capitolul 6.:> another love story:x

Capitolul 6.

-Hey..buna. Ma saluta Caroline cand am ajuns in parcarea liceului. Mereu ultimul. Se pare ca de aceasta data eram asteptat.

Am privit blondina frumos imbracata,sefa majoretelor, liderul tuturor festivitatilor si prietena “ciudatei”. Asa s-ar definii in 2 randuri viata ei.

-Scuza-ma stii cumva ceva de Elena..

-Nu..de ce?

Am zis continuand sa merg. Aceasta incerca sa tina pasul cu mine.

-Pai ieri a vorbit ceva despre plecare ..am sunat si nu mi-a raspuns nimeni astazi la telefon..imi fac griji..stii.

M-am oprit. Aseara nu mai putea face nimic dupa disparitia mea. Sunt convins ca este acasa. Dar de ce nu a anuntat-o pe Caroline ca se intoarce acasa. Eram atat de obosit si stresat incat nu am mai fost la ea acasa pe timp de noapte.

-Ma duc la ea..

-Nu stii unde locuieste..lasa-ma sa te conduc.

-Ma descurc..apropo Sambata petrecere..ziua mea. Invita pe toata lumea.

-Super.

Am urcat iarasi in masina si am condus rapid spre casa Elenei.

Am ciocanit la usa de zeci de ori dar nici un raspuns.

M-am urcat pe balcon si am privit in camera. Era goala.

Ma gandeam unde putea fi. Am sunat-o pe Caroline.

-Vreau numarul matusii acesteia.

-Bine..dar sunt in ora. Iti trimit mesaj.

Am inchis.

In urmatoarele secunde am primit mesaj.

-Da?

-Damon Salvatore la telefon..ma scuzati dar incerc sad au de Elena si nu..

-Buna frumuselule.. ma asteptam sa suni.

-Da..banuiam. imi puteti spune unde.

Aceasta ofta.

-Probabil la spital..este ajutor la centrul de copii..sectia pediatrie.

-Minunat.

-Daca este salveaza numarul sa ma…

Am inchis telefonul ciudatei.

Am condus spre spital. Stiam unde era dar preferam sa nu intru in el. Mai bine mergeam la o banca de sange si ma hraneam inainte ca stomacul meu sa o ia razna.

Am fermecat femeia care se afla acolo si am luat 2 pungi in care am introdus doua paie. Le-am baut rapid.  Poate mi se va face rau. Am incepu sa rad. La naiba eram mort si imi faceam probleme.

Am intrat cu gandul sa o caut pe Elena dar am dat peste o imagine ingrozitoare . zeci de copii erau intr-o sala unde priveau la cineva asezat jos care desena. Era Elena. Era precum ei .  Avea sufletul lor deoarece le cunostea suferinta. Era Elena pe care doream sa o vad. Era ..perfecta.

-Si acum luam culoarea galbena..Luca acea este culoarea albastru. Scumpo lu o baga in gurita te murdaresti si nu este frumos.  Maya ..ajuta-l pe Luca sa deseneze. Asa Ana.

-Cautati pe cineva? Intreba cineva aflat in spatele meu.

-Pe ea. Am zis incet . Ca decat femeia sa ma auda.

-Elena..Esti prietenul ei?

-Nu..nu inca.

-Sa   nu o scapi..este minunata. A fost trimisa aici de directorul scolii dupa s-a comportat inadegvat in incinta scolii. Si-a terminat pedeapsa acum un an dar a preferat sa vina in continuare. Ma bucur ca are prieteni. Credeam ca singurii prieteni sunt copii. Ii cunoaste,le cunoaste suferinta, ii iubeste. Sunt foarte bolnavi.

Dar Elena..ii iubeste. Si sufera foarte mult. De curand l-am pierdut pe David. Avea doar 4 anisori. Elena era atat de suparata cand a auzit incat a plecat direct la scoala.

Nu merita..zise aceasta. E greu mai ales cand te astepti ca acestia sa moara dar nu doresti asta..si nu poti face nimic.  Mai bine te duci langa ea. Se va bucura.

-Nu cred..

-Elena..ai un musafir.

Zise aceasta. Elena ridica capul. Zambea la un copil iar cand ma vazut,zambetul i-a pierit.

Se ridica in picioare.  Incerca sa isi netezeaca halatul dar stiam ca era nervoasa. Se vedea dupa chipul ei si pot banui ca mainile ii erau transpirate. O fetita se aseza in fata mea si ma privi amuzata ,zambi apoi ma trase de mana.

M-am asezat in genunchi. Am privit-o si apoi am zis.

-Buna!

Ma privi apoi zise

-Buna. Era un “buna” ezitat dar cu buna stiinta.

Am privit-o pe Elena. Ea privea scena surprinsa iar ochii ei luceau de fericire.

-Eu sunt Damon. Am zis usor. Tu cum te numesti?

-Emilia.

Cand am auzit acel nume un fior rece mi-a trecut pe sira spinarii.

O coincidenta ciudata. Am privit fetita mirat. Era roscata si avea pristui. Nu era Emilia pe care eu o stiam..nu avea cum sa se renasca. Nu era nici macar copilul ei.

E urmasa ei? Nu…nu se poate.

Aceasta ma privi apoi ma apuca de mana si ma conduse la Elena.

Elena avea ochii in lacrimi.

-Bravo! Bravo Emilia.

Ma privi apoi zise . Trebuie sa vorbim!

Ma trase de mana si ma duse pe holul unde mirosea numai a sange. Treceam pe langa camere unde se aflau copii aflati sub observatii sau..operati..sange. nu mai stiam ce vroiam sa spun..nu simteam decat sange chiar daca bausem inainte. Ce imi provocase aceasta stare? Nu inteleg.

Copiii faceau cu mana si o salutau pe Elena.

-Esti populara. Am zis eu cand aceasta se oprii. Ma privi nervoasa.

-Ce cauti aici Damon?

-Ce cauti tu aici? Am zis eu raspunzand cu alta intrebare.

Nu ar trebui sa fi la scoala. Am inceput sa merg privind camere in care copii dormeau. Erau adusi acolo chiar dupa nastere. Erau geamuri mari si paturi unul langa altul. Iti puteai vedea copilul. Ma gandesc cum ar fi fost sa am si eu copii,nepoti. Orice sa imi alinte singuratatea.

-Aici iti petreci timpul. Undeva unde te simti in siguranta si unde nimeni nu te judeca?

-Damon..ce cauti aici? Striga ea.

Credeam ca am discutat in legatura cu ..prietenia noastra. Nu exista ok. Nu exista.

-Raspunde-mi Elena..de ce nu esti acasa sau macar la scoala?

Aceasta ma privi.

-Nu am ce discuta cu tine.

Am prins-o de mana.

-Lasa-ma.

-Striga Elena. Arata-le suferinta ta ascunsa adanc in  suflet. 

-Dute dracu. Ok.  Nu ai ce cauta aici.

-Este un loc comun Elena. .am tot dreptul sa fiu aici..daca vreau.

-Dispari.

A incercat sa treaca pe langa mine.

-Cine este  Elena copila aceea?

-Nu te intereseaza.

-Spune-mi.

-Daca zic dispari?

-Ma mai gandesc..

Aceasta ofta odata apoi ma privi in ochii.

-Este un copil nou..o cheama Emilia. Toti zic ca nu a fost acceptata de nici o familie..dar defapt am verificat si am descoperit ca absolute toti parinti ei adoptivi au murit. Deoarece au incercat sa o ucida.  

Se cutremura aducandu-si aminte.  Clar ceva este cu aceasta copila. Oare este Emilia? Mostenitoarea blestemului..

-Oricum,zise aceasta, nu este treaba ta. Acum te rog pleaca.

-Cu o singura conditie. Sambata este ziua mea  si esti invitatul principal. Nu vreau sa lipsesti.  

Ma privi cu o usoara invidie si ezitare.

-Mai vedem..vom trai si vom vedea.

-Sigur vom trai.

Aceasta se intoarse sa plece.

-La ora 17:00.

Nu raspunse continua sa mearga.

Aveam sa ii propun Carolinei sa mearga cu ea la cumparaturi.  Fetele asa se calmeaza nu? Stiu ca in categoria fetelor nu intra si Elena dar..sa presupunem ca va afla ca trebuie sa isi aleaga prietena ei o rochie si ca are nevoie de ajutorul ei va accepta.  Superb.

Acum..sa ne ocupam de copilas.

Am inceput sa caut in singurul loc unde puteam gasi cele mai multe informatii.

Cimitir.

Stiu..suna prosteste dar acolo se stie tot. Ma rog mai intai am cautat numele acestora..parinti adoptivi ai “micutei” Emilia. Se pare ca are antecedente serioase. Toti o cunosc pe Emilia Petrova. Faimoasa in randul criminalilor. Decat trebuia sa spui despre micuta Petrova si toti raspundeau : “Diavolul ala..”se priveau intre ei si ziceau. “Satana..”

Era tot ce aveam nevoie sa aud.  Deci era adevarat Emilia era urmasa finite pe care mi-o doream atat de mult…moarta. Minunat.

Am ajuns la cimitir. Stiu ca pana si faptul ca ma aflam acolo imi mistuia stomacul dar faptul ca trebuia sa stau o mica perioada de timp. Nu sunt vampirul care se ascunde in sicriu…sunt genul care poate face ce doreste. Cine ma cunoaste cel mai bine..sau ma miroase sunt varcolacii si animalele care se temeau de mine. Nu scrie pe mine “Genul care adopta un catelus”. Chiar imi placeau animalele dar..nu atat timp cat le vroiam cina.  Despre ce discutam..a da..cimitir. Sigur intr-o zi voi aparea si eu aici si voi locui dar nu acum..acum doresc sa fiu viu..pentru Elena.  Probabil ca deja comportamentul meu se schimba..incetul cu incetul . Nu mai eram Damon...acel Damon. Eram Damon..cel care ii pasa. Suna stupid dar incet ma schimb. Ma schimb.

Am coborat din masina mea cu geamuri fumuri. Era o liniste infernala. Era oribil.

-Buna ziua..caut si eu mormantul unei prietene..Luna Mchart.

Am zis unui om ce trecea pe langa mine.

Acesta ma privi si apoi spuse.

-Sigur..veniti dupa mine.

Era unul dintre groparii bisericii.

Tineam capul plecat.

Ma conduse apoi zise.

-Aici se afla.

-Stiti cumva cum a murit? Am intrebat eu prefacandu-ma afectat.

-Luna Mchart…a…

Ma privi uimit si inspaimantat.

  Femeia ucisa de micuta nu?

-Ucisa de micuta?

-Sa va povestesc.. Luna Mchart era membru al asociatiei “Salvati copiii” asta probabil ca stiti..iar a primit un caz special. Pe micuta Emilia. Diavolul intruchipat. Aceasta intr-o seara a incercat sa de-a foc la casa cand era si ea si copila in casa. Toti au zis ca este nebuna cand le-a povestit ca aceasta copila omora oameni.  Cica erau cina ei. Cum trupuri nu au gasit..nimeni nu a suspectat ca micuta este un monstru. Apoi Luna este gasita in casa ei intr-o balta de sange cu gatul sfasiat. Ingrozitor. Pacat..era o femeie minunata.

-Multumesc..

Am zis cand acesta se intoarse sa plece.

-Apropo…s-a mai auzit ceva de micuta?

-Nu..sa speram ca este moarta. Nu se stie cine va urma.

Deci Emilia era cine credeam eu ca este. Elena..este in pericol.

Am sunat-o pe Caroline. Trebuia sa o scoata pe Elena din interiorul spitalului.

-Alo?

-Trebuie sa mergi la spital si sa o iei pe Elena de acolo. Fa tot posibilul si scoate-o de acolo.

-Da.

Am inchis telefonul.

M-am indreptat rapid spre spital. Elena inca era acolo.  Caroline aparu dupa 10 minute din clipa in care eu o sunasem. In cateva minute ea si Elena se urcau in masinuta acesteia. Am intrat in sectie fara ca macar cineva sa ma intrebe ceva. M-am dus direct la sala in care mai devreme Elena petrecuse ceva timp cu copii.

Cat lipsisem? O ora? Doua?

Emilia se ridica zambind.

-Ce cauti aici Emilia?

-Damon..mi-a fost dor de tine.

Zise cu un zambet.

  Nu ma saruti?

Am privit-o scarbit.

-Te deranjeaza forma mea? Scuza-ma dar am fost ocupata. Stii sa ucizi oameni e atat de greu. Si este minunat cand esti un copil. Scapi usor.

-De ce nu esti..?

-Moarta. Dar sunt..aceasta copila traieste din 1839.  Nu stii ceva..vampiri originali nu pot muri atat de usor. Am luat forma asta deoarece stiam ca toti ma vroiau moarta . am scapat atat de usor..rase.  Ti-a fost dor de mine? Se indrepta spre buzele mele.

M-am ridicat.

-Ce cauti aici?

-Te-am cautat..

Stiam ca minte. Am privit-o asteptand un raspuns.

-Vreau sa ma razbun..zise privivindu-ma. Stii cat de usor este sa te gasesc..mai ales cand iei contact cu oameni. Elena asta… ciudatenia asta.. care se numeste om…tii la ea nu?

-Foarte mult.

-Bun..atunci va murii.

Un fior imi trecu pe sira spinarii.

  Vreau sa te vad suferind. Eu am trecut peste.  Vei trece si tu.

Mi-am infipt mainile in gatul ei.

-Damon..Damon..stii ca nu imi plac jocurile tale.

Zise aruncandu-ma decat cu o privire in peretele camerii.

   Se aseza iar pe scaun si zise.

-Nu fi  idiot. Nu vreau sa mori. Inca.  Vreau sa ma urmaresti cum o voi ucide pe Elena apoi te voi ucide si pe tine.  Dar acum vreau sa ma distrez.

-Scarba. Am zis furios. M-am apropiat de scaunul acesteia si am privit-o manios. Stiam ca este foarte puternica.

Daca te atingi de Elena,voi gasi o cale in care sa te ucid.

-O iau ca pe o invitatie.

 Am luat un scaun i-am rupt piciorul si m-am indreptat spre ea. In acel moment o doctora sosi.

-Ce se intampla aici?

Privea spre mine,spre scaunul rupt,spre “curva” de pe scaun.

-Stai.  Aceasta se opri. Cred ca tot spitalul chiar. Nu se mai auzeau zgomote. Pana si masinile se oprisera. Nu se auzea decat vantul ce batea  cu o viteza uluitoare.

  Vezi Damon..nu ma poti invinge. Priveam spre aceasta uimit.

   Daca doresc ,te pot ucide doar cu o privire.  Asa ca nu face pe desteptul. Am nevoie de tine. Vezi eu sunt un copil…si am nevoie de un om mare,ca tine. Vreau sa faci ceva pentru mine.

-Sa fiu marioneta ta!

-Nu…catelul meu.  Suna mai comic.

M-am ridicat de jos si m-am indreptat spre usa.

-Daca nu accepti, Elena va muri. Crede-ma o voi face. Zise razand. Sau poate ma va adopta si apoi ma voi juca putin cu ea.

Oricum nu te iubeste. Eu ii pot citi gandurile..tu nu.

Nu va pleca cu tine daca ii vei cere. Mai bine se omoara. Sa stii ca nu a fost greu sa ii flutur acest gand prin minte.

Am aruncat cu un scaun de la intrare in spre ea. Acesta se opri chiar in fata ei apoi cazu jos. Precum o frunza.

-Ti-am zis.  Haide sa iti zic cu ce ma vei ajuta.

Am stat in usa unde se afla si doctora. Inchetata.

Vorbii repede.

Vreau sa ucizi pe cineva pentru mine.

E greu pentru mine sa ies din..privi in jur…cusca asta.  Ma privi dar zambetul ei nu ma afecta. Se numeste Tyler  Lockwood. Il vreau mort atat pe el cat si pe familia lui.

Am privit amuzat.

  Desigur  nu este atat de usor. Este tanar si are o familie numeroasa…varcaloci.

-Cu placere.

-Nu o fac pentru tine zise repede…am de indeplinit o datorie veche. Vreau ca inainte sa ii omori vreau sa il torturezi pana iti va spune o adresa. Decat o adresa atat. Apoi..zise asezandu-se si mai confortabil…faci ce vrei tu cu el.

Am ramas in usa..privind-o. Aceasta ridica scaunul aruncandu-l pe geamul deschis folosindu-si decat privirea pentru aceasta treaba..murdara.Imediat doctora se trezi.

-Ce se intampla aici?

Privi spre mine care ma aflam langa ea si copila ce statea pe scaun.

-Uita. Acum pleaca.

Aceasta se intoarse si pleca.

-Acum pleaca Damon. Vreau sa fii langa Elena. Nu vreau sa pateasca ceva..zise razand.

Ii auzeam zambetul si dupa ce am plecat din camera. O uram.

Era aceiasi curva malefica ca si acum 172 de ani. O urasc. Ea o facea pe Elena sa se sinucida. Din cauza ei.

Am pornit spre casa. Vroiam sa ma gandesc ce voi face.

-Buna.

Am zis cand am zarit chipul Elenei dupa usa de lemn.

Ma privi uimita dar si plictisita.

  Chiar atat de rau iti pare ca ma vezi?

-Sincer..Da!

Am zambit apoi am zis

-Nu te cred.

Dori sa inchida usa dar mana mea impinse usa care usor se inchidea.

-Imi pare rau. Pace?

Se uita la mine apoi se dadu in spate ca sa pot intra.

-5 minute..nu mai mult.

Am intrat in bucataria ce era pustie. Precum si casa.

-Singura? Am intrebat doar ca sa pot face inceputul unei conversati.

-Da…statea in usa refuzand sa se apropie.

-Ia loc Elena..nu te mananc.

-Spune-mi Damon..de unde ai stiut ca sunt acasa.

-Am banuit.

Aceasta dorii sa se intoarca dar intr-o secunda o prindeam de mana tragand-o spre mine.

-Am discutat cu Caroline. Mi-a zis ca te-ai intalnit cu ea.

-Banuiam. Asa ai si convins-o sa ma faca sa ies din spital banuiesc.

Am zambit.

-Esti desteapta.

-Spune Damon..ce ascunzi?

-Nimic ce nu poate fii reparat.

Nu ma privi dar simteam ca ceva o deranja.

-Pleaca. Spuse brusc. Pleaca.

Am privit-o mirat.

-Elena..

-Pleaca.

-Dar..

-Vom discuta cand vei dorii sa imi zici adevarul.

Isi scutura bratul de stransoarea mea.

Ceva se intampla.

-Trebuie sa mergi cu mine. Am zis repede. Acum.

-Nu.

-Trebuie.

-Nu.

Am inceput sa o car dupa mine pana la masina.

-Da-mi drumul.

Am bagat-o in masina.

-Asta este rapire.

-Ucide-ma.

-Crede-ma o voi face. Nu vreau sa discut cu tine. Vreau acasa acum..

-Elena..Vreau sa iti zic adevarul dar nu ma vei crede si nu vreau sa te sperii de mine.

-Sa ma sperii de tine? Nu te voi crede? Damon incepi sa suni precum un asasin.

Nu am raspuns. Priveam decat inainte stiind ca daca priveam spre ea ..ma va privi cu ochii aceia de copil nevinovat.

-Nu iti pot spune..cum ai zis. Nu suntem prietenii..iar pana nu vom fii..nu iti pot spune.

-Atunci..vreau acasa. Acum!

-Nu pot..te poate ucide.

-Cine?

Zise mirata.

-Cel mai negru cosmar al meu.

hey:>sper sa va placa.:>pup.:*:*:*:P