capitolul 10 :* :d

Capitolul 10.

-Te deranjeaza daca las perdelele asa..?

-Sa inteleg ca ai ceva impotriva lumini artificiale?

-De unde stii?

L-am intrebat dorind sa aflu cum s-a prins atat de repede stiind ca nici macar Caroline nu stie asta.

-Am observat ca ai tras draperia si am observat asta si in camera ta,eu nu mai privesc de mult cerul.

Am ramas socata si putin trista.

-Pacat..am zis. Deoarece pierzi foarte multe sa stii. Nu stii cat de minunat este sa privesti cerul, stelele,ploaia de stele.

Acesta ma privea cand m-am intors de la geam.

Un zambet era pe chipul sau.

L-am privit si am zis.

-Acum e timpul pentru..Noapte buna copii!

Acesta incepu sa rada.

M-am asezat pe pat.

Acesta scoase din dulap o perna si un cearceaf. Le intinse pe jos. Doar nu avea sa doarma decat pe cearceaf?

Isi scoase vesta si bluza aruncandu-le pe fotoliul din apropiere.

Ramase decat intr-o pereche de pantaloni de noapte.

-Esti nebunnn?

-Ce?

Ma intreba parca nimic nu se intamplase.

-Doar nu ai de gand sa dormi pe cearceaf?

-Alta obtiune ar fi baia..dar merita..nu iti face griji.

-Cum vrei..daca mai vrei perne,orice spune-mi.

-Orice?

L-am privit radicand o spranceana.

-Ok..ok! am terminat.

Spuse ridicand bratele in semn de predare.

-Oricum noi avem ceva de vorbit..

-Nu Damon! Nu avem. Am spus ce era de spus..

-Elena…nu am terminat ce aveam de vorbit.

Uite imi cer iertare ca sunt un om fara scrupule,fara inima si ca te-am ranit nespus..dar nu pot spune aceste cuvinte. Prefer sa nu o fac..urma o lunga perioada de liniste.

Vroiam sa imi povesteasca dar fara sa il intreb.

  Ultima data cand am spus aceste cuvinte..cel la care tineam a patit ceva..

Dumnezeule..de ce traia in trecut. Nu puteam zice nimic. Nici nu aveam ce. Nu ii puteam spune cat de prost era.

   Nu te merit Elena. Esti prea buna pentru mine. Sunt sigur ca Zac ala te adora.

De ce il introducea in discutie..dar mi-am amintit ca el stia ca imi place de el.

Mi-am dat ochii peste cap.

Vorbea mult si prost.

-Damon..am inteles. Am zis rapid dorind sa pun punct acestei discuti deorece nu conta.

Nu mai spuse nimic.

-Spune-mi Elena…iti place aici?

-Da,totul este minunat. Ma bucur ca verisoara ta ma convins sa vin. Bunica ta este excelenta. Nu am intalnit o persoana atat de deschisa si de minunata cum este ea,iar copii sunt adevarati ingerasi. Sara este o adevarata printesa. Iar Marc..sincer prima data am crezut ca este copilul tau.

Am zis razand. Desigur poate la par nu dar cu siguranta seamana cu tine.

Acesta radea.

Este minunat..

-Si eu,Elena?

Am incercat sa gasesc ceva in capul meu mic.

Ceva politicos.

-Esti un monstru,fara inima si un mic macho.

Acesta incepu sa rada zgomotos cand auzi comentariul meu atat de rece si spus exact din inima.

-Elena,Elena…pot zice ca m-ai lasat masca.

Eu care credeam ca sunt mare.

Am inceput sa rad dandu-mi seama la ce se referea.

O durere insuportabila de burta ma apuca iar.

M-am ridicat brusc si m-am dat jos din pat cazand langa acesta.

-Damon..ma doare!!

-Elena! Iar! Elena!

Spuse acesta incercand sa ma ridice.

Ma aseza pe pat si se aseza langa mine mangaindu-ma pe cap si pe burta.

-Ar trebui sa mergem la doctor.

-Nu!!

Am strigat dandu-mi seama ca nu puteam merge la doctor.

-Elena..ce ai impotriva cu a merge la doctor?

-Nimic.

Dar imi revin repede. Am mai patit-o..am mintit eu.

-Ma duc sa fac un ceai..

Pleca lasandu-ma in bezna cameri.

Telefonul suna. Nu puteam sa raspund la el.

Si iar suna si suna. Mesaje. Poate este fratele meu,am zis incercand sa ajung la el. Era Zac.

Suna inca o data si de data asta am raspuns. Aveam de gand sa par ca nu este nimic in neregula.

-Da?

-Elena..ce faci,mi-am facut griji pentru tine.

Vorbea atat de incet incat abia il auzeam.

-Bine..adica m-am simtit rau si am ramas acasa. Stiu ca trebuia sa vin dar ..

-A,lasa…te-ai mai gandit la ce am discutat?

Ma intreba soptit.

-Da si nu.

-Credeam ca vrei asta..

-Da,vreau dar nu cred ca este momentul potrivit.

-Sa stii ca daca ar avea ceva impotriva ar insemna ca tine la tine…

Am zambit.

-Posibil…bine.

Damon tocmai intra in camera aducand 2 cesti mari cu ceai.

 Atunci ne vedem maine.

-Perfect..zise repede. Te pup.

-Si eu.

Am inchis asezandu-ma in pat.

L-am privit si mi-am dat seama ca avea dreptate..probabil ca va reactiona cand il va vedea aici. Intr-un fel macar.

-Cine era? Caroline?

Zise zambind indreptand cana de ceai.

-Nu..Zac.

Am zis luand o gura.

Ma privi ramanand in acelasi loc.

-Aha..

-Si-a facut griji pentru mine si a zis ca vine maine pe aici sa mergem undeva special..am zis zambind. Nu este minunat?

O lunga pauza. Damon se duse iar la locul sau.

-Da,este minunat. Zise parca parandu-I rau.

-Caroline si-a facut o parere buna despre el,am mintit eu. Defapt Caroline credea ca este bun decat pentru un prieten. Tyler il cunostea si nu a spus decat ca este un baiat bun si atat. Aveam sa ii zic maine planul nostru.

-Daca Caroline spune asta inseamna ca este chiar un om bun…

-Da..este.

O liniste strapunse camera si decat gurile ce sorbeau din licoarea fierbinte produceau singurul sunet.

-Spune-mi Elena..a existat cineva in viata ta la care ai tinut enorm?

M-am gandit putin si mi-am dat seama ca el era singurul. Nu pot spune ca nu au existat persoane cu care am fost dar sentimentul era..de prietenie.

-Da..am mintit eu pe jumatate,l-am iubit chiar.

Dar nu ma iubit precum l-am iubit eu. Era un egoist.

-Imi pare rau sa aud asta.

In mintea mea am inceput sa rad. Nu se prindea ca el era.

-Sa nu iti para rau..nu merita atentie,dar il iubeam neconditionat.

-Poate ca..

-Nu..Damon. Mai bine vorbim alta data despre asta…acum ce ar fi daca ne-am culca.

Nu spuse nimic.

-Noapte buna Elena. Zise dupa un timp.

-Noapte buna Damon.

Am inceput sa ma gandesc la ce vorbisem..nu multe dar ce aveau un efect asupra mea. O lacrima mi-a alunecat pe nas cazand pe perna. Am analizat-o. De ce plangeam? Am jurat ca nu mai plang..De ce oare..?

Somnul puse stapanire pe mine. L-am simtit de mai multe ori trezindu-se. Punand mana  pe fruntea mea. Mangaindu-mi obrazul.

Ma chinuiam sa par ca dorm.

M-am trezit iar singura. 

Speram sa il gasesc jos,dormind,facand orice numai sa fie acolo. Dar nu era. O tristete imi invadase trupul si sufletul. Am strans perna in brate. De ce imi pare rau? Elenei pe care o cunosc nu ii parea rau,nu plangea. Unde era acum?

Damon.

Pregateam micul dejun pentru femeia ce pana mai ieri o adoram iar acum astepta sa o las a treaca prin viata mea precum o furtuna si sa ii permit sa plece cu altul. Nu acesta este Damon. Damon nu accepta o infrangere. Damon mereu va merge cu capul pe sus victorios.

Dar Damon care se ascunde in carapacea sa acum va iesi la lumina pentru a o pastra pe cea mai minunata fata.

Caroline intra in bucatarie cantand.

-Nu este minunata aceasta dimineata? Zise zambind. Mai ales cand esti indragostit.

Am privit-o zambind.

    Stai calm nu ma refer la tine..dar chiar unde este Elena?

-A dormit la mine in camera. Am zis incet.

-Serios? Cu tine in camera? Elena?

Nu inteleg ce este atat de amuzant. Caroline radea incercand sa trezeasca toata casa.

  Glumesti!

-Nu te inteleg.

-Damon..ieri Elena aproape arunca cu mobila in mine din cauza ta! Si acum doarme la tine in camera!

-Se simtea rau..tu nu erai. Nimeni nu era. Asa ca i-am propus sa doarma la mine in camera.

-Serios. Nu te va ierta asa usor..stii asta nu?

Am privit-o. Nu vroiam sa mai discut despre Elena in fata Carolinei. Mi-am concentrat atentia spre alimentele ce le aranjam pe un platou urias.

-Bine..gata nu te mai stresez. Ti-a zis de Zac?

Intrebarea imi puse capac. Nu stiam ce sa spun.

-Ca este un baiat minunat si chiar si tu ai zis ca este.

Ma privi uimita.

-Da..zise dupa un timp. Este. Dragut este,simpatic,glumet.

Gentil,un adevarat..barbat. spuse uitandu-se la mine.

Nu i-am raspuns.

-Apropo este inca devreme..poate mai tarziu mergem toti pe undeva. Ce ar fi daca ma inveti si pe mine sa calaresc?

-Nu se poate astazi.

Aceasta facu botul precum copii mici. Era amuzanta asa.

-Te roooooogggg! Incepu sa ma implore.

-Nu pot. Astazi stau cu copiii.

-Ce dragut. Atunci o sa ies cu Tyler pe afara. Apropo,daca se trezeste Elena trimite-o la mine in camera. Pls.

-Bine.

Termisem de aranjat platoul. Arata perfect.

Trebuia sa imi trezesc printesa adormita pana la urma .

-Buna dimineata soare! Am zis eu zambind. Ai dormit bine?

-Buna dimineata..da am dormit bine. Tu?

Zise zambind.

-Cat se poate de bine,i-am raspuns intorcandu-I zambetul.

  Caroline mi-a poruncit sa iti zic sa te duci la ea dupa ce iei micul dejun.

Rase.

-Uitasem ca trebuie sa vorbesc cu ea.

-Important?

-Foarte..vreau sa imi spuna cu ce sa ma imbrac sa par cat mai sexi..stii pentru Zac. Zise plecandu-si ochii.

Mi-am incordat maxiliarul. Simteam nevoia sa sparg ceva. Imediat mi-am dat seama ca Elena defapt glumea. Trebuie sa glumeasca. Doar nu credea ca voi crede micile ei incercari de a ma face gelos. Si cred ca reuseste. Dar va vede ca ii voi juca cu aceiasi moneda.

-Ar trebui sa nu intarzi. Am zis incercand sa zambesc.

-Dap. Zise zambind. A mi-ai facut micul dejun? Esti un scump. Dar ma grabesc. Vorbim bine? Ma pupa pe obraz si pleca lasandu-ma acolo sa joc rolul gelosului.

Am aruncat tava direct in usa. Stiam ca asta astepta sa fac. Si vroia sa fac asta, vroia sa ma vada cum ma umileste,cum vrea sa ma duca la disperare,si reusea foarte bine.

Elena

-Mai cautat?

-Te-am prins!

-Ce?

-Iti place de Damon, ceva s-a intamplat intre voi doi despre care eu nu stiu,el te iubeste,si tu continui sa ma minti si sa il minti si pe el. Ce este cu..” Consideri ca Zac este un baiat minunat”. Stii foarte bine ce vorbesc. Pentru Dumnezeu te pot ajuta. Lasa-ma sa te ajut. Vreau sa fiu si eu complice.

-Bine.

Am zis repede incercand sa o opresc. Vorbeste mult.

Se opri. Parca simtind nevoia de aer.

-Serios.

Zise repede.

 Ma asteptam sa te implor mai mult. Zise.

-Ei bine,nu de data asta.

-Ai nevoie de ajutorul meu..evident.

-Da.

Am zis stiind ca nu merita sa o mai mint.

-Ma bucur. Te pot ajuta..cu o singura conditie sa imi povestesti ce s-a intamplat intre tine si Damon.

Am inceput sa ii explic fara detalii inutile. Ma simteam mai mult jenata deoarece era varul ei. Aceasta asculta totul cu un zambet larg pe fata. Stiam cat de mult o bucura faptul ca intre mine si Damon exista ceva. I-am spus si ce mi-a spus in legatura cu faptul ca nu poate sa ma iubeasca. Aceasta se ridica si vru sa plece spre camera lui.

-Nemernicul..daca il prind il ucid. Striga asta apucand clanta. Imi era frica ca Damon sa nu auda. Am prins-o de brat.

-Shh..sa nu te auda.

-Elena..il omor.

-Taci!..am tipat eu. Am un plan in care tu ma vei ajuta. Am zis aproape tipand incerc sa o fac sa ma inteleaga. Am un plan..ok.

Aceasta ma privi uimita.

-Povesteste! Zise aceasta asezandu-se iar pe pat.

Am inceput sa ii povestesc de planul meu de al face gelos si de faptul ca Zac stie povestea..deoarece vrea sa ma ajute.

Desigur Caroline aproape se supara cand auzi ca Zac deja stia. Dar se calma deoarece la ea supararea nu tinea mult. I-am zis exact ce trebuia sa faca..si ma intreba.

-Deci…sa inteleg. Vrei sa il faci pe Damon gelos…folosindu-te de Zac?

-Da..

-Elena..ce rea ai devenit si desteapta. Zise razand. Ma bag. Conteaza pe mine.

Stiam ca pot avea incredere in Caroline.

Acum..zise ea privindu-ma..Zac vine in cateva ore. Cu ce vrei sa te imbraci?

-Habar nu am..nu m-am gandit. Oricum vreau ceva sexi. Am zis razand.

-Am exact ce se potriveste pentru o seara romantica. Damon o sa turbeze.

Deschise dulapul aproape la fel de mare precum camera ei.

Scoase o cutie in care se afla o rochie superba.

Am privit-o. Parca era despinsa din povesti. Era minunata.

-Deci? Zise ea privind-o. nu e minunata? Am luat-o o singura data.

-E superba. Am zis incet privind rochia ce se afla inca in cutie.

-Te las sa o probezi.

Aceasta pleca lasandu-ma sa mai privesc ultima data rochia apoi sa o incerc.

Am inceput sa ma dezbrac punand rochia cu grija. Am strigat ca poate intra. Caroline ma privi uimita.

-Superba!!! Mama ce bine iti sta!

Striga aceasta.

-M-am hotarat. O imbrac categoric.

-Minunat. Aceasta incepu sa se agite in jurul meu. Cautand accesorile potrivite.

-Merge cu astia..si cu astea.

Imi arunca o pereche de sandale stilul roman. Stiu. Era o adevarata zeita a acestei lumi.

  Dezbracate. Mai este pana la ora 16:00. zise privind ceasul ce indica ora 12. Mai erau 5 ore.

-Abia la 14:30. sa te ajut sa te imbraci.

Acum lasa-ma. Trebuie sa vorbesc cu iubii. Il cunostea de 5 zile aprox. Si ii zicea “iubii” . am inceput sa rad.

-Cobor. Vorbim ok.

-Ok. Zise facand un sarut in aer.

Am coborat . Vroiam sa dicut cu bunicuta noastra.

Am inceput sa o caut. Dar nu era. Am intrat in camera copiilor dorind sa vad daca macar acestia sunt. Am deschis usa si am ramas surprinsa sa il gasesc pe Damon pe covorul roz precum nuanta camerii. Era o camera mare cu multe jucari. O multime de jucarii. Copiii ii stateau alaturi jucanduse sah. Ok..am ramas uimita. Dar mi-am dat seama ca tocmai imi puneam intrebari in legatura cu cei mai scumpi copii din lume si cei mai cuminti. Desigur..mici geni.

-Elena. Ai venit exact la tanc. Striga Sara.  Marc il bate pe unchiul nostru. Zise razand. Mereu pierde. Zise privindu-l si tragandu-ma dupa ea.

-Serios? Am intrebat eu. Buna treaba Marc..se pare ca esti un adevarat geniu.

Acesta zambi.

-Unchiule..mai bine te joci cu Elena. M-am plictisit.

Acesta ma privi.

-Nu cred ca ar trebui sa o deranjam. Nu cred ca stie sa joace..

-Asta ramane de vazut..am zis inainte ca acesta sat ermine.

Am sa fiu blanda cu el..promit. am zis privind copii ce se amuzau de expresia unchiului lor.

Jocul incepe domnule Salvatore. “start”.