glumesti!

-Nu.

-Nu plec..nu te las aici!

-Iti multumesc de grija dar trebuie sa pleci.

-Nu Damon.

Nu aveam de ales.

I-am dat un cap usor in gura. Am inceput sa zambesc. Aceasta ma privi apoi lesina.

-Puteai sa pleci..

“Lupisorul” isi scoase dintii.

-Haide..lasa-ma sa o duc la masina. Apoi continua. Bine “catelus”

Maraii la mine dar se dadu in spate.

Am pus-o in masina si i-am mangaiat usor obrazul. Dormea atat de linistit.

Nu puteai sa ramai la liceu?

Am inchis usa. Trebuia sa ma ocup de catelus. Dar cum?

Nu aveam nici macar o arma ceva..

Stiam. Aveam de gand sa il fac sa ma alerge pana la o casa a unui vanator. Il ucid pe nemernic.

-Hey cutu..am strigat de la intrarea in padure. Cutu-cutu!

Aratati colti! Un urlet se auzi si am inceput sa ii aud respiratia de dulau si mirosul greu.

Am inceput sa alerg folosindu-ma de copaci. Nu ma slabea din alergat. Avea putere.

-Nu vrei sa continuam alta data? M-am plictisit. Am strigat eu din copac. Un urlet se auzi. Si intr-o secunda era langa copac incercand sa il urce.

  Sa inteleg ca nu!

Incepu sa maraie.

  Ok! Tu ai vrut.

Am inceput iar sa alerg.

De data asta incercand sa imi pierd urma printre copaci.

Cand am simtit mirosul de fum mi-am dat seama ca in fata se afla o casa.

Am coborat si am inceput sa bat la usa cabanutei. Un om “bine facut” iesi.

-Sunteti padurar?

-Da..cine esti?

-Vreau pusca dumneavoastra! Repede!

-Ce?

-Un lupt vrea sa ma omoare.

-Ce?

Mi-am dat ochii peste cap.

Sunteti singur acasa?

-Da..dar ce?

-Multumesc.

M-am infipt in gatul acestuia si am intrat fara retinere in casa.

Bleah. Sangele lui avea un gust ciudat. Era mult prea dulce.

Am luat arma ce era tinuta pe post de obiect decorativ. Avea gloante. Imediat un marait se auzi in usa.

-Uite ce am facut din cauza ta! Stii,am zis privind spre el,am auzit ca te vindeci greu? Ce ar fi sa incercam?

Am indreptat arma spre capul acestuia. Dar pentru ca s-a miscat l-am nimerit in partea stanga.

Un urlet invada casa. Si imediat se intoarse si incepu sa alerge iar in padure.

-Jegosule. Intoarcete si fa ce ai inceput.

Stiam ca nu avea de gand.

M-am indreptat spre frigiderul acestuia.

Avea toate tipurile de carni.

Oribil. Si nici macar o bere sau ceva tare!

Imaginea Elenei mi-a aparut in minte. Uitasem de ea.

Am inceput sa alerg iar dupa ce mi-am pus arma de vanatoare in spate.

Stiu..nu trebuia sa o iau dar  trebuia sa ma apar de catel.

Am ajuns la masina dar am gasit-o goala.

Dumnezeule daca o luase sa se razbune pe mine.

-Elena! Am inceput sa strig eu. Incercam sa simt mirosul ei dar nimic.

Am trantit usa. M-am indreptat spre lac avand o presimtire.

-Elena!

Am strigat eu cand am vazut-o privind apa pe pontonul mic.

Nu imi raspunse. Decat privea apa. Inca vroia sa se sinucida?

Am ajuns in spatele ei.

-Elena! Ai patit ceva?

Nu raspunse. Am incercat sa ii vad chipul dar aceasta tipa.

-Nu ma atinge!

Zise intorcandu-se.

-Hey..usor,am zis cand i-am vazut chipul ravasit de lacrimi.

-Damon?

Nici macar nu ma auzise pana atunci sau auzi.

-Da. Elena esti bine?

-Eu daca sunt bine?

Ma privi…

Nu aveam nici o rana dar o pata mare de sange pe maieul meu alb.

-Minunat..se iau atat de greu petele de sange de pe haine.

Ma privi cu gura cascata.

-Nu am patit nimic Elena.

Ii venea greu sa creada.

-Un lup te-a atacat..! Cum poti zice ca esti bine?

-Simplu nu am nimic. L-am omorat! Am zis zambind.

Nu spuse nimic.

Se intoarse cu spatele.

-Damon?

-Da Elena?

-Tu..ai vorbit cu lupul?

Am inceput sa rad. Am crezut ca uitase.

-Nu..am incercat sa nu te speri.

-Cum m-ai gasit? Nimeni  nu stia unde puteam fi. De ce m-ai lovit Damon? Ce imi ascunzi?

-Te-am urmarit. Nu te-am lovit ai lesinat. Nimic cel putin nu pot spune acum. Am raspuns rapid la cele 3 intrebari.

-Ba nu Damon..nu am lesinat. Cum de mai urmarit daca nici macar nu am vorbit sa iti dau motiv sa crezi ca vreau sa fiu urmarita?

Usoara intrebare,greu raspuns.

-Te-am auzit ce ai vorbit cu Caroline.

-Cum? Erai la metrii de mine si vorbeam usor.

Uite Caroline nu ma urmarit..tu de ce ai facut-o?

-Am auzit. Tu ce cautai aici Elena?

-Nu este treaba ta.

-Credeam ca particip si eu la jocul asta. Se pare ca nu.

Aceasta se intoarse si incepu sa mearga spre masina fara sa mai spuna ceva.

Orice facea ma amuza pana si incercarea ei de a parea suparata.

-Lasa-ma sa te conduc acasa.

-Ma descurc. Zise fara sa ma priveasca.

Era amuzant ce va urma sa se intample.

Se urca la volan trantind portiera.

Incerca sa porneasca dar acesta nu mergea..deoarece ii lipsea motorul.

Mai incerca inca odata dar nici un zgomot.

Cobora.

-Vrei sa te ajut?

-Nu..ma descurc.

Scoase telefonul dar nu exista semnal.

Incepu sa mearga pe strada inapoi spre oras.

-Elena sunt 5 km.

Nu spuse nimic.

Continua sa mearga pe jos.

Am intrat in masina.

Si am condus incet pe langa ea.

-Elena urca.

-Nu. Damon..ce nu imi spui? Ce imi ascunzi?

-Incerc sa te protejez..am zis incet.

-De cine?

-Urca in masina Elena! Se opri privindu-ma.

-Nu ma cunosti Damon..asa ca nu te preface ca te interesez.

Nici nu stiai cate stiu despre tine. Am privit spre mica bruta. Ok Elena vrei sa jucam dur..jucam dur.

-Bine daca nu vrei sa mergi.

-Am zis ca NU! Asa ca dute dracu!

-Sunt de mult acolo. Nu ma face sa cobor si sa te car dupa mine. Sunt in stare.

Se intoarse si ma privi amuzata.

-Incearca doar si iti vei dori sa fi fost in masina.

Am coborat din masina. Ma uimea. Oare chiar va crede ca ma va intrece.

-Urca Elena!

-Dute dracu.

Mica si periculoasa.

-Sa stii ca te pot face sa imi cazi la picioare.

-Incearca doar.

-Daca castig urci in masina si nu pui intrebari.

-Iar daca eu castig iti iau masina si ramai aici.

-Ok. Tu prima.

Ma privi apoi indrepta pumnul spre mine dar m-am ferit de miscarea ei ajungand chiar langa mine.

-Bau!

I-am soptit la ureche.

Aceasta incerca sad ea cu cotul. Mana mea prinse cotul ei si am intors-o spre mine.

-Doar atat poti? Ce ar fi sa urcam in masina?

-Nici moarta.

-Nu iti dori moartea Elena. Cineva tine la tine si te vrea o viata intreaga langa el.

Aceasta deschise gura sa spuna ceva dar o inchise dandu-si seama de ceva.

Incepu sa de-a cu picioarele si cu pumni si cred ca daca as fi fost om as fi cazut lat pe jos.

-Bravo! Bravo! Minunat Elena! Ma uimesti!

-Lasa-ma sa te umilesc sa iti arat cat te pot uimi.

Am inceput sa rad. Continua sa ridice picioare si sa ma loveasca si incepeam sa simt o intepatura in piept. Nu o loveam. Ma distram decat incercand sa ma apar de loviturile ei.

-Nu iti ajunge! Mai vrei? Striga aceasta.

Ridica piciorul sa ma loveasca dar am fost mai rapid si am prins-o de el tragand-o rapid spre mine.

-Sa stii ca te las sa ma iubesti..am zis incet.

Ma privi abia respirand.

-Dami drumul Damon sau iti promit ca iti rup mana.

Am strans-o si mai aproape. Nici macar nu simteam bratul ei infipt in mana mea.

M-am apropiat de gura ei. Vroiam sa vad ce gust au buzele ei. Ce minunat este sa mai simti inca odata sentimentul acela.

Nu mai aveam mult pana aceasta imi dadu cu mana sa libera un o palma peste fata.

Chipul abia mi s-a miscat.

-Ce esti?

Am zambit.

-Am castigat. Urca in masina Elena.

M-am indreptat spre masina deschizandu-I portiera.

-Sa nu mai faci asta niciodata! Zise trecand pe langa mine intrand in masina.

-Ce?!

Am intrebat amuzat.

  Asta?

M-am indreptat spre buzele ei punand stapanire pe ele.

Gustul lor era atat de minunat incat pentru prima data ramaneam fara aer. Am simtit cand mi-a raspuns la sarut dar imediat incepu sa ma impinga si sa ma loveasca incat am alunecat cazand jos.

-Iti place sa fii batut? Nu mai incerca asta ok? Poate vrei sa nu ma mai vezi niciodata.

Zise trantind poritiera. M-am ridicat de jos si m-am scuturat de paful de pe pantaloni.

Am inceput sa  rad.

Fata asta ma facea sa o ucid dar si sa o iubesc. Chiar daca mai mult preferam a doua varianta. Mi-am dat seama cat de tare am vrut in acel moment sangele ei. Nici nu imi dadusem seama. Dar inima ei imi bubuia in urechi iar sunetul sangelui ei pulsand era devastator. Avea dreptate..nu puteam. Dar oare ma pot abtine?

sper ca va place:X:X:X:))))