capitolul 7

Capitolul 7.

Elena.

-Elena? Zise Caroline intrand in camera. S-a intamplat ceva?

Nu am privit-o decat m-am sus spre dulapul mare si l-am deschis scormonind o rochita de vara.

-Pleci undeva? Elena?

-Trebuie sa ies din casa asta! Am stigat mai mult! Vreau sa ma plimb!

-Bine! Ma duc sa ma imbrac!

-Singura!

-Nu te pot lasa in starea asta sa pleci singura!

Am privit-o enervata.

Continua.

Esti foarte suparata! Poti face un accident!

-Caroline sunt bine! Am intrat in baie trantind usa in urma mea. M-am sprijinit de chiuveta si m-am privit in oglinda. Ma uram! Mi-am pus mana la gura oprind strigatul,vroind s ail aud. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Lacrimi amare. Le simteam coborand pe buze atingandu-se sub Barbie.

-Elena! Ciocani Caroline prin usa! Mi-am oprit lacrimile sa mai curga.

-Elena!

Intreba soptit Caroline!

Eu vin cu tine!

M-am dezbracat repede si am intrat sub dus!

Am lasat apa sa curga pe fata mea alungand si grijile mele.

-Plec sa ma imbrac!

Am auzit cum usa se tranteste in urma ei. Stiam ca va merge cu mine! Stiam cat de incapatanata era.

Nu vroiam sa ‘’ma plimb” vroiam sa merg inr-un bar unde sa beau si sa dansez.

Imi aduc aminte cat de rebela fusesem in liceu si cum toata lumea spunea ca sufeream din cauza parintilor si ma lasau in pace.

Imi aduc aminte de certurile matusi dar si cum imediat dupa cearta ne impacam.

Era decat o tanara ce nu stia cum sa ai grija de 2 copii.

Imi aduc aminte cand fratele meu fugise de acasa la 18 ani. Si cum matusa era foarte ingrijorata. Chemase politia ce il gasise pe fratele meu intr-un bar. Matusa mea se jura ca nu va mai va dorii copii tot restul vietii. Noi decat radeam. Eram decat 2 golani ce hoinaream pe strazi impreuna cu fratele meu,petrecand in baruri. Nu mai bausem de aproape 4 ani!

Stiam ce efect avea asupra mea bautura.

Dar azi voi face o exceptie. Aveam motiv. Chiar 2 motive:

fratele meu se casatoreste.

il iubesc,nu ma iubeste,dragostea noastra nu a existat niciodata.:(

Am iesit din dus si m-am intrebat cu ce sa ma imbrac. M-am indreptat spre dulap unde era plin de haine vintage. Priveam spre ele dar gandul se indrepta spre Damon.

Mi l-am indreptat spre alegerea hainelor.

Am luat o rochita albastra inflorata.

Vroiam sa atrag priviri si sa nu mai plang dupa cel mai egoist om. Incet am coborat scarile incat Caroline sa nu ma auda,am trecut pe langa sufragerie unde l-am vazut pe Damon in fata ferestrei privind curtea minunata. Imi place enorm acea curte care nu era o curte,enormaaa. Am deschis usa dup ace l-am mai privit odata si m-am urcat in masina. Cand am pornit masina si am gonit pe strada spre centrul orasului am observat-o pe Caroline ce in acel moment deschise usa si privea furioasa cum ma indepartez. Iar dupa cateva momente in urma mea. Nu ceda??

Am oprit in fata primului bar. Si imediat cum am oprit Caroline opri masina.

-Esti incredibila!!

-De ce nu renunti?am intrebat-o furioasa.

-Pentru ca esti prietena mea daia!

Am inchis masina in timp ce ma indreptam spre usa localului.

-Elena ce cautam aici?

Nu am privit-o.

Am deschis usa si nu am ramas socata precum Caroline.

Imi sopti.

-Este straniu mai bine am pleca.

Am privit-o amuzata.

-Ti-e frica?

Ma privi ciudat.

M-am indreptat spre bar in timp ce o multime de oameni isi intoarsera capetele privind spre noi parca eram extraterestrii.

M-am asezat la bar incercand sa command ceva dar barmanu nu era. 

Caroline se aseza langa mine,stiam ca va urma o predica precum a matusi mele.

-Elena ce s-a intamplat?

mi-am spijinit capul in maini incercand sa nu o ascult.

L-am vazut pe Damon cand a iesit din camera ta! Are legatura cu el nu?

Am privit-o.

Era ingrijorata.

-Caroline,am inceput,nu vreau sa vorbesc despre asta.

-Nu?

-Nu!

-De baut nu bei! Abia ai renuntat la bautura!

-Problema mea!

Un barman aparu de undeva de jos. Sunt sigura ca auzise tot.

Era foarte tanar. Mult mai mic ca mine eram sigura. Era dragut. Caroline il privi dar nu parea interesata.

-Te rogg! Zise Caroline privindu-ma.

-Ceva tare! Repede!

Acesta ma privi apoi se uita la Caroline. Parea suparata.

Oamenii din local au inceput sa aplaude. Priveau la tv mare unde un meci era in direct. Caroline era o mare amatoare a sportului asa ca nu a putut sa nu se lase purtata de val spre grupul mare de oameni. Ma privi amuzata.

-Stii cat imi plac grupurile mari de barbati suparti ca echipa preferata pierde un meci. Zise razand.

-Dute.

-Promiti ca nu vei bea?

-Nu…

-Offf..degeaba ma cert cu tine.

Aceasta pleca.

-Ar fi bine sa o asculti pe prietena ta,zise tanarul ce privea in jos stergand pahare,si se prefacea ca nu auzise.

-Da…ei bine eu mereu fac mereu ce vreau asa ca...

Ma privi amuzat.

-Ce ar fi sa facem un pariu?

Adoram astfel de jocuri.

-Ce fel de pariu?

-Pai… daca Wolfgramme va castiga te invite sa iei masa cu mine si nu vei bea nici un pic de alcool! Si daca va pierde, fac ce vrei tu. E bine?

-Hmmm…sa spunem ca accept jocul tau.

-Acum sa luam loc!

-Ce? Unde?

-Pai la o masa aici..zise spre masa retrasa de langa bar.

-Daca cineva va dorii ceva?

-Ne cunoastem..nu fura,daca vor dorii ceva se vor servi si vor lasa bani pe bar.

Am privit uimita.

-Asteapta-ma aici,zise cand am ajuns la masa.

L-am privit cum se indeparta.

Era imbracat intr-o camasa albastra cu dungi,culoarea fiind identica cu ochii sai.

Era blond cu parul scurt. Era inalt. Mi-am amintit de Damon in acel moment si asteptam decat sa ma sune sau sa vina sa ne caute. Stiam ca nu va veni si nu va suna.

Acesta se intoarse aducand o farfurie intinsa cu pizza.

-Parca luam cina dupa ce va castiga Wolfgramme? Daca va castiga!

Incepu sa rada.

-Da,dar maine,acum luam masa.

Am privit prin incapere. Era un bar mare in mijlocul incaperii un spatiu liber si un televizor cea ce indica faptul ca aici se strangeau toti barbatii din acel oras pentru a fi impreuna la un meci. Caroline zambea si vorbea cu un baiat tanar. Parea foarte vesela.

-El este Tyler.

Zise privind in directia unde priveam cu cateva secunde inainte.

-Bogat,dragut si respectat.

M-am intors si am privit spre cel ce ma privea pe ascuns.

Am incerput sa vorbim despre pasiunile noastre,despre cele mai amuzante momente din viata noastra. Vorbisem mai mult cu el decat cu Damon.

Caroline vine zambind spre mine. Tyler era in spatele ei. Era dragut.

-Mi se pare mie sau tu esti treaza?

-Ha! Ha! Ha!

-Cum ai convins-o? zise ea. De obicei nu asculta pe nimeni. Zise facand cu ochiul.

-Zac,imi pare bine. Zise acesta zambind. Mi-am amintit ca uitasem sa ii intreb numele.

-Caroline.

Elena,noi plecam vrei sa mergi. Am privit spre Zac. Acesta ma privi. Imi era greu sa il parasesc mai ales cand stiam cat de bine ma facea sa ma simt.

-Elena..mai ramane o vreme pe aici,am grija sa ajunga in siguranta acasa.

-Bine,zise Caroline zambind.

Aceasta pleca nu inainte sa ii sopteasca:”Nu rata ocazia! E dragut rauuu!’’

Am inceput sa rad.

-Noapte buna,Caroline. I-am soptit.

-Ne vedem acasa.

Pleca lasandu-ma singura in incapere decat cu Zac.

-Vreau sa iti arat ceva..spuse acesta.

Ma conduse intr-un colt al barului unde se afla un pian.

-Vreau sa auzi ceva..

Acesta se aseza la masa si incepu sa cante melodia mea preferata, Frederic Chopin Prelude in E Minor, Op. 28, No. 4. Era melodia mea preferata din The Notebook.

Mintea mea inca il cauta pe Damon printre amintiri.

Dar decat acele cuvinte imi apareau in minte.

“Nu pot…”

Zac termina melodia dar eu eram prinsa in ganduri.

-Minunat... Frederic Chopin Prelude in E Minor, Op. 28, No 4..din filmul meu preferat.

-Ma bucur ca ti-am facut o bucurie.

-O adevarata surpriza..

Acesta zambi..

-Dar eu am una si mai mare..

M-am asezat la masa si am inceput sa cant din The notebook melodia de inceput. Cea care era cea mai minunata dupa parerea mea.

Dicutam iarasi despre nimicuri,despre muzica,filme precum niste prieteni apropiati.

hey:P sorry..am avut probleme cu ps:( este oribil cand nu merge..:( oricum acum l-am publicat:) sper sa va placa:))comentati:)) love you all:):*:*:*:* D.